Arhive pe categorii: Personalităţi

Princess Margareta of Romania: „I give all Romanians a pledge that the beacon of King Michael will never be dimmed.”

Regina Margareta2.jpg

Today, November 29 2017, Her Royal Highness Princess Heir Margareta of Romania, Custodian of the Romanian Crown, received the member of the Diplomatic Corps in the Throne Hall at the Royal Palace in Bucharest. The Royal Family of Romania offers an annual royal reception to honor the Ambassadors at Bucharest, despite that Romania is officially a republic and that the president of Romania offers a similar event with the occasion of the National Day of Romania, December 1. Princess Margareta addressed the members of the Diplomatic Corps with an amazing speech about the future role of the Romanian Crown inside the Romanian society. Together with Princess Margareta was her husband, Prince Radu, and her sisters, Princess Helen (with her husband His Excellency Mr. Alexander Phillips Nixon), Princess Sophie and Princess Maria. Citește în continuare Princess Margareta of Romania: „I give all Romanians a pledge that the beacon of King Michael will never be dimmed.”

Anunțuri

Cei 5 nepoţi ai Regelui Mihai: Nicolae, Elisabeta-Karina, Mihai, Angelica şi Elisabeta-Maria Elena.

modestie
Prima la stânga, Elisabeta-Maria Elena de Roumanie Biarneix, 16 ani, în Piaţa Palatului Regal, alături de vărul ei, Nicolae de Roumanie Medforth-Mills, la funeraliile Reginei Ana. Cei doi au fost singurii nepoţi ai Reginei Ana prezenţi la funeralii, din cei 5 existenţi. Elisabeta-Maria, cea mai tânără nepoată a Regelui Mihai, a împlinit 18 ani la 15 august 2017 şi este proaspăt bacalaureată cu diploma de Baccalauréat littéraire.

Regele Mihai I are cinci copii, cinci nepoţi şi 3 strănepoţi.

Principesa Margareta (n. 26 martie 1949) s-a căsătorit cu Principele Radu la 21 septembrie 1996. Nu au copii. Citește în continuare Cei 5 nepoţi ai Regelui Mihai: Nicolae, Elisabeta-Karina, Mihai, Angelica şi Elisabeta-Maria Elena.

Alexandra Dariescu, Teodor Ilincăi şi Remus Azoiţei l-au omagiat pe Regele Mihai prin muzică

Concertul-Regal-de-la-Ateneul-Român 25 octombrie 2017 Dariescu Azoitei Ilincai.jpg

Miercuri, 25 octombrie 2017, Fundația Principesa Margareta a României a organizat, cu ocazia aniversării zilei de naştere a Majestăţii Sale Regelui Mihai I, a zecea ediție a Concertului Regal de strângere de fonduri.

Ediția aniversară a Concertului Regal caritabil i-a adus pe scena Ateneului Român pe trei dintre artiștii care au oferit momente unice și emoționante de-a lungul celor zece ediții ale acestui eveniment, muzicieni de succes pe mari scene ale lumii: violonistul Remus Azoiței, pianista Alexandra Dariescu și tenorul Teodor Ilincăi, acompaniați de Orchestra Fundației Principesa Margareta a României, dirijată de Tiberiu Soare. Citește în continuare Alexandra Dariescu, Teodor Ilincăi şi Remus Azoiţei l-au omagiat pe Regele Mihai prin muzică

Nicolae al României, mesaj la moartea Marinei Sturdza

Marina Sturdza.png

„România a pierdut o doamnă cu o inima mare si un suflet bogat si cald, dar iubirea ei pentru țara noastră nu o vom uita şi ne va fi exemplu pentru totdeauna. In memoriam Marina Sturdza”, scrie Excelenţa Sa Nicolae al României, nepotul Regelui Mihai, pe pagina sa de Facebook.

„Prințesa Marina Sturdza s-a stins duminică, 22 octombrie, la reședința sa din New York, după o lungă luptă cu boala, pe care a dus-o, cu demnitatea ce o caracterizează, până în ultima clipă a vieții sale. Un model de noblețe, generozitate și dedicație, Prințesa Marina Sturdza rămâne în inimile noastre ca un spirit nobil și viu, mereu prezent, ce va continua să ne inspire și să ne unească. Dumnezeu să o odihnească în pace!”, a fost anunţul oficial privind decesul său.

Maestrul Alexandru Tomescu: „Eu cred în valorile regale. Ar fi mai bine pentru România dacă ar fi o monarhie.”

Alexandru Tomescu.jpg

În ediţia „Ora Regelui” difuzată sâmbătă, 7 octombrie 2017, a 257-a (CCLVII)a 257-a (CCLVII), la TVR1, maestrul Alexandru Tomescu a oferit un interviu Cameliei Csiki.

Violonistul Alexandru Tomescu (n. 15 septembrie 1976, București) a vorbit a vorbit despre activităţile Asociației umanitare ”Concordia”, sub Înaltul Patronaj al Principesei Maria, precum şi despre relaţia sa personală cu Regele Mihai şi fiicele sale, care au participat la concertele sale. Citește în continuare Maestrul Alexandru Tomescu: „Eu cred în valorile regale. Ar fi mai bine pentru România dacă ar fi o monarhie.”

Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

regele mihai hristos.jpg

„Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.” – Regele Mihai I, Londra, 4 martie 1948

La 6 septembrie 1940, Regele Mihai a depus jurământul de monarh în Sala Tronului din Palatul Regal, pe Crucea pe care o avea Părintele Patriarh Nicodim la piept, cu generalul Ion Antonescu ca martor. Apoi a fost uns cu Sfântul şi Marele Mir ca Rege al Românilor şi încoronat cu Coroana de Oţel de Patriarhul Nicodim Munteanu în Catedrala Patriarhală. „S-a făcut Sfânta Liturghie, Regele Mihai s-a împărtăşit şi a stat cu coroana pe cap tot timpul Sfintei Liturghii”, relatează Pr. Dimitrie Bejan. Citește în continuare Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

Dan Falcan: „Monarhia constituţională ar fi cea mai bună formă de guvernare…”

„… dar după model spaniol, britanic, nu după modelul nordic. În Norvegia sau în Suedia, regele nu are niciun fel de atribuţii, până  şi formarea Guvernului intră în atribuţiile Parlamentului. La noi, Regele ar trebui să aibă nişte prerogative, dar în limitele moanrhiei constituţionale.”

Dan Falcan, Ziarul “Adevărul”, 28 iunie 2013

http://www.romaniaregala.ro/atitudini/istoricii-merg-pe-mana-monarhiei/

dan falcan

Andrei Brezianu: Regele şi lecţia de istorie

brezianu[…] Lecţiile ce se desprind din parcurgerea cărţii vorbesc în primul rând despre importanţa caracterului în istorie: Mihai I al României se desprinde, din acest document biografic, ca un caracter exemplar prin discreţie şi statornicie. Apoi, cu privire la antecedente şi context, despre ricoşeurile dramatice ale actului uman odată scăpat din frâu; despre necesitatea curajului, intuiţiei şi cumpătului la cei ce stau la cârmă, atunci când ţara e mică, iar marile jocuri de putere ale celorlalţi sunt uriaşe; despre importanţa unui profil moral curajos, echilibrat, temperat şi gata de renunţări în favoarea binelui comun, ca zestre necesară celui investit cu datoria de a sta deasupra furtunilor în imprevizibilul şi vitregiile istoriei.
Aşa cum reiese din paginile acestei cărţi remarcabile, Regele Mihai al României întruneşte astfel de virtuţi şi le-a dovedit exemplar de-a lungul împrejurărilor presărate cu vicisitudini în care şi-a călit – ca rege şi ca român – caracterul. […]

Regele şi lecţia de istorie de Andrei Brezianu, România Literară, nr.28 / 2007

6 martie 1945: Gambitul Regelui

La 6 martie 1945, Regele Mihai a primit jurământul membrilor guvernului Groza, un guvern dominat de comunişti şi aliaţii lor.

Aparent, regele a capitulat în faţa pretenţiilor sovietice într-un timp foarte scurt. Doar aparent.

De fapt, lupta pentru impunerea unui guvern prosovietic la Bucureşti începuse încă din noiembrie 1944, când regele acceptă o remaniere a guvernului, dar îl numeşte tot pe Sănătescu premier.

Pentru că nu obţin ministerele dorite pentru comunişti, sovieticii reiau administrarea militară a Transilvaniei, revocând autorităţile civile române recent instalate.

După demisia generalului Sănătescu, regele îl numeşte pe generalul Nicolae Rădescu pentru a forma guvernul. Era o mişcare abilă: sovieticii încercaseră să îl atragă pe general de partea lor şi chiar îl susţinuseră pentru funcţia de şef al Marelui Stat Major, aşa că nu puteau obiecta pe faţă.

Dar regele ştie că nu e decât o  chestiune de timp până când sovieticii vor încerca din nou să-şi impună omul – acum Petru Groza e vicepremier în guvernul Rădescu.

Şi regele nu stă degeaba. Pe 24 ianuarie 1945 adresează un memoriu preşedintelui Roosevelt, prin intermediul ambasadei americane la Bucureşti. Era o descriere precisă a abuzurilor sovieticilor, vorbind şi despre ocuparea Transilvaniei de către sovietici.

Între 4-11 februarie are loc Conferinţa de la Yalta, când Stalin primeşte, în secret, undă verde pentru instalarea unui guvern prosovietic la Bucureşti.

La Bucureşti, Regele Mihai aşteaptă un răspuns de la americani. Răspunsul nu va veni niciodată. Încep tulburări de stradă provocate de agenţii Moscovei.

Pe 27 februarie vine la Bucureşti A. I. Vîşinski, ministru-adjunct de externe al Uniunii Sovietice. Încearcă să-l intimideze pe tânărul rege. Regele cere timp de gândire. Aşteaptă încă un răspuns de la americani.

O zi mai târziu Vîşinski bate cu pumnul în masă, trânteşte uşa, dă un ultimatum imprecis. Regele cere demisia lui Rădescu. Aparent, a cedat. Doar aparent.

A fost o partidă cu multe mutări, care nu a fost decisă de pumnul în masă al lui Vîşinski. Au urmat nu mai puţin de douăzeci (!) de întâlniri ale regelui cu Groza, cu alţi posibili premieri (N. Gh. Lupu, Barbu Ştirbey), din nou cu Vîşinski. Care, de data asta, nu mai trânteşte uşa, proferează ceva mai neconvins decât prima dată că „se pot întâmpla lucruri grave” şi ii spune că Groza e omul sprijinit de ei.

Regele respinge primele două propuneri de guvern ale lui Groza. Aşteaptă un semn de la americani. Apoi are loc gambitul: Groza îi spune că Stalin a fost de acord sa dea inapoi Transilvania dacă regele il numeste premier. Vîşinski înţelesese în sfârşit că tânărului rege nu îi era frica si atunci se hotărâse să-i propună acest schimb.

Regele acceptă. Încă mai speră că americanii îl vor ajuta să îşi redreseze pozitia pe tabla de joc după acest gambit.  În orice caz, la trei zile după ce guvernul Groza e investit, Transilvania revine sub administraţie românească.

Regele va cere demisia guvernului Groza peste numai câteva luni şi, în faţa refuzului fără precedent al primului-ministru, refuză la rândul său să mai semneze decretele guvernului – începe greva regală. Regele continuă să lupte. Numai că americanii comunicaseră deja britanicilor că nu consideră că România ar fi „terenul potrivit” pentru o luptă cu sovieticii…