Arhive pe categorii: Personalităţi

Maestrul Alexandru Tomescu: „Eu cred în valorile regale. Ar fi mai bine pentru România dacă ar fi o monarhie.”

Alexandru Tomescu.jpg

În ediţia „Ora Regelui” difuzată sâmbătă, 7 octombrie 2017, a 257-a (CCLVII)a 257-a (CCLVII), la TVR1, maestrul Alexandru Tomescu a oferit un interviu Cameliei Csiki.

Violonistul Alexandru Tomescu (n. 15 septembrie 1976, București) a vorbit a vorbit despre activităţile Asociației umanitare ”Concordia”, sub Înaltul Patronaj al Principesei Maria, precum şi despre relaţia sa personală cu Regele Mihai şi fiicele sale, care au participat la concertele sale. Citește în continuare Maestrul Alexandru Tomescu: „Eu cred în valorile regale. Ar fi mai bine pentru România dacă ar fi o monarhie.”

Anunțuri

Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

regele mihai hristos.jpg

„Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.” – Regele Mihai I, Londra, 4 martie 1948

La 6 septembrie 1940, Regele Mihai a depus jurământul de monarh în Sala Tronului din Palatul Regal, pe Crucea pe care o avea Părintele Patriarh Nicodim la piept, cu generalul Ion Antonescu ca martor. Apoi a fost uns cu Sfântul şi Marele Mir ca Rege al Românilor şi încoronat cu Coroana de Oţel de Patriarhul Nicodim Munteanu în Catedrala Patriarhală. „S-a făcut Sfânta Liturghie, Regele Mihai s-a împărtăşit şi a stat cu coroana pe cap tot timpul Sfintei Liturghii”, relatează Pr. Dimitrie Bejan. Citește în continuare Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

Dan Falcan: „Monarhia constituţională ar fi cea mai bună formă de guvernare…”

„… dar după model spaniol, britanic, nu după modelul nordic. În Norvegia sau în Suedia, regele nu are niciun fel de atribuţii, până  şi formarea Guvernului intră în atribuţiile Parlamentului. La noi, Regele ar trebui să aibă nişte prerogative, dar în limitele moanrhiei constituţionale.”

Dan Falcan, Ziarul “Adevărul”, 28 iunie 2013

http://www.romaniaregala.ro/atitudini/istoricii-merg-pe-mana-monarhiei/

dan falcan

Andrei Brezianu: Regele şi lecţia de istorie

brezianu[…] Lecţiile ce se desprind din parcurgerea cărţii vorbesc în primul rând despre importanţa caracterului în istorie: Mihai I al României se desprinde, din acest document biografic, ca un caracter exemplar prin discreţie şi statornicie. Apoi, cu privire la antecedente şi context, despre ricoşeurile dramatice ale actului uman odată scăpat din frâu; despre necesitatea curajului, intuiţiei şi cumpătului la cei ce stau la cârmă, atunci când ţara e mică, iar marile jocuri de putere ale celorlalţi sunt uriaşe; despre importanţa unui profil moral curajos, echilibrat, temperat şi gata de renunţări în favoarea binelui comun, ca zestre necesară celui investit cu datoria de a sta deasupra furtunilor în imprevizibilul şi vitregiile istoriei.
Aşa cum reiese din paginile acestei cărţi remarcabile, Regele Mihai al României întruneşte astfel de virtuţi şi le-a dovedit exemplar de-a lungul împrejurărilor presărate cu vicisitudini în care şi-a călit – ca rege şi ca român – caracterul. […]

Regele şi lecţia de istorie de Andrei Brezianu, România Literară, nr.28 / 2007

6 martie 1945: Gambitul Regelui

La 6 martie 1945, Regele Mihai a primit jurământul membrilor guvernului Groza, un guvern dominat de comunişti şi aliaţii lor.

Aparent, regele a capitulat în faţa pretenţiilor sovietice într-un timp foarte scurt. Doar aparent.

De fapt, lupta pentru impunerea unui guvern prosovietic la Bucureşti începuse încă din noiembrie 1944, când regele acceptă o remaniere a guvernului, dar îl numeşte tot pe Sănătescu premier.

Pentru că nu obţin ministerele dorite pentru comunişti, sovieticii reiau administrarea militară a Transilvaniei, revocând autorităţile civile române recent instalate.

După demisia generalului Sănătescu, regele îl numeşte pe generalul Nicolae Rădescu pentru a forma guvernul. Era o mişcare abilă: sovieticii încercaseră să îl atragă pe general de partea lor şi chiar îl susţinuseră pentru funcţia de şef al Marelui Stat Major, aşa că nu puteau obiecta pe faţă.

Dar regele ştie că nu e decât o  chestiune de timp până când sovieticii vor încerca din nou să-şi impună omul – acum Petru Groza e vicepremier în guvernul Rădescu.

Şi regele nu stă degeaba. Pe 24 ianuarie 1945 adresează un memoriu preşedintelui Roosevelt, prin intermediul ambasadei americane la Bucureşti. Era o descriere precisă a abuzurilor sovieticilor, vorbind şi despre ocuparea Transilvaniei de către sovietici.

Între 4-11 februarie are loc Conferinţa de la Yalta, când Stalin primeşte, în secret, undă verde pentru instalarea unui guvern prosovietic la Bucureşti.

La Bucureşti, Regele Mihai aşteaptă un răspuns de la americani. Răspunsul nu va veni niciodată. Încep tulburări de stradă provocate de agenţii Moscovei.

Pe 27 februarie vine la Bucureşti A. I. Vîşinski, ministru-adjunct de externe al Uniunii Sovietice. Încearcă să-l intimideze pe tânărul rege. Regele cere timp de gândire. Aşteaptă încă un răspuns de la americani.

O zi mai târziu Vîşinski bate cu pumnul în masă, trânteşte uşa, dă un ultimatum imprecis. Regele cere demisia lui Rădescu. Aparent, a cedat. Doar aparent.

A fost o partidă cu multe mutări, care nu a fost decisă de pumnul în masă al lui Vîşinski. Au urmat nu mai puţin de douăzeci (!) de întâlniri ale regelui cu Groza, cu alţi posibili premieri (N. Gh. Lupu, Barbu Ştirbey), din nou cu Vîşinski. Care, de data asta, nu mai trânteşte uşa, proferează ceva mai neconvins decât prima dată că „se pot întâmpla lucruri grave” şi ii spune că Groza e omul sprijinit de ei.

Regele respinge primele două propuneri de guvern ale lui Groza. Aşteaptă un semn de la americani. Apoi are loc gambitul: Groza îi spune că Stalin a fost de acord sa dea inapoi Transilvania dacă regele il numeste premier. Vîşinski înţelesese în sfârşit că tânărului rege nu îi era frica si atunci se hotărâse să-i propună acest schimb.

Regele acceptă. Încă mai speră că americanii îl vor ajuta să îşi redreseze pozitia pe tabla de joc după acest gambit.  În orice caz, la trei zile după ce guvernul Groza e investit, Transilvania revine sub administraţie românească.

Regele va cere demisia guvernului Groza peste numai câteva luni şi, în faţa refuzului fără precedent al primului-ministru, refuză la rândul său să mai semneze decretele guvernului – începe greva regală. Regele continuă să lupte. Numai că americanii comunicaseră deja britanicilor că nu consideră că România ar fi „terenul potrivit” pentru o luptă cu sovieticii…

Mihai Gruia Sandu: „Republica nu este legitimă.”

” …. întreb: Când a devenit România republică? Cine a votat-o? România era o monarhie constituţională. Au apărut tancurile sovietice şi, brusc, s-a făcut republică. Schimbarea unei forme de guvernământ se face prin vot universal, după toate legile lumii. Când a votat poporul român să devină republică? Republica a fost instituită de o putere străină, sub ocupaţie, republica nu este legitimă! […] Gândim cu capetele noastre sau ne lăsăm manipulaţi?”

emisiune cu Radu Moraru, Naşul TV 11, noiembrie 2013 , minutul 6:10

gruia sandu

Coroana de acasă a prinţesei Sophie

http://image.issuu.com/130807125336-c6c82e08605d73f5c4d13e9f051aaf3d/jpg/page_74_thumb_large.jpgCând eram mică, fetele de vârsta mea mă întrebau dacă am o coroană acasă. Ele aveau în minte imaginea frumoaselor prinţese din poveşti, sublime şi romantice.

Toate fetiţele de o anumită vârstă vor să fie prinţese. Cât despre mine, eu voiam pur şi simplu să fiu ca toată lumea, pentru că prinţesă eram deja!

„Prinţesă” înseamnă pentru mine a avea un simţ al datoriei, a da un exemplu, a fi umană, sensibilă, respectuoasă, curajoasă şi având puterea sufletească de a îndeplini ceea ce e de făcut pe calea ce ne-a fost trasată.

„Prinţesă” e un întreg: creşti într-un anumit mediu; simplitatea trebuie să facă parte din personalitatea noastră. Nu suntem mai bune decât altele, perfecte, nici atât. Când eşti nobil prin naştere trebuie să ai tot atâta nobleţe a inimii.

Trebuie să fim noi înşine şi să dăm tot ce avem mai bun în noi în toate situaţiile şi în toate circumstanţele, cu demnitate, ştiind că reprezentăm ceva mai mare decât noi înşine.

(Extras dintr-un interviu acordat de  Principesa Sofia/ Sophie de Roumanie revistei Haute Bretagne Privilege; mai multe fragmente traduse aici)

Elisabeta Rizea. „Regele ar fi bun, da la unii le e frică că vin boierii şi-i fac iar slugi.”

Laurenţia Belu (sora Elisabetei Rizea): Regele ar fi bun, da la unii le e frică că vin boierii şi-i fac iar slugi. […] Dacă-l aducem, să-l aducem să fie rege. Altfel, mai bine să rămână acolo, la treaba lui, să nu se mai amestece cu noi în castronul ăsta. […]

(„Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara”, Humanitas, 1993, ed.2012, pp.49-50)

Elisabeta Rizea: Aicea, în casele lui Arnăuţoiu, a fost casele la un boier mare […] Era aici Fundaţia Regală. Aşa să zicea. Asta ce vă spun era toamna, că era porumb copt.

Atunci, într-un an, a venit şi domnu Rege. Să făcea şezători în curte. […] Şi domnu Rege a venit la casele alea, de-acolo. Şi pă stradă trecea garda regală, aşa, frumos, cu coifuri de alea pe cap. Patrula. […] Şi-a făcut şiezători. Tot satu a venit, brie, c-a fost sat de oameni cumsecade […] a ieşit şi a făcut foc mare în curte. Lună pe cer, lumină… Şi cocea oamenii porumb, să i-l dea. Fără cenuşă, fără nimica pă el, ca pentru domnu Rege. Şi eram şi io cu bărbatu-mieu. Citește în continuare Elisabeta Rizea. „Regele ar fi bun, da la unii le e frică că vin boierii şi-i fac iar slugi.”