Tânăr istoric: „Rusia, atitudine sfidătoare”. Ce jigniri a lansat Ambasada faţă de Custodele Coroanei

Text de Tudor Vişan-Miu

ATITUDINE. RUŞII NE SFIDEAZĂ ISTORIA

Regina a ţinut un discurs excepţional în faţa corpului diplomatic în care afirmă:

„În urmă cu câteva luni, România și-a unit mâinile cu Polonia și Statele Baltice la 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, un odios tratat semnat de dictaturile ucigașe ale secolului al XX-lea. De asemenea, susținem cu toată inima eforturile actuale ale NATO de a stimula apărarea aliaților noștri baltici; securitatea lor rămâne securitatea noastră. Salut și contribuțiile aliaților noștri în apărarea României. Dar mă întreb doar dacă facem destul, având în vedere problemele cu care ne confruntăm în Ucraina și în jurul Mării Negre. Permiteți-mi să vă reamintesc: toate atacurile Rusiei asupra securității noastre, de la atacul asupra Georgiei din 2008 până la atacul asupra Ucrainei din 2014 și intervenția militară rusă în Orientul Mijlociu în 2015 s-au întâmplat în partea noastră a lumii, în jurul a ceea ce obișnuia să fie numit „flancul sudic” al NATO. Am sporit bugetele noastre de apărare și vom continua în acest sens. Dar cu toții ar trebui să rămânem fideli principiului nostru cardinal, potrivit căruia securitatea europeană este indivizibilă; aceasta este lecția pe care am învățat-o din ororile secolului trecut.” (https://www.romaniaregala.ro/…/seara-regala-in-onoarea-cor…/)

Ambasada Rusiei a publicat un pamflet în care ne insultă statul, ţara, neamul, istoria şi identitatea: „Custodele Coroanei a decis să probeze „mantaua de strateg geopolitic”, care are grija securității și bunăstării nu doar a propriului stat, ci și cel puțin a unei jumătăți din Eurasia și a întregului spațiu euro-atlantic. Din păcate, în comparație cu grandiozitatea planului, concluziile și rețetele propuse s-au dovedit a fi dureros de primitive și ușor de recunoscut.” [Anexa]

HAIDEŢI SĂ COMPARĂM CU ATITUDINEA REGELUI.

„Nu am nici un fel de resentimente faţă de Rusia de astăzi. Dar aş fi vrut ca ea să recunoască faptul că unele dintre acţiunile Uniunii Sovietice au fost deosebit de îngrozitoare pentru români şi, fireşte, aş dori condamnarea oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov.” Regele Mihai (2005)

Regele Mihai i-a spus, verde în faţă, Preşedintelui Rus, Medvedev: „Când îşi va cere Rusia scuze pentru nedreptăţile pe care le-a adus ţării noastre?”.

O LECŢIE DIN EXIL. TREBUIA SCRIS „RUSIA” SAU „U.R.S.S.” ÎN MESAJUL DE ANUL NOU AL REGELUI, 1958?

În decembrie 1957, preşedintele Comitetului Naţional Român (un fel de „guvern român în exil” sub auspiciile Regelui), Constantin Vişoianu, a avut o dispută cu secretarul Regelui, generalul Constantin Petre-Lazăr, care a generat un schimb epistolar serios. Motivul? În mesajul de Anul Nou al Regelui, 1 ianuarie 1958, scris de Petre-Lazăr, se făcea o referire la Rusia (nu la U.R.S.S.) şi la imperialismul rusesc care va trebui stăvilit pentru eliberarea popoarelor de sub jugul rusesc.

Cum suna mesajul Regelui?

”Acum, însă, Rusia va pleca din țara noastră pentru totdeauna. Fiindcă în noua orânduire a lumii nu va mai putea fi loc pentru puterea militară și politică a Rusiei, stat totdeauna cotropitor prin însăși natura sa și care, de-a lungul veacurilor, sub orice formă s-a aflat, nu a însemnat decât: spaimă, lacrimi și sânge pentru toți vecinii săi și chiar pentru propriile sale popoare.”

[Nu am găsit textul mesajului de Anul Nou 1958, aşa că am citat un pasaj similar – criticat şi atunci de Vişoianu – din mesajul de Anul Nou 1954. Ion Calafeteanu, „Exilul românesc”, 2003, p. 167, doc. 42. Petre-Lazăr către Vișoianu, 26 dec. 1953]

Fericiţii Romanovi, martiri ai bolşevismului rusesc.

Ce susţinea Vişoianu?

„Regele Țării nu poate cere public distrugerea Rusiei. În situația în care suntem noi românii, noi nu putem cere decât eliberarea țării noastre prin încetarea agresiunii Rusiei Sovietice. O politică ca cea pe care o preconizați Dvs., proclamată public de Regele Țării într-un Mesaj solemn, este dăunătoare țării noastre. […] înțelepciunea trebuie să se unească totdeauna cu curajul în politică și mai ales în situația în care se află țara noastră. Această părere este împărtășită de toți membrii Comitetului Național Român și de toți oamenii mai răsăriți din exil. Un român sau altul poate spune ce vrea; Regele Țării însă trebuie să dea un exemplu de înțelepciune și chiar de prudență.„

(Ion Calafeteanu, „Exilul românesc”, 2003, p. 371-373, doc. 108. Vișoianu către Petre-Lazăr, 17 dec. 1957)

Cum argumenta Petre-Lazăr fraza propusă în mesaj?

„3. a. În privința gândului de a deosebi U.R.S.S. de Rusia, cred că, între timp, fiecare își va fi amintit că U.R.S.S. n-a făcut decât să continue politica Rusiei de cotropire, adăugând doar câteva popoare la cele peste 20 de națiuni – de la Pacific la Prut și Oder – subjugate de Rusia […] și că primejdie va fi pentru toată lumea atâta vreme cât Rusia – sub orice formă s-ar afla – nu va fi redusă, de la starea de ”imperiu cotropitor” la aceea de stat național, înglobând doar neamul rusesc ‘moscovit’ (fiindcă ceilalți ”ruși” vor o altă țară, a lor, cum sunt ucrainienii ce vor o Ucraină și ”Rușii Mici” o altă țară, deosebită de Rusia).
b. Dacă – în afară de cazul când cineva s-ar adresa oficial guvernului sovietic – românii ar vorbi de U.R.S.S. și nu de Rusia, atunci ei, românii:
– nu ar mai putea vorbi de ”imperiul rusesc cotropitor”, dat fiind că, teoretic, națiuni libere și suverane au constituit, prin bună înțelegere, ‘Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice’;
– nu ar mai putea vorbi de Basarabia care – parte integrantă din R.S. Moldavă – face parte din U.R.S.S.;
– nici nu ar mai putea pomeni de ocupația rusească a României (națiuni captive), dat fiind că U.R.S.S. întreține raporturi diplomatice cu guvernul R.P.R. de la egal la egal, ca state libere și suverane.
c. De altfel, Majestatea Sa – care vorbește poporului român subjugat, iar nu Guvernului Sovietic – a vorbit totdeauna de Rusia, precizând chiar într-una din cuvântările precedente că ”Rusia, sub orice formă s-ar afla, a însemnat…’‘

(Ion Calafeteanu, „Exilul românesc”, 2003, p. 373-376, doc. 109. Petre-Lazăr către Vișoianu, 22 dec. 1957)

@ Ion Calafeteanu, „Exilul românesc. Erodarea speranței. Documente (1951-1975)”, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 371-373, doc. 108. Vișoianu către Petre-Lazăr, 17 dec. 1957

 

ANEXA

#RO 🇷🇴 Despre fobiile istorice și geopolitice ale Custodelui tronului românesc
(comentariu pentru presă)

🔹 Într-un mod aproape imperceptibil, anul 2019, cel plin de evenimente, a ajuns în pragul Zilei Naționale a României, 1 decembrie, iar apoi se apropie şi sărbătorile de Crăciun și de Revelion…
🔹 În seria evenimentelor de dinainte de sărbători, deja conform tradiției, s-a desfăşurat și o recepție în onoarea corpului diplomatic, organizată de Custodele Coroanei Române.
🔹 Atmosfera ce precede sărbătorile din fostul palat regal a fost însă umbrită de țipătul războinic al „șoimilor”, pe care eram obișnuiți să-l auzim de la Washington sau de la sediul NATO de la Bruxelles. După cugetările despre soarta istorică dificilă și realizările actuale ale statului român, doamna Margareta a dat dovadă de o îngrijorare ce era demnă de o întrebuințare mai bună, cu privire la „securitatea” regiunii Mării Negre și a „unei părţi a lumii în jurul a ceea ce se numește de obicei „flancul sudic” al Alianței Nord-Atlantice”.
🔹 În spiritul celor mai grave fobii istorice cultivate încă în „Vechiul Regat” și cu nimic mai prejos decât standardele industriei de mainstream occidentale ce produce fake news, ştiri false, Custodele Coroanei a decis să probeze „mantaua de strateg geopolitic”, care are grija securității și bunăstării nu doar a propriului stat, ci și cel puțin a unei jumătăți din Eurasia și a întregului spațiu euro-atlantic. Din păcate, în comparație cu grandiozitatea planului, concluziile și rețetele propuse s-au dovedit a fi dureros de primitive și ușor de recunoscut.
🔹 Rusia a fost numită fără ambiguitate drept principalul vinovat al tuturor necazurilor și problemelor, şi ale ei „atacuri la securitatea și bunăstarea popoarelor” au fost catalogate în mod categoric, ce nu permite nicio obiecție. Cu regret suntem nevoiți să constatăm că toate acestea se bazează pe fake news-urile deja menționate, pe care propaganda NATO le infiltrează zilnic în mintea oamenilor de rând și este dispusă deja să le prezinte drept un adevăr și fapte istorice aproape incontestabile.
🔹 Să începem cu „atacul asupra Georgiei din 2008”, despre care a vorbit fără cea mai mică îndoială doamna Margareta. Nu o să încercăm să o convingem să-şi schimbe părerea apelând la numeroasele mărturii ale martorilor oculari și ale participanților, la demascarea repetată a numeroaselor trucuri ale propagandei occidentale, dar recomandăm cu insistență să citească cel puțin un rezumat al raportului voluminos elaborat în 2009 sub îndrumarea faimoasei doamne diplomat elvețian H. Tagliavini pentru Consiliul Europei, cu scopul de a a stabili faptele legate de operațiune realizată de Rusia pentru a constrânge Georgia la pace (http://news.bbc.co.uk/…/bsp/hi/…/30_09_09_iiffmgc_report.pdf). Pe scurt: experții europeni de renume au constatat fără echivoc vinovăția președintelui de atunci al Georgiei M. Saakashvili, care a dat ordin armatei sale (apropo, armatei care trecuse printr-un proces de recalificare intensă sub îndrumarea instructorilor americani) să-i atace în mod perfid pe locuitorii civili din capitala Osetiei de Sud, orașul Tskhinval, și locația din apropiere a pacificatorilor ruși, desfășurați acolo în conformitate cu acordurile internaționale menite să pună capăt conflictului georgiano-osetian din 1991-1992.
🔹 „Intervenția militară” în Orientul Mijlociu în 2015 a pus capăt extinderii Statului islamic sângeros, inuman (interzis în Rusia), care la acel moment controla mai mult de 90% din teritoriul Siriei suverane. Și acest lucru, în ciuda faptului că, până atunci, de câțiva ani, „puternica coaliție antiteroristă” în frunte cu Statele Unite și majoritatea țărilor NATO, luptase fără succes cu ISIS. Sosind pe pământul sirian la invitația guvernului legitim al președintelui B. Assad, militarii ruși au ajutat la răsturnarea situației, iar acum aproape 90% din teritoriul Siriei a fost eliberat de sub puterea teroriștilor-ucigași și revine treptat la viața pașnică. Dar, de fapt, o persoana de sânge regal a învinovățit Rusia pentru acest lucru, iar situația până în 2015, se pare, că o consideră un merit al Statelor Unite și NATO.
🔹 Situația este chiar și mai gravă cu faptele din cugetările Custodelui Coroanei despre Ucraina, în special în contextul Marii Uniri a României din 1918 menționate anterior în discurs. În Crimeea, care astăzi face parte din Rusia, a avut loc un referendum democratic, în cursul căruia aproximativ 95% dintre participanți s-au pronunțat în favoarea independenței și reunificării cu Rusia. Fapte similare, cu privire la Transilvania, Basarabia sau Bucovina unite cu România în anii 1917-18, nu sunt cunoscute în știință istorică obiectivă.
🔹 Ei bine, și prin „problemele cu care ne confruntăm în Ucraina” (citat direct din discursul doamnei Margareta), ar trebui, se pare, să înțelegem lovitura de stat de la Kiev din februarie 2014, organizată, finanțată și susținută de Washington și de o serie de capitale din Europa Occidentală, în urma căreia în Ucraina a venit la putere un nou regim super-corupt, cu o concepție neonazistă, de fapt, asupra lumii și a societății.
🔹 În lanțul de tragedii se cere să fie menționat sângerosul război civil dezlănțuit de acest regim în Donbass (conform diferitelor estimări, de la 15 la 50 de mii de victime, în principal din rândul populației civile), atitudinea de indulgență față de teroarea sângeroasă radical-națională a moștenitorilor colaboraționiștilor din timpurile celui de-al Doilea Război Mondial (incendierea și distrugerea Casei Sindicatelor din Odessa, evenimente sângeroase din Mariupol, Harkov etc.). Ca să nu vorbim și de jefuirea și distrugerea economiei, ce a adus pe fiecare al cincilea ucrainean (aproximativ 10 milioane) în situația de a fi obligat să-și caute un loc de muncă în străinătate, despre legi odioase ale educației și ale limbii de stat, ce lezează drepturile legale inclusiv ale minorității naționale românești în această țară.
🔹 O reacție de sinceră surprindere și regret o generează și faptul că reprezentanta a celor „cinci generații” ale familiei regale a României, popoarele căreia au parcurs un drum lung luptând pentru independența de jugul străin, pentru credința lor, pentru drepturile culturale și lingvistice, nu este capabilă să înțeleagă motivele populației din Ucraina de Est (Donbass), forțată, în fața terorii neo-naziste, să pună mâna pe arme pentru a proteja memoria istorică a strămoșilor săi glorioși, propria cultură și limbă maternă.
🔹 Trebuie să constatăm, că rețeta universală propusă cu privire la modul de a se confrunta cel mai bine cu „marea de probleme” a lui Hamlet și cu „atacurile Rusiei”, pare cel mai puțin originală și seamănă la infinit cu citate din discursurile actualului președinte american: „Mai mulți bani pentru bugetul militar!…”.
🔹 Și vom mai adăuga: pe această cale „binele acestei națiuni” (citiți complexul militar-industrial american) este garantat. Ei bine, firimiturile de la masa boierilor, desigur, vor ajunge la o oarecare parte dintre supuși.