Arhivele lunare: Iulie 2015

Acad. Ioan-Aurel Pop: „Odată ajunși pe tronurile noastre, regii străini au devenit români.”

„Monarhia străină (este acesta un mod de a spune, fiindcă, odată ajunși pe tronurile noastre, străinii au devenit români) nu a venit pe un teren arid, dar a venit într-un veac al edificiilor, al înălțărilor, al marilor proiecte constructive. Era timpul când Europa a devenit monumentală, maiestuoasă, magistrală. Din a doua parte a secolului al XIX-lea s-a construit și la noi – ca în toată Europa Centrală și de Sud-Est – mult și impresionant. Pe fondul local, în Transilvania s-a intensificat influența austriacă (germanică), iar în Vechiul Regat cea franceză (romanică), cu variațiuni surprinzătoare și interferențe unice.”

Câteva gânduri despre cartea – Lucrări publice în vremea Regelui Ferdinand – de Nicolae Șt. Noica

Acad. Prof. Ioan-Aurel Pop

15 iulie 2015

aurel

Anunțuri

Ion C. Brătianu în 1877: „Republicanii au admis monarhia.”

bratianu„Eu n-am avut sfială să vin aici în Cameră sub regimul convenţional ce instituia principiul monahiei constituţionale […]

Eu nu m-am sfiit a declara că într-adevăr sunt republican şi aş dori pentru ţara mea regimul republican: dar fiindcă văd că nu se poate, de aceea…. voi face tot pentru ca să prospere ţara mea sub regimul monarhic.

Cei mai republicani […] au fost îndemnaţi de un instinct de conservaţiune a admite în cele din urmă domnie ereditară.”

Ion C. Brătianu în dezbaterile Parlamentului

10 mai 1877

Titu Maiorescu: „Motivul aducerii prinţului străin a fost instinctul de conservare.”

maiorescuTitu Maiorescu, „Asupra broşurei Germania, România şi Principele Carol de Hohenzollern”:

De ce divanurile ad-hoc au cerut un prinţ străin dintr-o casă suverană a Europei?

„Motivul propriu a fost instinctul de conservare al Statulul Român. Trista icoană a perpetuelor schimbări de domnie şi a demoralizării generale ce o produceau în ţară, trebuia sa fie odată ştearsă din mintea Romanilor, daca ei voiau să aibă un viitor asigurat. Iar dinastia însăşi trebuia să fie dintr’o casă suverană a Europei pentru a inspira prin prestigiul ei destul respect încât România să nu mai servească puterilor cele mari ale Continentului drept simplu obiect de compensaţie pentru toate combinările lor teritoriale, ca un pământ fără suflet, care s’ar fi putut nimici în independenţa sa şi alipi de o egală uşurinţă când de un stat când de un altul. […]” (p.8)

Tudor Vianu: „Sub Carol I cultura noastră spirituală cunoaşte un avânt neegalat mai înainte.”

„Cei 48 de ani de domnie ai Regelui Carol I au constituit nu numai epoca în care se organizează instituţiile Statului nostru modern, dar şi aceea în care cultura noastră spirituală cunoaşte un avânt neegalat mai înainte. […]

Nu s-a arătat încă îndeajuns cât de mult datoreşte elanul culturii spirituale a României noi primului ei rege. […] Se va vedea că şi aci unele din cele mai neînsemnate manifestări ale timpului au folosit îndemnuri desprinse din conştiinţa regală.

carol

[…] Când în 1897, Titu Maiorescu redactează introducerea celui de-al doilea volum din ale sale „Discursuri parlamentare”, el zugrăveşte cu respect în persoana regelui marile lui calităţi, «tenacitatea în urmărirea ţelului, răbdarea şi indulgenţa sa, înălţarea peste orice sentiment de răzbunare, neobosita regularitate în îndeplinirea zilnicelor datorii», într-un cuvânt caracterul său.

Problema caracterului este cea mai vie, cea mai acută în mişcarea începătoare a filosofiei româneşti. […]”

Tudor Vianu, „Regele Carol I într-o interpretare filosofică”

apud Monarhia Românească, Ed. Teşu, 2008, p.37

I.L. Caragiale în 1907: „Tânărul Regat Român e cel mai solid element de civilizație între Statele balcanice.”

„Europa era deprinsă de atîția ani să știe că tînărul Regat Romîn e cel mai solid element de civilizație între Statele balcanice, iubitor de pace și bună înțelegere, atît în relațiile claselor sale sociale, cît și în relațiile internaționale, – un Stat de ordine par excellence. Anul trecut, și-a serbat acest tînăr Regat patruzeci de ani de domnie pacinică și glorioasă a înțeleptului său suveran; ca o încoronare a operei de progres săvîrșit în acest timp, el a făcut o frumoasă expoziție jubiliară, care a repurtat atîta succes față de representanții Europei civilizate. A fost un adevărat triumf al muncii și al păcii; Regele a avut de ce să fie mîndru și fericit.

I.L.Caragiale Citește în continuare I.L. Caragiale în 1907: „Tânărul Regat Român e cel mai solid element de civilizație între Statele balcanice.”

Constantin Rădulescu-Motru: „Carol I a readus neamul românesc la destinul său istoric.”

motru„[…] prinţul Carol a fost bărbatul potrivit împrejurărilor prin care trecea neamul românesc la 1866.

Însuşirile înnăscute şi tradiţia de Hohenzollern ale Prinţului au constituit în 1866 şi de aici înainte, în tot cursul lungei sale Domnii, zidul de apărare de care s-a izbit şi în care s-au frânt toate atacurile îndreptate contra Statului Român. Un Principe de Hohenzollern, cu caracterul pe care l-a avut Regele Carol I, era singurul care putea reuşi în misiunea de a readuce neamul românesc la destinul său istoric.

Şi trebuie mărturisit astăzi că misiunea aceasta a fost aşa de grea, că numai prin forţa celui de sus se poate explica desăvârşirea sa.”

(C. Rădulescu-Motru, „Regele Carol I – Întemeietorul Dinastiei”, apud „Monarhia Românească”, Ed. Teşu, 2008, p.10)

Anneli Ute Gabanyi: „Argumentele pentru continuitatea monarhică din 1990 sunt valabile şi astăzi.”

„Constituţia din 1965 (amendată şi republicată până în 1989 de zece ori) a rămas în vigoare până la adoptarea noii constituţii, votată la 21 noiembrie 1991 de cele două Camere ale Adunării Constituante.

De ce? Răspunsul este destul de simplu: dacă noua putere ar fi abrogat Constituţia comunistă, s-ar fi putut pune problema reîntoarcerii la Constituţia României de dinainte de perioada comunistă, adică cea din 1923, bazată pe sistemul politic al monarhiei constituţionale. […]

gabani

În mod evident, noua putere era iritată d disponibilitatea de principiu a Regelui Mihai de a reveni pe tronul României pentru a salvgarda trecerea paşnică a ţării sale către statul de drept, în caz că acest lucru ar fi fost dorit de o majoritate a unui parlament ales liber.

Nu există dubiu că argumentele în sprijinul continuităţii monarhiei în România de Majestatea Sa cu peste 20 de ani în urmă îşi păstrează întreaga valabilitate:

Nu poate fi vorba de o ambiţie personală, categoric, eu nu fac decât să pledez cauza unei instituţii, cauza suveranităţii poporului român. În spiritul Constituţiei di 1923, regele este în serviciul naţiunii, apărător al păcii şi al drepturilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor, factor de stabilitate politică, de progres moral. Astăzi, mai mult decât oricând, monarhia constituţională poate garanta evoluţia democratică a ţării mai bine decât orice alt regim politic.”

Anneli Ute Gabanyi

Lumea Regelui, Polirom, 2011, pp.233-241

APEL PENTRU REVENIREA LA MONARHIE CONSTITUŢIONALĂ

Welcome to Roxania

 

 

Foto: Dragoş Sabău 

 

În luna decembrie 2007, la împlinirea a 60 de ani de la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui MIHAI I, Alianţa Naţională pentru Regatul României a lansat o Declaraţie-Apel intitulată „30 decembrie 1947 – 30 decembrie 2007, 60 de ani de republică ilegitimă”.

 

            Semnăturile s-au strâns, de atunci, într-un ritm constant. S-au alăturat demersului nostru personalităţi marcante ale vieţii publice româneşti şi modele de conduită morală şi civică, precum: regretatul Barbu Brezianu, Doina Cornea, Neagu Djuvara, Wilfried H. Lang, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu, Nicolae Şerban Tanaşoca, Olga Tudorache, Ion Caramitru, Dan Puric, Sorin Bottez, Dinu Zamfirescu, Micaela Ghiţescu, Christian Mititelu, Smaranda Enache, Roxana Iordache, Ştefan Câlţia, Marilena Rotaru, Nicolae Constantinescu, Valerian Stan, Sorin Dumitrescu, Pavel Chihaia, Ion Tugearu, Florin Zamfirescu, Radu Coroamă, Alex. Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Mihai Creangă, Nelly Miricioiu, George Emil Crăsnaru, Dinu Ianculescu, Viorica Bucur, Andrei…

Vezi articol original 712 cuvinte mai mult

Theodor Braşoveanu: „Dintotdeauna am visat la restauraţia monarhiei.”

„[…] mă gândesc la Rege ca la un bunic, la al cărui model de viaţă trăită cuminte mă raportez mereu. […]”

La momentul sărbătorilor de Paşti din 1992 „au început visările pentru copilul care privea năucit acea explozie de dragoste şi respect pentru un om ce păstra în el amintirea unei Românii demne şi frumoase – România bunicilor lui. […]

teodor-brasoveanu-Gala-20101

Întrebarea imediată şi firească pentru adolescentul de mai târziu: cum anume aduci un Rege înapoi? Şi am lăsat fantezia că lucreze la planuri elaborate de restauraţie […] Nu cumva înainte de toate trebuie să îl cunoşti? Şi să te fac verdnic de el?

Şi, din aproape în aproape, citind despre viaţa exemplară a Majestăţii Sale, despre curajul cu care a ţinut piept celor potrivnici ţării şi verticalitatea cu care a îndurat exilul, mi-am ales în Rege un model demn de urmat. […]

Aşa cum dintotdeauna am visat la o restauraţie – în primul rând, a dreptului istoric al românilor de a face parte dintr-un regat -, sper ca prezenta carte să contribuie la o restauraţie simbolică, în mintea şi sufletul tuturor românilor. […]”

Theodor Braşoveanu

cel mai bun student român în străinătate în 2009

Lumea Regelui, Polirom, 2011, pp.297-303

Mihai Creangă: „Restaurarea monarhiei e şansa României.”

„Dragostea statornică a Regelui pentru ţara şi poporul de care fusese brutal despărţit de mai mult de patru decenii a făcut totuşi posibile acele strălucitoare zile de Paşti din 1992 […] Şi atunci s-a dovedit că Regele nostru respectă în primul rând legea. […] Fără discuţie, nimeni nu îi poate pune a îndoială dragostea pentru România.

Ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă am fi fost, să zicem, în situaţia de ţară neutră la marginea sistemului comunist şi dacă ne-am fi păstrat monarhia şi am fi evoluat într-o ţară cu monarhie constituţională? Cred că am fi fost într-un punct al storiei noastre în care, după ce am fost stricaţi în perioada comunistă, ne va trebui acum un răstimp de trei mai lung să ajungem în acel punct, şi poate nici atunci nu se vor şterge stricăciunile produse în societatea românească. […] Citește în continuare Mihai Creangă: „Restaurarea monarhiei e şansa României.”