Arhive pe categorii: Istorie

Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

regele mihai hristos.jpg

„Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.” – Regele Mihai I, Londra, 4 martie 1948

La 6 septembrie 1940, Regele Mihai a depus jurământul de monarh în Sala Tronului din Palatul Regal, pe Crucea pe care o avea Părintele Patriarh Nicodim la piept, cu generalul Ion Antonescu ca martor. Apoi a fost uns cu Sfântul şi Marele Mir ca Rege al Românilor şi încoronat cu Coroana de Oţel de Patriarhul Nicodim Munteanu în Catedrala Patriarhală. „S-a făcut Sfânta Liturghie, Regele Mihai s-a împărtăşit şi a stat cu coroana pe cap tot timpul Sfintei Liturghii”, relatează Pr. Dimitrie Bejan. Citește în continuare Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

10 mai 2017 – 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României

Szathmari, Regele Carol si statul sau major, 10 Mai 1881

La 10 mai 2017 se împlinesc 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a Regatului României. În acest text veţi afla de ce Zece Mai a fost sărbătorită, începând din 1877, drept Ziua Independenţei, precum şi alte semnificaţii ale acestei date în istoria naţională. Citește în continuare 10 mai 2017 – 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României

Ce înseamnă Regatul, Coroana şi Dinastia. România are, de 150 de ani, o dinastie

REGE - PELES - INTOARCERE
REGE – PELES – INTOARCERE

Să nu ne sărăcim vocabolarul, nefăcând deosebirea între termenii Regat, Coroană şi Dinastie.
Regatul României a existat, de jure şi de facto, din 26 martie 1881 până la 30 decembrie 1947. Simbolic, Regele Mihai I a purtat Regatul în exil. Acum, Regatul există ca memorie dar şi ca o promisiune pentru viitor. Citește în continuare Ce înseamnă Regatul, Coroana şi Dinastia. România are, de 150 de ani, o dinastie

The anti-monarchist scenario: when communist regimes fall, the party renames itself and goes on.

Lenin

The republic is not the shiny new form of government that the Age of Enlightenment created to overthrow tyrannical monarchs. Most republics were founded not through democratic ways but with the abolition of monarchy through violent coups, such as in the short-lived Republic of Oliver Cromwell (1649-1660), the short-lived First French Republic (1792-1804), Mexico (1862), Brazil (1889) and, in modern times, Russia (1917) and some of its future soviet satellites: Serbia (1945), Bulgaria (1945) and Romania (1947).

We’ll study two cases, one from Europe, Romania, and one from Africa, Ethiopia: Citește în continuare The anti-monarchist scenario: when communist regimes fall, the party renames itself and goes on.

La 23 august 1944, România a revenit la aliaţii din Primul Mare Război, la fel ca Serbia, Italia şi Japonia

regele mihai ferdinand 2

La 23 august 1944, Regele Mihai I al României a încetat războiul alături antialiat şi a revenit la aliaţii României din timpul Primului Război Mondial, alături de care am luptat, pentru întregirea naţională, în 1916-1919. Acelaşi lucru l-a făcut Regele Petru al II-lea al Iugoslaviei, la 27 martie 1941 (din păcate nu a reuşit, iar ţara lui a fost invadată de Germania), Regele Vittorio Emanuele III al Italiei la 25 iulie 1943 şi Împăratul Hirohito al Japoniei, când a anunţat capitularea Japoniei la 14-15 august 1945 (iar ministerul războiului a încercat să-l aresteze!).

Serbia, Italia şi Japonia au fost de partea Antantei în Primul Război Mondial, fiind conduşi de înaintaşii acestor monarhi: regentul Alexandru I al Serbiei (tatăl său, Petru I, având 70 de ani, îi delegase puterea la 24 iunie 1914, patru zile înainte de atentatul de la Sarajevo); Regele Vittorio Emanuele III însuşi (domnea din anul 1900), respectiv, Împăratul Taishō.

Sârbii, italienii şi japonezii nu au nicio mustrare de conştiinţă că ar fi „trădat” cauza Germaniei naziste (deşi Japonia a continuat războiul încă 3 luni, în mai-august 1944). De ce ar avea românii?

Regele Mihai I a alăturat România aliaţilor alături de care bunicul său, Ferdinand I, a înfăptuit România Mare în 1918-1919.

Trăiască Regele!

Ce am pierdut odată cu Regatul

Instituţii scufundate

  1. Regele. Oricare dintre regii României a fost mai benefic pentru ţară decât oricare dintre preşedinţii de până acum. Cei care ar putea fi regi ai României în următorii 50 de ani sunt sigur mai potriviţi rolului de apărător al constituţiei decât oricare dintre cei care ar putea ieşi învingători la urne, intr-o ţară în care un vot costă 20 de lei (plătit jumatate din bani negri, jumătate din impozitele pe care tu, alegatorul onest, le platesti)
  2. Armata Regală. Armata care a luptat pentru ţară sub trei regi nu mai există. După sovietizare, nu şi-a mai revenit niciodată. Azi, România poate mobiliza mai puţini oameni decât Domnitorul Carol I în 1877. Mai puţini şi mai puţin hotărâţi.
  3. Învăţătorul din sat. Azi, copiii de ţărani au mai puţine şanse sa acceada la educaţie superioara decât în vremea Regatului României. Şi nu ştiu dacă mulţi absolvenţi de liceu de astăzi ştiu sa calculeze volumul butoiului. Bunicul meu, cu patru clase primare, ştia.
  4. Profesorul de liceu. E greu să ne imaginăm astăzi respectul de care se bucura în comunitate un profesor de liceu. Sau ce valoare avea un bacalaureat.
  5. Justiţia independentă. Uitaţi-vă la Palatul de Justiţie din Bucureşti. Sau la clădirea Universităţii din Craiova, care a fost Curte de Apel în Regatul României. Sau la Tribunalul din Caracal. Veţi simţi independenţa si soliditatea puterii judecătoreşti.
  6. Academia Română. Academia începe să-şi revină după destructurarea din vremea comunismului, dar e încă departe de vremea când la discursul de recepţie al lui Emil Racoviţă răspundea Grigore Antipa…

Simboluri pierdute (fără care nu suntem decât nişte colhoznici furajaţi cu cojile mucegăite ale unei pseudoistorii)

  1. Coroana de Oţel – simbolul suveranităţii României; cei ce au scos Coroana de pe stemă au un deficit de memorie sau un deficit de caracter
  2. Imnul Naţional – Trăiască Regele
  3. Ziua Naţională – 10 Mai „Sfântă Zi, căci ea ne-a dat Domn puternic Ţării noastre, Libertate şi Regat
  4. Deviza naţională – Nihil sine Deo
  5. Leul puternic – Regele Carol I şi-a ţinut cea mai mare parte a economiilor în lei. Nu în mărci, nu în franci, nici măcar în franci elveţieni!
  6. Micul Paris – Enescu îşi dădea primele audiţii alternativ  pe scenele din Bucureşti şi Paris, ce ziceţi de asta?

Cum rămâne cu progresul reprezentat de republică? Poate că puteţi să îmi daţi măcar 3 instituţii şi simboluri republicane care să fi înlocuit aceste pierderi.

Ultimul domn al Moldovei: „Unindu-se Principatele, să se pună un prinţ sau rege străin.”

Grigore Alexandru Ghica (1849-1856)

„Unindu-se Principatele, să se pună un prinţ sau rege-străin…. Cu ruşinea mea mărturisesc că, în timp de săpte ani, cât am guvernat Moldova, am făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri; cugetul mă mustră, Dumnezeu să se îndure a mă ierta. Însă ce era să fac, când eram în înrudire şi în amiciţie cu toţi boierii? Cum era să nu pun ministru pe vărul vău; logofăt mare pe cuscrul meu; postelnic pe fiul meu; preşedintele Divanului pe cumnatul meu; ispravnici pe nepoţi şi pe amici, priveghetori şi poliţai pe oamenii acestora?… De-i condamn, mă condamn pe mine însumi, căci îi căpătam inamici neîmpăcaţi, care, apoi, necontenit, mă prigoneau, mă calomniau în faţa poporului şi la Poarta otomană, care voia să mă cunoască atârnat cu desăvârşire şi care socotea întru nimic chiar de a-mi tăia capul, după vechiul obicei… De aceea, da, trebuie un prinţ străin moştenitor al tronului, un cap încoronat, care să stea în relaţii cu alte puteri europene […]”.

@ apud Doina Uricariu, „Maxilarul Inferior” (Polirom, 2010), Vol. II, pp.106-107