Prima carte despre Mareșalii Palatului

Editura Corint a publicat în această toamnă volumul Mareșalii Palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947, scrisă de Tudor Vișan-Miu.

Cartea are un „Cuvânt însoțitor” semnat de domnul Andrew Popper, Șeful Casei Majestății Sale Regelui Mihai I în anii 2006-2017, în prezent Președintele Consiliului Regal al Majestății Sale Regina Margareta a României. Redacția noastră a publicat un interviu exclusiv cu domnia sa în urmă cu doi ani, la 23 august 2020.

„Prefața” cărții este semnată de istoricul Andrei Florin Sora.

Autorul arată că intenţia regelui Carol I a fost ca funcţia de mareşal al Palatului să fie o funcţie civilă, fără caracter politic. Unul dintre aspectele cele mai interesante ale acestei lucrări este prezentarea luptei monarhilor şi a Casei Regale pentru a menţine neutralitatea în faţa presiunilor politicienilor. Aceste conflicte au culminat în perioada domniei Regelui Mihai. Într-o primă fază, guvernul Antonescu a încercat să-i înlocuiască pe cei fideli regelui cu marionete ale regimului şi a încurajat delatorii în Casa Regală. Cu toate acestea, Regele Mihai a reuşit lovitura împotriva lui Antonescu şi ruperea alianţei cu Germania nazistă. Într-o a doua fază, guvernul pro-comunist al lui Petru Groza a intervenit şi mai brutal în funcţionarea Casei Regale şi a recurs la ameninţări directe. Din păcate, aceste ameninţări au devenit realitate. Demnitari ai Casei Regale au petrecut ani grei în temniţele comuniste după ce regele a fost îndepărtat.

Andrew Popper

Încă de la început, Carol I a înţeles că avea nevoie de colaboratori destoinici, aleşi respectând principiul meritocratic, care să asigure astfel buna funcţionare Curţii domneşti. În acelaşi timp, Carol I a conştientizat faptul că politicile sale de personal puteau oferi un model de urmat de către autorităţile române, în condiţiile în care despre administraţia publică existau în epocă numeroase critici (corupţie, ineficienţă, număr ridicat de salariaţi). Mai mult, având în vedere că decizia aparţinea în totalitate Regelui, alegerea omului potrivit în demnitatea de mareşal al Palatului constituia pentru oamenii politici români şi pentru guvernele străine un indiciu concludent al calităţilor de conducător ale monarhului. Deloc întâmplător, hotărârea de a-l menţine la sfârşitul anilor 1930 ca demnitar al Palatului pe Ernest Urdăreanu, asupra căruia planau numeroase acuzaţii de corupţie, a contribuit la diminuarea încrederii multor oameni politici în regele Carol al II-lea.

Andrei Florin Sora

Lucrarea este al 51-lea titlu publicat în colecția „Istorie cu blazon”, coordonată de istoricul Filip-Lucian Iorga.