„În ’89 am devenit liberi […]
Imediat după aceasta am avut imensul privilegiu să merg acolo unde trăia cel mai mare exilat al nostru, Majestatea Sa Regele Mihai. Pe drumul spre Versoix am avut pentru prima dată sentimentul că eu mă întorc din exil, să îmi întâlnesc Patria cea adevărată, nedesfigurată de măsluitorii celor aproape 50 de ani. Am regăsit toată bunătatea şi nobila modestie care îmi lipsiseră de atâtea ori în ţară. Am văzut cât de mult e preocupat de soarta noastră.
[…] Un alt privilegiu pe care Pronia mi l-a îngăduit a fost acela de a cânta în faţa Regelui şi a Familiei Regale a României.
[…] Împreună cu prietenii scăpaţi din tenebrele vastei închisori în care am trăit, spun şi eu acum cu mândrie şi speranţă:
Nihil Sine Deo!
Regele şi Patria!
Trăiască Regele!”
Dan Grigore
Pianist al Casei Regale
Lumea Regelui, Polirom, 2011, pp.257-259
Monarhia Salvează România 