Arhive pe etichete: Sala Tronului

EXCLUSIV. Tudor Vişan-Miu despre ziua funeraliilor Regelui: „O domnişoară plângea lângă mine. Îmi uitasem batista”.

Regele de Sfântul Ilie, care ne-a părăsit în ajun de Sfântul Nicolae (Partea a 2-a)

Continuarea de la: EXCLUSIV. Tudor Vişan-Miu rememorează ziua morţii Regelui: „De câţiva ani mă pregătisem psihologic.”

2) Primul moment al funeraliilor la care am participat a fost cel al sosirii în ţară a trupului neînsufleţit al Majestăţii Sale Regelui. Veneam de la o emisiune radio[*] unde vorbisem despre moştenirea Regelui şi despre programul funeraliilor. Aflându-mă în Piaţa Unirii, am auzit clopotele de la bisericile din împrejurimi începând să bată, toate în acelaşi timp: Suveranul revenise pe pământ românesc.

Am fost la catafalcul din Sala Tronului în dimineaţa de 14 decembrie; am avut şansa de a prinde un moment favorabil şi de a nu aştepta prea mult, precum au făcut majoritatea românilor.

În sâmbăta funeraliilor, 16 decembrie, am participat la slujba din Piaţa Palatului, am mers în urma cortegiului în cadrul grupului monarhiştilor cu două mari bannere cu stema regală şi am participat la slujba de la Curtea de Argeş.

Această relatare seacă trebuie îndreptată de relatarea unui moment care m-a atins într-o zonă foarte sensibilă a eului meu: între participanţii la slujba din Piaţa Palatului m-am reîntâlnit cu o domnişoară deosebită, pe care o cunoscusem în 2014 în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei. Văzând cum lacrimile începeau să i se furişeze pe obraji, m-am căutat după o batistă: plin de ruşine, am constatat că nu mă pregătisem cu această minimă precauţie.

Cu regret, colega mea m-a anunţat că nu ne poate însoţi în procesiunea cortegiului, având alte obligaţii de care nu se putea deroba. În timp ce ne despărţeam, eu pe drumul din urmă al Regelui, ea pe drumul vieţii, am simţit ceva foarte profund care cred că poate fi mai bine exprimat într-un text pe care l-am scris la aflarea veştii îmbolnăvirii Suveranului:

„Regele este, pentru o parte din generaţia României Vechi, persoana pe care ţi-o poţi aduce aminte chiar când te uiţi pe tine însuţi…”

Rege anglia

Text de Tudor Vişan-Miu

Nu toţi pot înţelege ce înseamnă, pentru noi, Regele… M. S. Regele Mihai I „cel Drept” (supranumele propus de Mircea Martin) este, în societatea românească, o figură care impune şi impresionează dar, pentru cei care îl admirăm, Suveranul întrupează o lume iubită şi pierdută. Întrebată de Camelia Csiki care este motivaţia dragostei sale pentru Suveran, Micaela Ghiţescu a răspuns astfel: „Pentru că reprezintă România veche, pe care am dori-o atât de mult.”[1] „Odată cu retragerea lui se încheie o eră”, afirmă Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici despre cel a cărui vocaţie pentru continuitate ne leagă de Regatul României Mari întemeiat de bunicul Majestăţii Sale, Regele Ferdinand I. Citește în continuare EXCLUSIV. Tudor Vişan-Miu despre ziua funeraliilor Regelui: „O domnişoară plângea lângă mine. Îmi uitasem batista”.

Monarhiştii sunt mâhniţi şi consternaţi: „Evenimentele din Sala Tronului trebuie să aibă în centru persoana Suveranului”.

Miercuri, 21 noiembrie 2018, Guvernul României anunţat că prim-ministrul Viorica Dăncilă a oferit un „prânz de lucru” în onoarea preşedintelui Parlamentului European, Antonio Tajani. Evenimentul a avut loc în Sufrageria Regală şi Sala Tronului din Palatul Regal. Imaginile au consternat românii, iar organizaţiile monarhiste au avut o reacţie promptă:
Citește în continuare Monarhiştii sunt mâhniţi şi consternaţi: „Evenimentele din Sala Tronului trebuie să aibă în centru persoana Suveranului”.