Arhivele lunare: August 2014

Adrian-Silvan Ionescu: „Noi, românii, am fost privilegiaţi de providenţă a avea un monarh longeviv.”

„Monarhia, ca atare, există atâta vreme cât există monarhul. Iar noi, românii, am fost privilegiaţi de providenţă a avea un monarh longeviv, cel mai vârstnic din familia sa şi unul dintre cei mai vârstnici din toate timpurile (în vremurile mdoerne doar kaiserul Wilhelm I a atins etatea de 91 de ani).

[…] să ne mândrăm că am fost, cândva, Regat!

Adrian-Silvan Ionescu

directorul Institutului de Istoria Artei,

Prefaţă la Monarhia în România. O evaluare. Politică, Memorie şi Patrimoniu (coord. Liviu Brătescu, Ştefania Ciubotaru), Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” iaşi, 2012, p.7,9

Anunțuri

Pr. Ioanichie Bălan: „Ar fi bine ca ceea ce a început Regele Mihai să poată termina în timpul vieţii care i-a rămas.”

(minutul 23:50)

Interviu din 1997

Pr. Ioanichie Bălan:Ţara trebuie condusă într-un duh tradiţional.

Sorin Dumitrescu: – Păi cine poate să facă asta mai bine decât regele?

Pr. Ioanichie Bălan: Foarte bine, daca poporul îl alege şi  regele e capabil, noi rege am vrea, fiindca este unsul lui Dumnezeu. Dar nu sunt eu omul care să hotărăsc una sau alta. Dar noi vrem conducători creştini, însă nu creştini de circumstanţă, ci unul care este convins şi îşi iubeşte ţara, si se uită întai la Dumnezeu, intreabă şi pe oameni, la nevoie face şi un referendum.

[…] Regele Mihai a venit la Sihăstria. Ar fi bine ca ceea ce a început să poată termina în timpul vieţii care i-a rămas. Noi am dori ca regele să fie în fruntea ţării, dar nu se ştie dacă tot poporul vrea. Nimeni nu mai ştie ce vrea exact. Politica e foarte vicleană. […] E mai bine să ai un rege, un uns al lui Dumnezeu în fruntea ţării, ales de Dumnezeu și de popor. Aşa ar trebui, ar fi şi firesc: alegerile din 4 în 4 ani sunt o cheltuială, o grămadă de şiretlicuri şi o demagogie totală.

pr-victorin-cotet-cu-regele-crop

Horia-Roman Patapievici: „Regele nostru a fost poarta prin care nu am avut socotinţa să păşim după 1989, deşi fusese pusă acolo doar pentru noi, numai să o fi dorit.”

“Această virtute cardinală a sufletului viu – continuitatea – pretinde o facultate a inteligenţei nu mai puţin importantă, care este atenţia la unic. Ca Şef al Statului ar fi fost pentru noi un suveran al continuităţii şi al atenţiei! Ne amintim că actele pe care i le reproşează azi fie urmaşii celor care l-au detronat, fie nostalgicii lui Antonescu ori ai legionarilor sunt, pertinent, consecinţele acestei vocaţii pentru continuitate. Mihai I a fost un rege constituţional într-o epocă revoluţionară; un om politic cu insticte legaliste într-un timp în care preţuite şi eficiente erau numai loviturile de forţă şi gangsterismul politic. A fost crescut să fie un nou Carol I: strict, abnegat, modest, providenţial prin tenacitate, calm şi scrupulozitate constituţională. Citește în continuare Horia-Roman Patapievici: „Regele nostru a fost poarta prin care nu am avut socotinţa să păşim după 1989, deşi fusese pusă acolo doar pentru noi, numai să o fi dorit.”

Gabriel Liiceanu: „Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde posibilitatea de a privi în sus.”

Un domn, un rege, un monarh există pentru a garanta că un popor poartă în el ceva sfânt. Când un popor îşi pierde suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă. Oamenii care îl alcătuiesc rămân împreună în virtutea inerţiei doar, a unui loc geografic şi a limbii pe care o vorbesc. Dar legătura dintre ei, care se întemeia pe legătura lor cu divinul, a dispărut. Un asemenea popor îşi pierde punctul cardinal şi el poate fi lesne dezbinat. Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde fereastra spre cer şi posibilitatea de a privi în sus. […]

Citește în continuare Gabriel Liiceanu: „Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde posibilitatea de a privi în sus.”

Sorin Dumitrescu: „Regele este modelul meu uman. Pretinde posibilă iubirea vrăjmaşilor.”

„Când Regele îmi întinde mâna, o îndreaptă spre mine cu palma în jos, într-un fel extrem de plăcut şi de bărbătesc. De fiecare dată mi se pare că mâna Regelui mi-apucă mâna ca pe o sabie. […] Pe loc mă simt ridicat la rang de supus. […] Să fii supusul unui Rege nu este un lucru chiar atât de uşor. Cel mai greu este să […] renunţi de bunăvoie la dreptul de a avea opinii despre Regele tău: […] să nu-l mai judeci, aşa cum te obişnuiseşi să îi judeci pe preşedinţi, şi să încetezi să mai pui pe tocător modul cum domneşte.

Regele este modelul meu uman. De la el am învăţat şi învăţ «pe nevăzutelea» cum să împlinesc exigenţele Modelului meu divino-uman. De exemplu, acesta pretinde (posibilă) imposibila iubire a vrăjmaşilor. Aud comanda şi mă uit la Rege. Are (mulţi) duşmani. De ce nu se răzbună? Fiindcă şi-ar atribui o autoritate şi un drept care nu îi aparţin. Aparţin exclusiv Celui care se răzbună neuman: împărţit şi neamestecat. Rezultatul: în final, în locul vrăjmaşului se prezintă un ins de treabă, şi cuviincios, şi modest! Miracol!

Dar pe 23 octombrie 2006 – cu prilejul sărbătorii la Ateneul Român a celor 85 de ani împliniţi de „Regele aşteptării” […] – în primul rând al lojei oficiale puteau fi văzuţi Regele şi Regina, în vreme ce în rândul din spatele lor […] putea fi zărit tocmai puternicul prigonitor de altădată – fostul preşedinte Ion Iliescu […]. Din punct de vedere duhovnicesc, teribila privelişte de la Ateneu constituie o biruinţă a Regelui […], ca să nu mai vorbim de tacita şi implicita catehizare a lumii româneşti asupra modului în care trebuie iubiţi vrăjmaşii.”

– Sorin Dumitrescu

(Lumea Regelui, Ed. Polirom, 2011, pp.181,183)

Ionel Haiduc: „Regele Mihai contribuie la promovarea adevăratelor valori ale moralităţii.”

„[…] prin prezenţa sa în ţară, discretă şi elegantă, prin atitudinea sa deasupra agitaţiei din fiecare zi, Regele Mihai contribuie la promovarea adevăratelor valori ale moralităţii, este un exemplu de onoare, demnitate, patriotism şi loialitate faţă de ţară. […]

Academia Românăşi-a respectat tradiţia şi l-a ales Membru de Onoare, ca semn de deosebită cinstire şi recunoaştere a locului pe care Regele Mihai îl ocupă în istoria acestei ţări.”

Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române

(Lumea Regelui, Ed. Polirom, 2011, p.145)

Sorin Ilieşiu: „Regele nostru este un om de o statură morală care ar putea face «minuni» într-o Românie prea amorală.”

„Rhea Cristina: Un model politic şi istoric românesc, de mare anvergură internaţională, le puteţi oferi tinerilor şi cetăţenilro României de azi?

Sorin Ilieşiu: În primul rând, Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi, în al doilea rînd, însă din alte puncte de vedere, Corneliu Coposu, care a afirmat că reinstaurarea Monarhiei este o urgenţă naţională. […] Regele nostru este un om de o statură morală care ar putea face «minuni» într-o Românie prea amorală.”

(Rhea Cristina, România care a dispărut, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2002, p.131)

„Dacă după căderea comunismului, Majestatea Sa Regele ar fi redevenit suveranul României, ţara noastră ar fi folst salvată de cancerul criptocomunist.”

(Lumea Regelui, Ed. Polirom, 2011, p.287)

_____________

Prima referinţă este un fragment din interviul realizat în anul 2001 și publicat în cartea „Românii secolului XXI. Interviuri-document cu personalități românești“ de Rhea Cristina, editura Pro Universitaria (print, 2013).

 Cartea poate fi comandată, ediție print, la:

 http://www.ujmag.ro/beletristica/romanii-secolului-xxi

coperta rhea

Marius Oprea: „Regele este garanţia morală a unor bunuri fundamentale pe care le are natura umană.”

„Noi n-am mai avut habar de ceea ce înseamnă cinste, onoare, nobleţe, ceea ce era conferit automat de un regim monarhic. Eu m-am născut în ’64, am avut eu habar de monarhie? […] La Facultatea de Istorie am învăţat tot felul de nerozii. […] Am vrea să credem că şi Mircea cel Bătrân era preşedinte. […] Frica  încă domină cugetele multora. Haideţi să încercăm să reîntronăm principii […] după aceea vine şi Regele, pentru că el este garanţia morală a acestor bunuri fundamentale pe care le are natura umană”.

(Dezbatere 28 ianuarie 2013)

Dinu Zamfirescu: „Monarhia este forma normală constituţională pentru poporul român.”

„În perioada monarhiei constituţionale, România a avut cea mai mare dezvoltare, a avut loc crearea unui stat modern, mergând mai departe la reîntregirea ţării, după Primul Război Mondial, care s-a făcut sub oblănduirea Regelui Ferdinand. Apoi, când a venit Carol I, România era deosebit de înfloritoare. (…) Regele constituţional nu guvernează. El domneşte, el asigură un echilibru între cele trei puteri. Cele mai avansate ţări din lume sunt monarhii constituţionale: Marea Britanie, ţările nordice etc. Întotdeauna am crezut că viitorul României este monarhia constituţională.”

(Adevărul Live, 9 mai 2014)

„monarhia este forma normală constituţională pentru poporul român”

(Dezbatere 28 ianuarie 2013)