EXCLUSIV. Tudor Vişan-Miu despre ziua funeraliilor Regelui: „O domnişoară plângea lângă mine. Îmi uitasem batista”.

Regele de Sfântul Ilie, care ne-a părăsit în ajun de Sfântul Nicolae (Partea a 2-a)

Continuarea de la: EXCLUSIV. Tudor Vişan-Miu rememorează ziua morţii Regelui: „De câţiva ani mă pregătisem psihologic.”

2) Primul moment al funeraliilor la care am participat a fost cel al sosirii în ţară a trupului neînsufleţit al Majestăţii Sale Regelui. Veneam de la o emisiune radio[*] unde vorbisem despre moştenirea Regelui şi despre programul funeraliilor. Aflându-mă în Piaţa Unirii, am auzit clopotele de la bisericile din împrejurimi începând să bată, toate în acelaşi timp: Suveranul revenise pe pământ românesc.

Am fost la catafalcul din Sala Tronului în dimineaţa de 14 decembrie; am avut şansa de a prinde un moment favorabil şi de a nu aştepta prea mult, precum au făcut majoritatea românilor.

În sâmbăta funeraliilor, 16 decembrie, am participat la slujba din Piaţa Palatului, am mers în urma cortegiului în cadrul grupului monarhiştilor cu două mari bannere cu stema regală şi am participat la slujba de la Curtea de Argeş.

Această relatare seacă trebuie îndreptată de relatarea unui moment care m-a atins într-o zonă foarte sensibilă a eului meu: între participanţii la slujba din Piaţa Palatului m-am reîntâlnit cu o domnişoară deosebită, pe care o cunoscusem în 2014 în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei. Văzând cum lacrimile începeau să i se furişeze pe obraji, m-am căutat după o batistă: plin de ruşine, am constatat că nu mă pregătisem cu această minimă precauţie.

Cu regret, colega mea m-a anunţat că nu ne poate însoţi în procesiunea cortegiului, având alte obligaţii de care nu se putea deroba. În timp ce ne despărţeam, eu pe drumul din urmă al Regelui, ea pe drumul vieţii, am simţit ceva foarte profund care cred că poate fi mai bine exprimat într-un text pe care l-am scris la aflarea veştii îmbolnăvirii Suveranului:

„Regele este, pentru o parte din generaţia României Vechi, persoana pe care ţi-o poţi aduce aminte chiar când te uiţi pe tine însuţi…”

Rege anglia

Text de Tudor Vişan-Miu

Nu toţi pot înţelege ce înseamnă, pentru noi, Regele… M. S. Regele Mihai I „cel Drept” (supranumele propus de Mircea Martin) este, în societatea românească, o figură care impune şi impresionează dar, pentru cei care îl admirăm, Suveranul întrupează o lume iubită şi pierdută. Întrebată de Camelia Csiki care este motivaţia dragostei sale pentru Suveran, Micaela Ghiţescu a răspuns astfel: „Pentru că reprezintă România veche, pe care am dori-o atât de mult.”[1] „Odată cu retragerea lui se încheie o eră”, afirmă Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici despre cel a cărui vocaţie pentru continuitate ne leagă de Regatul României Mari întemeiat de bunicul Majestăţii Sale, Regele Ferdinand I.

Mi-o amintesc pe bunica maternă, draga de ea, acum trecută la Domnul, cum, în ultimul an al vieţii, cu memoria măcinată (nu mai ştia cine este), încă ştia cine este Regele şi putea să recite Imnul Regal. Regele este, pentru o parte din generaţia lor, persoana pe care ţi-o poţi aduce aminte chiar când te uiţi pe tine însuţi…

Ce va rămâne „după”?

Dinastia Română întemeiată la 10 mai 1866, care împlineşte 150 de ani la 10 mai 2016, va fi continuată de membrii liniei de succesiune stabilite de şeful Casei Regale a României (care va fi, până la moarte, M. S. Regele Mihai I) şi, până în eventuala restaurare a Regatului României, va funcţiona pe baza Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României din 30 decembrie 2007, expresie a „suveranităţii neteritoriale” exercitate de un monarh încoronat care şi-a pierdut patria dar şi-a conservat drepturile regale (cf. Diana Mandache, istoric al regalităţii)[2]. Conform intenţiei anunţate la 30 decembrie 1997 şi oficializate zece ani mai târziu – deci de aproape 20 de ani – moştenitoarea Coroanei este Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României.

Ce se va schimba?

O Românie care va fi înţeles moştenirea Regelui Mihai I şi menirea unei Case Regale a României este o Românie în care forma de guvernământ va fi supusă dezbaterii publice şi consultării populare. Dreptul cetăţenilor de a alege forma statului pe care o preferă, uzurpat de regimul totalitar şi ignorat de regimul republican, reprezintă o chestiune fundamentală nu doar din punct de vedere democratic, dar şi constituţional: într-un raport din 21-22 martie 2014 al Comisiei de la Veneţia (Opinion nr. 731/2013), respectabilul for recomandă României să renunţe la ambiguitatea formei republicii semi-parlamentare sau semi-prezidenţiale. Astfel, ne recomandă să alegem între republica prezidenţială şi republica parlamentară. De ce nu ar fi şi monarhia constituţională o opţiune?

Ultimii ani ne-au arătat că societatea românească şi clasa politică este capabilă să reintegreze România regală şi demnă, care a existat ca Regat teritorial în 1866-1947 şi, odată cu exilul Regelui, ca Regat simbolic. După oficializarea zilei de 10 mai drept sărbătoare naţională (şi, eventual, proclamarea drept ziua independenţei), teme precum repunerea Coroanei în cadrul Stemei României ca simbol al suveranităţii sunt astăzi mai uşor de înţeles, iar beneficiile şi oportunitatea unui sistem monarhic pentru România sunt mult mai larg recunoscute.

Dinastia care serveşte România de 150 de ani îşi va aniversa jubileul la 10 mai 2016 pe Domeniul Regal Sinaia, care găzduieşte Scaunul Dinastiei Regale.

România Regelui Mihai I poate deveni România noastră prin reîntemeierea unui Nou Regat al României Mari.

Sau ne putem complace într-o Românie care a avut şansa să intre în rândul statelor iubite şi respectate din Europa şi a preferat ambiguitatea, cinismul şi hoţia.

__________

[1] „Ora Regelui”, 6 decembrie 2014

[2] „În cazul pierderii teritoriului – patria – de către un monarh, acesta nu-şi pierde drepturile de suveran, ci le conservă. Mihai a rămas în continuare Rege, căci un titlu nu se pierde. Există o suveranitate neteritorială, pe care a purtat-o cu sine şi departe de România, în exil.” (Diana Mandache, „REGELE MIHAI. ALBUM ISTORIC”, Editura Litera, 2013, pp. 8-9)

___________________________________________________

[*] „File de Istorie”, Radio Trinitas (cu Cătălin Raiu).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s