O naţiune întreagă îşi plânge Regele. Mesaje la moartea Suveranului

 

rege sobru2

ANRMAlianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei:

„Astăzi, Naţiunea Română îşi plânge Regele.

Mihai I a primit ungerea ca Rege al Românilor cu Sfântul şi Marele Mir în 6 septembrie 1940, iar, în Catedrala Patriarhală, a fost încoronat de Patriarhul Nicodim cu Coroana Regală. După 30 decembrie 1947, când a fost alungat din ţara sa de invadatorii Europei de Răsărit, Regele Mihai I a purtat în exil Regatul, Coroana şi Dinastia.

Dinastia a revenit în România după 50 de ani, când, la 30 decembrie 1997, Mihai I, Regele Românilor, a anunţat decizia ca prima sa fiică, Margareta, să-i succeadă în toate drepturile şi prerogativele regale. Coroana pe care a purtat-o timp de 67 de ani a dat-o mai departe fiicei sale, la 30 decembrie 2007, când a numit-o „Custode al Coroanei Române”. România nu revenise la ea însăşi. Şi încă nu a revenit.

O veche proclamaţie ne îndeamnă să strigăm: Regele a murit! Trăiască Regina!
Margareta devine Regina Românilor şi gardianul Regatului României Mari, care există acum ca o amintire dar şi ca o promisiune. Dorinţa şi speranţa Regelui Mihai I a fost ca fiica sa să fie înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria și Elena, şi cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată, ca Regină neîncoronată, Ana a României.

Noi, monarhiştii români, suntem alături de Regina Margareta şi de întreaga Familie Regală în aceste clipe de tristeţe. Avem datoria, faţă de noi şi generaţiile viitoare, de a împlini testamentul Regelui Mihai I: „Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.”

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Platforma Unionistă Acțiunea 2012:

„Platforma Unionistă Acțiunea 2012 își exprimă profundul regret față de decesul Majestății Sale Regelui Mihai I și transmite condoleanțele sale Alteței Sale Regale, Principesa Margareta, Custodele Coroanei României, celorlalți membri ai familiei regale și poporului român. „Personalitate de calibru a secolului XX, ultimul șef de stat în viață din Al Doilea Război Mondial, Majestatea Sa Regele Mihai I a fost un constant apărător al unității naționale. El a jucat un rol-cheie în eliberarea Ardealului de Nord și nu a uitat niciodată de românii de dincolo de Prut.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României va rămâne pentru totdeauna în memoria și sufletele noastre drept un reper de cumpătare, de verticalitate și de iubire față de poporul român, inclusiv față de românii basarabeni. Dumnezeu să îl odihnească pe Regele tuturor românilor în Împărăția Sa, întru liniște și odihnă veșnică! Acum este rândul generației noastre să lupte cu forțele retrograde din cele două state românești pentru a termina ceea ce a început marele Rege care, de azi, a trecut cu totul în istorie, prin revenirea Ardealului de Nord între hotarele Țării. Noi vom aduce Basarabia acasă!

INFORRColegiul INFORR:

„Alteţei Sale Regale 
Principesei Moştenitoare MARGARETA a României
Custodele Coroanei Române

Colegiul Director al INFORR a primit cu nemăsurată durere şi tristeţe vestea trecerii la cele veşnice a Majestăţii Sale Regelui MIHAI al României. O pierdere uriaşă atât pentru Asociaţia noastră, cât şi pentru întreaga naţiune şi Familia Regală.

Am fost întotdeauna profund impresionaţi de devotamentul Majestăţii Sale pentru destinul României, a cărei soartă dramatică a împărtăşit-o, din dragoste nemărginită, înţelegând să se dăruiască, fără rezerve, naţiei române şi crezului pentru România.

Păstrăm cu recunoştinţă amintirea marii generozităţi şi afabilităţi de care am avut parte în dialogurile purtate în desele vizite la Palatul Elisabeta, unde Majestatea Sa ne întâmpina cu cuvinte calde, cu un zâmbet prietenesc, cu optimismul şi modestia pe care numai un Rege le poate avea.

În vizitele la instituţii sau unităţi economice, organizate pentru Majestăţile Lor, a avut întotdeauna cuvinte potrivite sau tăcere pentru a atenua stângaciile noastre, atunci când ele apăreau.

Avem convingerea că Majestatea Sa va rămâne pentru noi un reper de conduită morală, de înţelepciune şi demnitate, de devotament exemplar proprii unui Suveran, având credinţa ca şi-a găsit locul binemeritat în istorie.

Majestatea Sa este în conştiinţa noastră şi a poporului român un model de discreţie, iubire, modestie, credinţă, cinste, onoare şi sacrificiu, dovedind o bunătate incomensurabilă, nobleţe, curaj în slujirea neamului românesc, atât în anii grei ai exilului, cât şi după revenirea în ţară.

Majestatea Sa a fost cel mai Mare Rege al României şi cel mai SIMPLU OM.
Dorim să îi transmitem, pe această cale, întregii Familii Regale sincere condoleanţe. 
Pe Regele noastru iubit, acum şi pentru totdeauna, bunul Dumnezeu să Îl odihnească în pace.

Viorica Andriţoiu, Sultana Gagea, Horia Bucur, Mircea Bunescu

Sergiu Stelian Iliescu, Cristian Gh. Iacob, Constantin Marţian”

mrc.jpgMişcarea pentru Regat şi Coroană: 

„La urcarea Regelui Mihai I în Împărăția Domnului, Mișcarea pentru Regat și Coroană se înclină, cu adâncă durere, profund respect, venerație și iubire, în memoria celei mai înalte instanțe morale a românilor, a Suveranului iubitor de Țară și Neam și se roagă Bunului Dumnezeu să-l odihnească între cei drepți!

Majestatea Sa Regele Mihai I al României a urcat prima oară pe Tronul Regatului Român, acum 90 de ani, la 20 iulie 1927, şi a doua oară, acum 77 de ani, la 6 septembrie 1940. Personalitatea sa exemplară s-a impus nu numai poporului român, ci şi întregii lumi. Cu clarviziune şi curaj, acţionând în numele

interesului naţional şi al întregii umanităţi, cu o înţelegere superioară a realităţii politice internaţionale, Regele Mihai, la 23 de ani, prin actul de la 23 August 1944, a scurtat cel de-Al Doilea Război Mondial cu şase luni, salvând sute de mii de vieţi omeneşti. După cum s-a exprimat Comandantul Suprem Aliat în Europa, generalul Dwight D. Eisenhower, Regele Mihai şi România şi-au câştigat un loc aparte printre membrii Naţiunilor Unite care au participat la cruciada democraţiei pentru a elibera Europa de plaga ciumei fasciste şi naziste. Ocazia istorică a oferit României şansa de a se salva de la dezastru şi de a putea recupera o parte importantă din teritoriile pierdute în 1940.

Om de stat prin excelenţă, în ciuda contextului marcat de beligeranţă şi ideologii totalitare, Regele Mihai a reactivat Constituţia din 1923, marcând astfel opoziţia dintre dictatură şi dorinţa sa de a domni ca monarh constituţional. A fost mult timp singurul şef de stat în viaţă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, exemplu absolut de suveran, recunoscut, nu numai de puterile implicate în război, ci şi de toate marile cancelarii ale lumii, ca o personalitate de talie internaţională.

A fost singurul şef de stat din zona sovietică de dominaţie care a încercat pe parcursul a trei ani să schimbe guvernul impus de puterea învingătoare. Greva Regală din 1945 este un alt moment de curaj asumat de Suveranul pentru care, devotamentul faţă de propriul popor era mai presus de orice, chiar faţă de sorţii potrivnici ai acelui timp. În acei ani, Regele s-a profilat într-un simbol naţional al rezistenţei. Forţa sa de caracter a câştigat încrederea, speranţa şi dragostea poporului său.

Dimensiunea morală a Regelui Mihai s-a exprimat nu doar în timpul funcţiunii sale ca monarh al României, ci îndeosebi, prin atitudinea manifestată după ce instituţia regalităţii a fost abolită. Devotamentul şi dragostea faţă de Ţară şi faţă de români l-au însoţit permanent în timpul exilului, acţionând continuu pentru binele României.
Fără să aibă, din punct de vedere instituţional, vreo obligaţie faţă de România postdecembristă, Majestatea Sa Regele Mihai a sprijinit fervent orientarea ei occidentală, punându-şi prestigiul personal ca argument în faţa liderilor europeni, pentru primirea noastră în NATO şi UE. Gestul, nobil şi generos, exprimă o altă calitate (unică) a Regelui Mihai: a fost, practic, singurul şef de stat român care, întors din exil, în loc să pretindă repunerea sa în drepturi constituţionale, a participat cu modestie la reclădirea statului al cărui cetăţean este.

Portretul acestui om care a crezut în adevăr, în dreptate şi în perfectibilitatea naturii umane, al acestui suveran pentru care puterea nu a însemnat decât a fi în slujba celorlalţi, se află în propriile sale cuvinte, rostite în 2011, în Parlamentul României: ”Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”

În acest ceas îndoliat, de profundă durere și tristețe rămânem fideli testamentului Regelui Mihai, exprimat de-a lungul întregii sale vieți: Nimic fără Dumnezeu! Nimic fără Adevăr!”

Crucea Roşie.jpg

Crucea Roşie Română

„Societatea Națională de Cruce Roșie din România transmite Președintelui organizației, Alteța Sa Regală, Principesa Moștenitoare Margareta a României, Custodele Coroanei române compasiunea și nețărmuritul regret pentru trecerea la cele veșnice ale Majestății Sale Regele Mihai al României.

Majestatea Sa va rămâne pentru totdeauna în memoria și în sufletele noastre drept unul dintre cele mai importante modele de înțelepciune, demnitate și un reper deosebit de conduită morală. De-a lungul onorabilei sale vieți, Regele Mihai a fost expresia celor mai distinse valori de devotament și dragoste față de Țară.

Pentru Crucea Roșie Română, Majestatea Sa Regele Mihai al României rămâne un nume sonor care a contribuit cu spiritul său umanitar la alinarea suferințelor celor mai vulnerabile persoane.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!”

Comitetul Director al Federației Comunităților Evreiești din România. Dr. Aurel Vainer, Președinte

S-a stins una dintre cele mai luminoase figuri din istoria României

Decesul Regelui Mihai, după o îndelungată suferință, a îndurerat Familia Regală a României și întreaga țară, cu toții aflându-ne în doliu național.

Alături de poporul român, membrii Federației Comunităților Evreiești din România, întreaga etnie iudaică trăitoare pe aceste meleaguri, a aflat cu adâncă durere că suveranul, care nu a încetat să se bucure de afecțiunea și respectul foștilor săi supuși, chiar și după ce a fost obligat să abdice, s-a alăturat iluștrilor săi înaintași, trecuți de mult în eternitate.

În ceasurile cele mai întunecate ale eforturilor lor de a supraviețui în dispora, în timpul Holocaustului și al dictaturii antonesciene, evreii din România au găsit în Familia Regală, în persoana Reginei Mamă Elena și a Regelui Mihai, ocrotitori de cel mai înalt rang. Sunt dovezi de bunătate și solidaritate umană pe care nu le vom uita niciodată!

Este greu de descris entuziasmul cu care evreii din România anului 1944 au întâmpinat decizia Majestății Sale, Regele Mihai, de a scoate țara din lupta alături de Germania hitleristă și de a o angaja în război alături de Aliați. Pentru comunitatea evreiască din România, această hotărâre istorică a însemnat eliberarea nu numai din umilințele în care trăise ani de zile, cât timp fuseseră în vigoare legile rasiale, dar și din primejdia de a vedea în continuare sute și mii de familii deportate și nimicite în lagărele din Transnistria sau din alte locuri.

În timpul comunismului, Regele Mihai, aflat în exil, a reușit să rămână aproape de poporul său, căruia i-a transmis numeroase mesaje de susținere, izbutind să mențină vie în sufletele românilor flacăra speranței în redobândirea libertății și a demnității. Chiar și în acei ani, când s-a aflat, fără voia sa, departe de țară, Regele Mihai a rămas, prin demnitatea sa și căldura sa sufletească, o lumină călăuzitoare pentru poporul său, pe care vremuri potrivnice l-au supus unor suferințe îndelungate. Această calitate a sa, de a rămâne un reper moral pentru români, îi va aduce și de azi înainte neuitarea și prețuirea poporului român, precum și a evreilor care au trăit sau trăiesc încă în România.

Cele mai sincere condoleanțe Familiei Regale!

Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Regele Mihai și, cum se spune în tradiția iudaică, să îi fie de-a pururi amintirea binecuvântată.

***

Mesaje

Neagu Djuvara, istoric:

[VIDEO] ”Părerea mea este că trebuie să-l respectăm. S-a ținut cu capul sus în împrejurările cele mai dificile ale țării noastre după război. O țară relativ mică, cu un vecin uriaș și rău voitor, Uniunea Sovietică. El s-a ținut demn, cu capul sus și am trăit momentul ăsta pentru că-i cunoșteam și [plângând] mi-a rămas întipărită în minte demnitatea lui. Atât pot să spun, fiindcă mai bine vorbesc străinii despre el decât noi”

Mihai Şora, filosof, decorat cu Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo”:

[VIDEO]  „Decât să pronunț cuvinte, aș prefera să păstrez câteva clipe de reculegere.
Regele Mihai nu a fost, pentru mine, «doar» un Rege; a fost un suflet apropiat, de când eram copil mic: așa l-am simțit, așa am ținut la el, așa l-am iubit. 
O ființă care și-a păstrat inocența de-a lungul întregii vieți, – a unei vieți lungi…
Este un suflet curat care ne părăsește; sau poate nu ne părăsește; poate stă, prin preajma noastră, și – de-acolo de unde este – ne ocrotește, într-un fel. 
Cu toată modestia care-i era, ca să spunem așa, consubstanțială, avea măreția maiestății: simple, zâmbitoare, calde. Dumnezeu să-l aibă în paza Lui !”

dan-grigoreDan Grigore, Pianist al Casei Regale a României, decorat cu Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo” (2013):

[VIDEO] „Pierdem o mare parte din adevărata noastră țară din punct de vedere spiritual, legitim, istoric, uman. Sentimentul ăsta l-am avut prima oară când aveam 4 ani. Era 30 decembrie 1947 și în familia mea părinții mei erau într-o stare de mare tristețe, care mi s-a transmis și mie. Nu înțelegeam ce se petrece și la întrebările mele am înțeles că s-a întâmplat ceva groaznic cu țara noastră. Tocmai abdicase Regele Mihai, silit prin șantaj să părăsească tronul. Atunci a început, de fapt, deconstruirea României adevărate, demantelarea, destructurarea acestei societăți românești așezate cu eforturi, cu unele exagerări într-o parte sau alta, dar până atunci o societate care avea valori, care avea tradiții, care avea identitate și care avea un anumit statut în Europa. Era o societate de tip european.

„Regele Mihai a fost simbolul tragismului destinului acestei țări, rămas undeva departe, ca o comoară pusă bine la păstrare, pentru a nu se uita ceea ce suntem cu adevărat. De aceea, eu când în ’92-’93 m-am dus cu trenul spre Versoix ca să-l întâlnesc pentru prima oară pe Majestatea Sa, am avut sentimentul ciudat, nemaiîncercat până atunci că, într-adevăr, mă întorc în România, vin la mine acasă, la adevărata mea casă, care până atuncea îmi ascunsese una din cele mai prețioase camere ale ei, cum se întâmplă în povești. Poate cea mai prețioasă cameră a ei îmi fusese încuiată. Și acum mă întorceam și descuiam această ușă. Am deschis ușa de la Versoix și am dat de un om, un om simplu, un om pe alocuri hâtru, un om cu o limbă română extraordinară și în același timp un Rege.

Era simplu și în același timp era regal.

Asta era prima impresie pe care ți-o făcea – de nespusă blândețe, de nespusă simplitate și, în același timp, de regalitate și un fel de legitimitate pe care nu căuta să o afișeze. Pur și simplu o avea”.”

Ioan Aurel Pop, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca:

„Stăpânit de o emoție care nu se poate exprima în cuvinte, pot să vă spun doar, gândindu-mă la faptul că sunt istoric, că s-a stins ultimul șef de stat din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, ultimul care mai era în viață și că, odată cu el, de fapt s-a stins o lume, o lume care a suferit, o lume care a trăit, o lume care a cunoscut ororile războiului și ororile regimului comunist, o lume care, prin Majestatea sa, era dătătoare de speranțe. Dătătoare de speranțe pentru viitor. Din păcate, în acest moment toți românii ar trebui să fie în doliu și să se gândească la ceea ce a reprezentat personalitatea regelui pentru această țară, dar și pentru Europa Centrală și de Sud-Est în general, ca un simbol al stabilității, al democrației, al valorilor respectate. Condoleanțe familiei.”

Ion Caramitru decoratie.jpgIon Caramitru, actor, director al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (TNB), decorat cu „Crucea Casei Regale a României” (2012):

„Dar această dimensiune umană a monarhului nostru, care i-a creat o aură «Regelui Ioan fără de ţară», e de un dramatism şi un tragism aparte. Dramatismul, cred, aparţine persoanei lui, iar tragismul neamului românesc, pentru că dacă Regele Mihai ar fi rămas în 1992 aici am putea număra cei 25 de ani de întoarcere la adevăr pe care neamul nostru ar fi putut să îi trăiască. Nu există în istoria acestui neam republică, decât cea de inspiraţie sovietică, impusă, cum bine ştim, ca rezultat al războiului, cu sprijinul Armatei Roşii şi a abdicării forţate a Regelui.”

„Neamul românesc are o istorie de domnitori şi voievozi şi în Epoca Modernă de monarhi de tip european. 25 de ani în istoria neamului nostru acum postrevoluţionar au fost pierduţi irevocabil şi iremediabil din cauza isteriei neocomuniste pe care am trăit-o şi pe care bag seamă că o mai trăim şi acum.

Să vedeţi ce lacrimi de crocodil vor curge de la cei care l-au refuzat şi chiar i-au pus arma în piept când a vrut să se ducă să îşi viziteze neamurile îngropate. Să vedeţi ce regrete se vor naşte chiar de la cei care l-au izgonit, practic, din ţară”

oana pelleaOana Pellea, actriţă, decorată cu „Crucea Casei Regale a României” (2012):

„Majestate, să ne ierţi! Primeşte Doamne pe Robul Tău Mihai la Tine!”

Angela Gheorghiu, soprană, decorată cu Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo” (2012):

„In viata mea am avut privilegiul si onoarea sa Il cunosc pe Majestatea Sa Regele Mihai in diferite ocazii, sa fim vecini chiar, impartasindu-mi intotdeuna iubirea fata de neamul romanesc. Familiile Regale engleza si spaniola mi-au impartasit de nemumarate ori dragostea ce o aveau pentru MS Regele Mihai.
Impreuna cu mine, romanii si oamenii ce l-au cunoscut au fost unii dintre cei mai norocosi.
Majestate, Va multumesc din adancul inimii pentru tot ce Ati insemnat si Veti insemna pentru natia romana!
Va cunosc faptele, suferintele, bucuriile si familia. Onoarea, respectul, masura, demnitatea, educatia, nobletea si mai ales dragostea Domniei Voastre pentru Romania mi-au marcat existenta.
Condoleante sincere fiicelor, familiei si primului nascut, principele Nicolae.
Din pacate nu putem spune, inca, “Regele a murit, Traiasca Regele!”, dar sper ca viitorul acestei familii sa fie unul demn de Majestatea Sa Regele Mihai!
Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe Regele nostru iubit, Mihai „

georgeta-filittiGeorgeta Filitti, istoric, decorată cu „Crucea Casei Regale” (2012):

„Sunt tentată să spun că rămâne totuși o figură tragică. Născut la trei ani după Marea Unire, într-un moment de entuziasm general, părea că România se înscrisese pe drumul cel bun, fiind o țară împlinită. Apăruse și un moștenitor, se asigurase succesiunea la tron. Era ca un boț de aur, blond, bucălat, vesel, drăguț peste măsură. I s-a făcut și multă publicitate, toată lumea avea fotografii cu el. Toți îl prețuiau și îl iubeau. Din păcate, tatăl lui nu s-a purtat ca un principe moștenitor. A declarat că renunță la tron, a plecat în străinătate în calitate de domnul Caraiman. Atunci, puștiul de cinci ani s-a trezit rege, având în spate o regență. Același părinte puțin responsabil și puțin conștient de obligațiile pe care le ai în situația de principe moștenitor a revenit și și-a îndepărtat copilul de pe tron. Au urmat zece ani de domnie a lui Carol al II-lea. În acest răstimp, principele Mihai a căpătat titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”, contestat de multă lume, în frunte cu istoricul Nicolae Iorga. În clipa când Carol al II-lea a fost obligat să abdice, principele Mihai, Marele Voievod de Alba Iulia, a urcat pe tron. Seriozitatea cu care acest tânăr de 19 ani şi-a asumat responsabilităţile, grija sa pentru ţară și, mai ales, faptul că a acceptat sfaturile înțelepților din jurul lui au făcut ca România să funcționeze. Dacă în copilărie și în adolescență au existat persoane care exersau o anumită epitropie asupra sa, cum ar fi tatăl lui, de data asta era vorba de generalul Antonescu. În ciuda acestui fapt, când a venit acel moment îngrozitor, atunci când țara era aproape invadată de ruși, a știut ce să facă. […]

Există o colaborare care poate fi dată drept exemplu între un regim republican și o instituție, nu neapărat opusă, instituția monarhică. Această coabitare în România rezistă, privită cu curiozitate din străinătate. Meritul principal revine familiei regale, care a depus toate eforturile pentru promovarea României, pentru ajutorarea ţării și inculcarea acestui sentiment care ne lipsește, solidaritatea. La revenirea la această formă de normalitate a contribuit plenar familia regală prin vizite la organisme internaționale, prin lobby-ul făcut în diverse țări, prin intermediul asociațiilor fondate și al premiilor de excelență acordate.

Majoritatea monarhiilor europene s-au condus după legea salică, care impune ca succesiunea la tron să se facă per masculo. În absența unui moștenitor bărbat, se iau decizii. În spațiul românesc, a fost nevoie de o hotărâre legitimă a regelui Mihai de a o desemna, drept custode al Coroanei Regale, pe principesa Margareta. Trebuie să presupunem că principesa va alege formula cea mai bună.”

Adrian Cioroianu, istoric, decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (2014):

„A fost un copil mai curând nefericit, un Rege mai curând fără noroc și, în tot restul, un Om admirabil.

23 august 1944 a fost ora lui astrală. N-a fost atunci vreo trădare a cuiva (după cum cred doar românii cu un nemărturisit complex de inferioritate în fața Istoriei), ci a fost singura mișcare salvatoare, măcar pe termen scurt, dintr-o situație geopolitică fără ieșire.

A încercat să le reziste celor mai mari călăi ai Istoriei secolului XX, Hitler și Stalin. A reușit, până la un punct. Acolo unde a cedat, nimeni altcineva n-ar fi putut face altceva pentru țară sau pentru dinastie.

A avut o soție admirabilă, care l-a înțeles și l-a ajutat să treacă peste probe care ar fi pus la pământ mulți alți oameni. Ani la rând după abdicarea forțată și impusă din 30 decembrie 1947, Mihai nu era în stare să vorbească nici propriei sale familii. Doar seara, cu fetele născute, spunea Tatăl Nostru în limba română.

Am fost onorat să îl întâlnesc și să scriu despre el – având mereu convingerea că acest om, prin bunătate și prin onoare, s-a răzbunat până la urmă și pe cruzimile Istoriei, și pe prostia omenească.

A iubit România, pe români și mașinile cu motoare – constatând, în propria lui viață, că motoarele se repară mai ușor decât mentalitățile oamenilor.

Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Regele nostru, Regele Mihai!”

filip-lucian-iorgaFilip-Lucian Iorga, istoric, decorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2008):

”M-am aflat faţă în faţă cu Regele meu. Şi atunci i-am sărutat mâna. Nu mă pregătisem să fac asta şi poate dacă m-ar fi întrebat cineva înainte, i-aş fi spus că aşa ceva nu se face. Şi totuşi, în acea clipă pe care nimeni nu mi-o va putea răpi, gestul mi s-a impus de la sine, ca o reparaţie obligatorie. […] acum, după aproape 20 de ani, sunt şi mai convins că nu am greşit atunci. Că nu m-am umilit sărutând mâna Regelui, ci că m-am înălţat puţin. Am sărutat atunci, de fapt, toate suferinţele de jumătate de secol ale unui Rege alungat şi ale poporului său chinuit.

Pentru că nu trăim într-o istorie şi într-o lume ideale, apar, pe marginea trecerii la cele veşnice a unui mare Rege şi a unui mare Om, zvârcoliri veninoase, comentarii nepotrivite, teorii ridicole, conflicte meschine. Prin moartea lui, lăsând un gol uriaş, bunul nostru Rege parcă mai încearcă o dată să ne ajute, îndemnându-ne ca, privind către felul în care a trăit, să încercăm azi să separăm, în societatea românească şi în vieţile noastre, grâul de neghină.

Nu va fi uşor, dar până la urmă mincinoşii şi bufonii vor obosi. Iar chipul Regelui va rămâne, luminos, ca un îndemn la bună vieţuire. Va rămâne, fireşte, personajul istoric strivitor, a cărui posteritate nu va ţine cont de oamenii mărunţi care încearcă azi să coboare o viaţă exemplară în derizoriu. Timpul va trece, iar legenda Regelui Mihai cel Bun al românilor va rămâne în cartea de istorie atâta timp cât va exista neamul românesc.

Dincolo de personajul istoric va rămâne exemplul de umanitate. Exemplul curajului din momentele esenţiale. Exemplul de vieţuire creştină. Exemplul Regelui care s-a sacrificat mereu pentru poporul lui. Exemplul omului demn, vertical, discret, elocvent prin tăcerile lui. Exemplul de iertare şi de bunătate, de slujire a aproapelui. Exemplul unui Rege plăsmuit din aluat de sfânt.

Iar atunci când ne va fi dor, când vom deznădăjdui, când cântecele înşelătoare ale lumii vor încerca să ne abată de la calea cea dreaptă, când vom uita să fim oneşti, demni, curajoşi, decenţi şi discreţi, când bunătatea ni se va părea o cruce prea greu de dus, vom avea mereu în suflete, ca sprijin şi alinare, exemplul Regelui nostru. De acum, el nu mai aparţine doar familiei sale, doar cărţilor de istorie sau doar acelora care l-au cunoscut nemijlocit. Regele Mihai cel Bun este al tuturor românilor, al tuturor acelora care vor să ducă lupta cea mai grea: aceea de a fi oameni cumsecade şi de a-şi trăi cum se cade vieţile.

Moştenirea Regelui Mihai nu este în primul rând una palpabilă şi efemeră. Nu castelele sau bunurile pe care le lasă în urmă contează. Ci moştenirea morală şi sufletească, o moştenire care va putea fi multiplicată şi transmisă la infinit, fără să poată fi epuizată. În ciuda speranţelor deşarte ale urmaşilor acelora care l-au alungat pe Rege din ţară şi care i-au întârziat revenirea, graţie vieţii exemplare a Regelui Mihai modelul monarhic nu numai că va supravieţui pentru totdeauna în România, dar va deveni din ce în ce mai puternic. Şansa ratată după 1989 va atârna greu pe umerii unor generaţii de „lideri” prea puţin vrednici, care nu au ştiut să-şi iubească ţara, să fie la fel de curajoşi şi de inteligenţi ca acele generaţii care au făcut, acum un veac, România Mare. Prin comparaţie cu icoana luminoasă a Regelui plecat la Domnul, prichindeii de azi vor părea din ce în ce mai nesemnificativi. Iar românii care îşi iubesc ţara şi viitorul, şi care îşi respectă şi se mândresc cu trecutul lor, vor păstra amintirea Regelui lor. Şi poate, într-o zi, îi vor împlini visul.

Şi vor asculta glasul unui simbol regal care le va spune mereu, aşa cum a spus cândva Mântuitorul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!””

mandacheDiana Mandache, istoric, decorată cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2010):

„MS Regele Mihai a murit! Un rege a carui viata se identifica cu cea a Romaniei de aproape 100 de ani. Chiar si in exil puterea de simbol, de intruchipare a unui  sistem politic a insemnat la fel de mult. Pentru mine notiunea de libertate s-a regasit in personalitatea Regelui Mihai, pe care mi-l amintesc prima oara din mesajele  transmise prin intermediul radiourilor Europa Libera sau Vocea Americii, in anii comunismului. Destinul l-a purtat prin perioade istorice diferite  de la perioada interbelica, al doilea razboi mondial, la ascensiunea comunismului si exilul regal continuat si dupa caderea Cortinei de Fier. A intalnit lideri internationali pe care ii stim doar din carti, fotografii sau filme. Destinul Regelui a reprezentat drumul catre mantuire, Regele avand imaginea unui martir.”

Denise TheodoruMaria Denise Theodoru, jurnalist, decorată cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2010):

„Lumina lui Dumnezeu peste un suflet chinuit…Odihnește în pace, Sire! Cu toată dragostea și prețuirea!”

ioan luca vladAv. dr. Ioan-Luca Vladconsilier privat onorific al Familiei Regale a României, secretarul Consiliului Regal, decorat cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate (2008) şi Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer:

„Am primit vestea trecerii la cele vesnice a Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei marti, la 13:09. A fost un soc din care inca nu am iesit. Desi eram pregatit, practic vorbind, pentru un asemenea moment, parca lucrurile sunt inca aievea, o irealitate din care as iesi maine, stiind ca Regele vegheaza de la resedinta sa, simbol viu, asupra noastra. Destinul insa a vrut ca totul sa fie real.

In cursul serii, am ajuns in Elvetia pentru a ma alatura Familiei Regale si a ajuta cu cele trebuincioase pregatirii Funeraliilor Nationale. Am gasit si pe angajatii cei mai apropiati ai Majestatii Sale. Impartasesc cu personalul Casei Majestatii sale o tristete profunda, si le doresc colaboratorilor energia si inspiratia ca in aceste momente sa poata servi cu devotament memoria Regelui, si cauza Dinastiei.

Astazi am pierdut un om unic, un simbol mondial, si un exemplu. Un exemplu pentru multi si multe: echilibru, curaj, dreptate, demnitate, consecventa, decenta… Regelui meu ii multumesc ca m-a primit in apropierea sa in acesti ultimi 11 ani si jumatate, pe care nu ii voi uita niciodata. Regelui nostru, al Tarii, ii multumesc ca a reprezentat chipul viu al unei Romanii ideale, demne, democratice.

Odihneasca-se in pace!”

stelian-tanaseStelian Tănase, istoric, decorat cu „Crucea Casei Regale” (2008) şi Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2014):

„Am primit veste că Majestatea Sa regele Mihai a murit. Dintre toți oamenii cu care m-am intersectat a fost cel pe care l-am respectat cel mai mult. Și dacă nu ar fi fost rege, ar fi fost exact la fel. Avea 96 de ani. Peste jumătate i-a trăit în exil. Era ultimul șef de stat din al doilea război mondial care mai era în viață. Regele Mihai a avut un destin trist. Istoria potrivnică nu l-a lăsat să-și împlinească menirea. Era pregătit să modernizeze monarhia și tara. Istoria i-a fost cu totul potrivnică. Să ne imaginăm că România nu ar fi fost strivită de șenilele Armatei rosii și nu ar fi fost silită sa devină o țară comunistă și ar fi rămas pe tron după 1947. România ar fi fost departe… Nenorocul i-a aruncat înainte un război, apoi o ocupație străină și un regim de dictatură extrem de dur. A urmat un exil prelungit.

Am avut șansa să îl întîlnesc în 1990 la Paris, prezentat de ambasadorul nostru de atunci Alexandru Paleologu. Împrejurarea a făcut să rămînen singuri într-o încăpere a casei parohiale pină spre dimineață. Erau multe de povestit. Regele nostru era extrem de interesat să îi spun ce se întimplă acasă, în țară. Era foarte devotat României – din tot sufletul lui. Nu cred să fi trăit macar o clipa fără să se gindeasca la ea. Ii dorea din tot sufletul binele, se sacrificase pentru ea. Nu iubea deloc vorbele mari. Era extrem de modest, atent cu cei din jur. Nu te făcea să simți in niciun fel diferența de rang, de virstă, că era rege și tu un oarecare. Din acea zi am devenit mai mult decît monarhist, un mihăist. Devotat persoanei sale.

Cind in 1992 i s-a permis să vină în țară, m-am aflat în comitetul care a pregătit și i-a organizat primirea. Nu a fost nevoie de mare lucru pentru că regele atrăgea irezistibil lumea. Un milion de bucureșteni au ieșit pe străzi să-l aclame. Am sperat din toată inima să nu mai plece de vreme ce aici era țara lui, casa lui.

S-a intimplat să il intîlnesc în mai multe ocazii la Paris, la Versoix, la București,etc. De fiecare dată cu aceleași impresii. Era de o discretțe extaordinară, vorba sa era de fapt șoaptă. Avea niște tăceri care nu se mai terminau. Impunea, avea ținută.

Am fost mereu neplăcut impresionat de felul nedemn în care l-au tratat oficialitățile românești. Anvergura sa m-a impresionat și nu numai pe mine. Era diferit. Avea in mod natural majestatea unui rege. Niciun pic de poză sau de emfază. Era simplu și răbdător. Un personaj istoric. Peste el și tronul lui trecuseră atîtea vicisitudini și rămasese parcă neatins. Calm, modest, regal. Impecabil.

Regele Mihai nu mai e! Ne-a părăsit pentru totdeauna. Dispariția sa marchează definitiv – ca o bornă kilometrică – o epocă întregă din istoria noastră.”

gabriel-badea-paunGabriel Badea-Păun, istoric, decorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2010):

„Bien triste nouvelle! Le Roi est mort!”

michael_shafir1Michael Shafir, profesor universitar, decorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2010):

„Am aflat numai acum, cu cateva ore întârziere. Îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru România. Îi mulțumesc pentru că a găsit necesară recunoașterea micului meu efort de a-l apăra împotriva calomniatorilor. Casei Regale nu am a-i oferi altceva decât berna sufletului meu. Adio, Majestatea Voastră.”

dekanyAlexandru Tiberiu Dekany, Co-preşedinte al Asociaţiei „Amicii Regelui Mihai”, decorat cu „Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate” (2008):

„Maine [miercuri, 6 decembrie] la ora 12 va avea loc o slujba de pomenire in Onoarea Majestății Sale Regelui Mihai I al României, de către Înalt Prea Sfințitul Timotei Seviciu Arhiepiscopul Aradului, la Catedrala Ortodoxa de la Podgoria, cu Hramul Sfintei Treimi! Dumnezeu sa Îl odihneasca in Împărăția Sa!”

cornel-jurju-2

Cornel Jurju, preşedintele Clubului Monarhiştilor Clujeni:

„Prin trecerea la cele veşnice a Regelui Mihai conştiinţa românească este profound îndoliată. Poporul român pierde astăzi cea mai importantă personalitate din viaţa statală a ţării a ultimului secol. Mihai I a fost Rege constituţional al României între anii 1927-1930 (fiind Rege-copil) şi apoi între anii 1940-1947 (această a doua domnie fiind curmată prin lovitura de stat sovieto-comunistă din 30 decembrie 1947).

Mihai I a fost un Rege curajos şi în vremuri deosebit de grele. S-a aflat în fruntea ţării în anii celui de Al Doilea Război Mondial; în ceasurile şi zilele deosebit de periculoase (inclusiv sub aspect personal) ale finalului de august 1944; în perioada cea mai sumbră a României moderne, aceea a instaurării totalitarismului sovieto-comunist.

Mihai I a fost, pentru mai bine de nouă decenii, Regele protector al fiinţei româneşti, un Mare Patriot al neamului românesc. Aflat în atribuţiuni constituţionale, apoi în dificilii şi îndelungaţii ani ai exilului sau în mereu neclara situaţie de după anul 1989, Regele Mihai, în numele naţiunii Sale, a fost apărătorul credinţei creştine, al aspiraţiilor democrate româneşti, al tradiţiilor poporului român. Indiferent de greutăţile pe care a fost nevoit să le înfrunte, viaţa Regelui Mihai a fost traversată de o neîntreruptă loialitate şi afecţiune pentru ţară şi pentru poporul român. Regele Mihai le-a vorbit generaţiilor succesive de români cum numai Majestatea Sa era capabil să o facă: cu înţelepciune, preţuire, sinceritate şi iubire.

Mihai I a fost un Rege al răbdării şi mărinimiei. În pofida avalanşelor de minciuni, jigniri, calomnii prăvălite asupra Sa, de către autorităţi ale statului român şi de către publicistica obedientă, în pofida slăbiciunilor şi rătăcirilor noastre, pe Majestatea Sa nu l-a părăsit niciodată spiritul de iertare, de înţelegere.

Mihai I fost pentru neam şi ţară un adevărat scut de protecţie în faţa încercărilor timpului. Cred că fiecare român lucid s-a gândit că într-o situaţie gravă, aparent fără ieşire, Regele Mihai putea fi calea salvatoare de ultimă instanţă. În decursul deceniilor acest gând ne-a asigurat o oarecare linişte şi confort psihologic în preajma marilor zdruncinări ale istoriei.

După aproape un secol de viaţa, după aceşti ultimi câţiva ani de tăcută şi grea suferinţă, Regele Mihai I al României ne părăseşte. De acum rămânem mai singuri, mai vulnerabili în faţa vitregiei vremurilor, a vicisitudinilor istoriei.

Dumnezeu şi Să-l odihnească alături de cei drepţi pe Regele Mihai I al României! Dumnezeu Să-l păstreze veşnic în conştiinţa neamului românesc!

Condoleanţe Reginei Margareta a României şi Întregii Familiei Regale a României!”

miron

Mircea Miron, Secretar General al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei:

„A murit nu doar cel mai legitim şef se stat din ultima suta de ani ci si un stalp de moralitate si dragoste al Poporului Roaman.
Dumnezeu sa-l odihneasca printre cei drepti!
Traiasca Regina!”

valentin-lunguValentin Lungu, vicepreşedinte al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei:

„Ramai in pace Regele nostru bun si drept! NIHIL SINE DEO!

In cinstea ta vom ramane alaturi de Dinastie si vom respecta deciazia Ta de a avea urmas dinastic pe ASR Margareta Custode al Coroanei Romane!

Domnul sa il odihneasa in pace pe Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei!

Traiasca Dinastia Romana!

Traiasca Regina!”

mihai-firicaMihai Firică, preşedintele Clubului Monarhist Craiova, decorat cu „Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate” (2011):

„România își plânge Regele. Să depunem flori și o lumânare pentru Regele nostru la bustul ridicat lângă Universitatea din Craiova.”

claudiu padureanClaudiu Pădurean, jurnalist, decorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2015):

„Monarhiștii clujeni se vor ruga în această seară pentru sufletul Regelui Mihai cel Bun. De la ora 18.00, în biserica greco-catolică din cartierul Gruia, va fi oficiată o liturghie și un parastas.”

flavius boncea regeFlavius Bonceadecorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2011):

„Odată cu moartea Majestăţii Sale Regele Mihai al României, moare nu doar un om, o persoană. Moare o parte din istoria noastră. Moare partea frumoasă a acestei istorii. E adevărat, o parte şi destul de tristă, marcată de foarte multe neîmpliniri. Dar era perioada dătătoare de spranţă. În perioada de exil, în perioada comunistă, românii ascultau mesajele Regelui la radio România Liberă, după 1989 întotdeauna românii şi-au găsit un reper de decenţă şi moralitate în Casa Regală. Consider în continuare că monarhia este o soluţie pentru România. Custodele coroanei, principesa Margareta va trebuie să treacă peste acest moment greu şi să îşi asume o nouă clitate, cea de Regină a României, de purtătoarea speranţei noastre în viitor.”

andrei muraruAndrei Murarudecorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2008) şi Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015):

„Cu El, se stinge o lume a demnității și a dragostei de Țară.

Laudat si binepomenit fie numele Său, Majestatea Sa Mihai I, Rege al României!

Dumnezeu să-L ierte!”

theodor-paleologu4Theodor Paleologu, profesor, decorat cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2012):

„Imensă tristețe.”

cornel-nistorescuCornel Nistorescu, jurnalist, decorat cu „Crucea Casei Regale” (2012):

„Regele Mihai Întîiul a fost Regele cîtorva generații, ca o pecete a speranței aplicată pe harta României comuniste. Chiar și a României șmechere, de după 1990. El a fost Regele nostru fără regat, cel care a suferit pentru noi printre străini și căruia nu i-am răsplătit cu adevărat suferința. Poate că nu i-am înțeles nici destinul tragic. Unii nu i-au prețuit nici iubirea față de țară. Ferdinand a fost Regele bunicilor și străbunicilor noștri. El i-a adunat pe toți împreună. Carol I a fost primul nostru Rege. Dar sufletul nostru rămîne plecat în fața Regelui Mihai, a sacrificiului său de decenii dedicate patriei și iubirii de departe.

Cel mai iubit dintre toți a fost cel care pleacă. România n-a avut norocul altor eroi tăcuți și la fel de adînci în iubire și în modestie. Un crîmpei frumos de spirit românesc, un monument de tăcere, o flacără pentru dragostea de țară. Îndoliem una dintre icoanele de la care ne mai rămîne să ne revendicăm în zilele de restriște și dezordine.”

edmond.jpgEdmond Niculuşcă, preşedinte ARCEN:

„A murit Regele!

Din Rugăciunile Molitfelnicului: “Cela ce prin fire numai Tu eşti făcător de viaţă, Cela ce eşti adâncul cu adevărat de nepătruns al bunătăţii, pe acesta ce s‑a săvârşit, Regele Mihai I, fă‑l vrednic, Îndurate, de împărăţia Ta, Cela ce eşti singur fără de moarte”.”

ioan-stanomirIoan Stanomir, politolog:

„Regele Mihai a murit. Dumnezeu să îl aibă în pază!”

Liviu Mihaiu, jurnalist:

„1. Singurul român pentru care suntem și am putut fi respectaţi in lume in ultima sută de ani
2. Singurul român de care comunștilor le-a fost frică punându-l sub urmărire continuă timp de peste 50 de ani. inclusiv după Revoluţie
3. Singura persoană care a transferat calităţile sale de om regalităţii române după 1947.
4. Singurul rege din lume creștin ortodox alături de Constantin al II lea al Greciei și Simeon al II lea al Bulgariei.
5. Singurul șef de stat din lume care a fost elogiat și decorat și de Rusia comunistă și de SUA.
6. Singura om la al cărui discurs in Parlamentul României, partidele au intrunit unanimitatea unei tăceri desăvârșite, ridicându-i pe toţi deasupra condiţiei lor politicianiste
7. Singurul conducător de stat român despre care a scris elogios toată presa internaţională și al cărui destin a fost urmărit intr-un documentar in peste 28 de ţări. (https://ok.ru/video/368935963173)
8. Singurul român providenţial pentru scurtarea celui de-al doilea război mondial cu 200 de zile
9. Singurul monarh care și-a amuţit adversarii săi tradiţionali făcându-i să se plece și să-l respecte pe cei mai aprigi republicani.
10. Singurul român a cărui moarte a fost providenţială intru oprirea războiului româno-român in care ne aflam până azi și care s-ar fi putut transforma intr-un război civil chiar in aceste zile.”

Ion-Andrei Gherasim, director executiv al Fundaţiei Corneliu Coposu:

„Am aflat ce nu vroiam să aflu! Am bănuit că se va întâmpla dar, în rugăciunile mele, l-am rugat pe bunul Dumnezeu Să-l mai țină alături de noi, așa cum e, pentru că reprezenta Speranța!
A plecat și cu El s-a terminat o lume! O lume pe care nu am trăit-o cu adevărat, dar în care mi-ar fi plăcut să fiu. Pentru că acea lume, a fost lumea oamenilor dedicați, cu principii și valori adevărate!
Sunt trist și îndurerat! Rămas bun, Mărite Rege!
Dumnezeu Să-l ierte și Să-l odihnească în pace pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, conducătorul adevărat al acestui popor!
Sincerele mele condoleanțe Familiei Regale a României pentru această dureroasă pierdere!”

Adrian Papahagifilolog:

„L-am întâlnit o singură dată pe Regele Mihai, prin anii ’90, la o ceremonie, în Paris. Scurta strângere de mână a monarhului mi-a transmis, pentru o clipă, un fior sacru, ca şi cum nu m-ar fi atins un muritor, ci o ființă de dincolo de lume şi de timp. Port încă amintirea acelui fior şi îl retrăiesc de fiecare dată când mă gândesc la ultimul monarh al României.

Dumnezeu să-l odihnească pe greu încercatul Rege Mihai!”

____

regele cu regina biserica
Mihai I a fost uns Rege al Românilor cu Sfântul şi Marele Mir de Patriarhul României, Nicodim, la 6 septembrie 1940, şi încoronat cu Coroana Regală în Catedrala Patriarhală.

Biserica

P. F. Daniel, Patriarhul României:

„Am aflat cu tristeţe despre trecerea din această viaţă a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, veste care a îndoliat şi îndurerat pe toţi românii din ţară şi străinătate.

Personalitate remarcabilă în plan naţional şi internaţional, Regele Mihai I al României rămâne în istorie ca simbol al unităţii şi demnităţii poporului român de pretutindeni şi exemplu de curaj, înțelepciune şi devotament în slujirea patriei şi a neamului românesc în vremurile dificile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada de început a regimului comunist din România.

De-a lungul întregii sale vieți în care a reprezentat cu demnitate poporul român, Majestatea Sa a fost un susţinător permanent al Bisericii Ortodoxe Române, participând adesea la slujbele din Catedrala Patriarhală, precum şi la sfinţirea Catedralei mitropolitane din Timişoara, în anul 1946, împreună cu Patriarhul Nicodim.

În aceste momente de întristare, în numele Sfântului Sinod, al clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, adresăm sincere condoleanţe Casei Regale a României şi ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să aşeze sufletul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi şi să dăruiască alinare sufletească tuturor celor îndureraţi de trecerea sa din această viaţă.

În toate bisericile din Patriarhia Română se vor înălța rugăciuni pentru odihna sufletului Regelui Mihai.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântare pentru membrii Casei Regale şi pentru toţi cei îndoliaţi,

 † DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”

P. F. Lucian MureşanArhiepiscop major al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice:

„Plecarea la Domnul a Suveranului României, Regele Mihai, ne lasă inimile întristate. Figura Majestății Sale rămâne pentru noi toți un exemplu de devotament și jertfă pe altarul României demne pe care a slujit-o până la capăt. A fost cu adevărat un exemplu pentru întreaga suflare românească și Regele tuturor românilor.”

În numele său și al Bisericii Greco-Catolice, Cardinalul Lucian a transmis condoleanțe sincere „cu această tristă ocazie” Alteței Sale Regale Margareta.

„Domnul Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l așeze dimpreună cu eroii neamului nostru românesc, în bucuria lăcașurilor sale veșnice”, a mai spus Cardinalul Lucian.

Din dispoziția Cardinalului Lucian, în bisericile de pe cuprinsul Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, începând de miercuri și până în ziua înmormântării, la orele 12,00 se vor trage clopotele de doliu pentru odihna sufletului Regelui Mihai.

___

rege-la-academie
Regele Mihai I a fost preşedinte de onoare al Academiei Române, prin tradiţie, în timpul domniei sale, în 1940-1947. Academia Română a fost desfiinţată în 1948, fiind reînfiinţată în 1989. Regele Mihai I a devenit membru de onoare al Academiei Române în anul 2008.

Academia

„Alteţei Sale Regale Principesa Margareta, Custode al Coroanei Române
Alteţei Sale Regale Principele Radu
Familiei Regale a României

Academia Română a aflat cu profundă tristețe vestea plecării în veșnicie, în data de 5 decembrie 2017, a Majestăţii Sale Regele Mihai I, membru de onoare al Academiei Române,
așa cum au fost și înaintașii Săi din Casa Regală a României.

În cei 96 de ani de viață, Regele Mihai a fost pentru mulți dintre noi un model de responsabilitate și patriotism, manifestate cu demnitate, cu discreție și cu hotărâre. Devenit rege la numai 6 ani, a dat dovadă de o disciplină și un devotament ce anunțau vocația asumării unui destin greu, în vremuri dificile pentru istoria țării și a familiei Sale.

Majestatea Sa a înțeles bine menirea dinastiei regale instituită pe pământ românesc de
străbunicul său, Regele Carol I. Misiunea Majestăților Lor, alături de poporul român: o țară
liberă și independentă! Deși foarte tânăr, a asumat destinul regal într-un moment istoric extrem de dificil pentru România și pentru Europa întreagă. A fost nevoit să cunoască exilul. 45 de ani departe de națiunea și de patria pe care a iubit-o și căreia i s-a devotat.

Revenirea în ţară, în 1992, a reprezentat un act de reparaţie istorică şi morală. Regele Mihai I și Casa Regală Română au desfășurat începând din acest an o consecventă activitate de
promovare a valorilor noastre naționale, demonstrând, astfel, asumarea în continuare a
menirii sale istorice.

Academia Română prezintă condoleanţe Casei Regale Române şi transmite mesajul său de
solidaritate. Conducerea Academiei Române şi membrii săi se află, cu deplin respect, alături Alteţele Lor Regale în acest moment greu al despărţirii.

Regele Mihai a plecat! Dumnezeul să-L primească în pace veșnică!

Biroul Prezidiului Academiei Române”

___

rege salut
Regele Mihai I a fost Comandantul Armatei Regale Române, de jure, în 1940-1944, şi de facto, din 23 august 1944 până în 1947. La 10 mai 1940, a primit bastonul de Mareşal al Armatei Române şi cea mai înaltă decoraţie militară de război, „Mihai Viteazul”, fiind cel mai longeviv purtător al acestora din istoria Armatei Române.

Armata

Mihai Fifor, Ministrul Apărării Naţionale:

„Am aflat cu profundă tristețe vestea încetării din viață a Majestății Sale Regele Mihai I.

Armata României deplânge moartea ultimului dintre mareșalii pe care i-a dat Țării.

Personalitatea luminoasă a Majestății Sale Regele, un simbol al României întregi, va rămâne de-a pururi un model de inspirație, demnitate, verticalitate și curaj pentru oștirea pe care a iubit-o și a apreciat-o atât de mult pe parcursul întregii sale vieți.

În aceste momente grele suntem cu sufletul, cu gândul și cu rugăciunile noastre alături de Casa Regală și de toți românii care l-au apreciat pe Majestatea Sa Regele Mihai I și care nu-l vor uita niciodată.

Dumnezeu să-l odihnească!”

__

Rege Iliescu Constantinescu
Regele Mihai I s-a adresat Naţiunii Române de la tribuna Parlamentului la 1 decembrie 1946 şi la 25 octombrie 2011.

Demnitarii politici

*Ordinea are în vedere „precăderea” funcţiilor regimului republican; dacă sinceritatea declaraţiilor este discutabilă, propunem această listă şi ca o radiografie a reprezentării politice a României din ultimii 26 de ani (n.m. V.M.T.)*

Dl. Klaus Iohannis, Preşedintele României:

„Astăzi, națiunea noastră este în doliu. Un mare om de stat și un mare român a plecat dintre noi. Am primit cu profundă durere și tristețe vestea morţii Majestății Sale Regelui Mihai I. Călătoria aproape seculară a ultimului Suveran al României se încheie aici. Prin tot ceea ce a făcut, Regele Mihai și-a pus întreaga viața în slujba țării noastre și a servit-o cu demnitate și responsabilitate până în ultima clipă. În aceste ore, vă îndemn pe toți să avem puterea și înțelepciunea să onorăm așa cum se cuvine meritele lui Mihai I. Dumnezeu să-L odihnească în pace!”

Dl. Igor Dodon, Preşedintele Republicii Moldova:

ALTEȚA VOASTRĂ REGALĂ,

Cu profundă îndurerare am aflat despre trecerea în nefiinţă a Majestății Sale Regele Mihai I al României – veste care a zguduit și îndoliat poporul român.

Personalitate remarcabilă, Regele Mihai va rămâne în memoria generațiilor ca un simbol al demnității, înțelepciunii și devotamentului, promotor al luptei pentru libertate și democrație.

În aceste clipe de adâncă tristețe, în numele poporului Republicii Moldova şi al meu personal, transmitem întreaga noastră compasiune și sincere condoleanțe Familiei Regale, Alteței Sale Principele Radu și tuturor românilor.”

Dl. Mihai Tudose, Prim-ministrul României:

„Poporul român se desparte îndurerat de Regele Mihai, un model de moralitate și demnitate pentru români, o personalitate care a marcat puternic istoria României.

Îi vom simți mereu lipsa, cu atât mai mult anul viitor, atunci când vom celebra Centenarul Marii Uniri de la 1918, un moment cu o semnificație deosebită pentru națiunea noastră.

Amintirea Majestății Sale va rămâne mereu vie.

Condoleanțe Casei Regale a României, vă suntem alături și vă asigurăm de întregul nostru sprijin. Dumnezeu să-l odihnească!

„Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru” (Regele Mihai, discurs în Parlament în 2011).”

Dl. Pavel Filip, Prim-ministrul Republicii Moldova:

Republica Moldova este alături de poporul român în aceste momente de profundă tristețe, exprimă compasiune familiei îndurerate și va păstra vie memoria Majestății Sale. Prin moartea Regelui Mihai, România pierde un conducător cu o vastă viziune democratică, un reper de probitate, modestie şi nobleţe sufletească, un om de o mare înţelepciune şi cu o înaltă valoare umană, care poartă în sine istoria unui popor şi care va rămâne în conştiinţa naţională drept o figură emblematică a istoriei şi culturii româneşti/”

Dl. Călin Popescu-Tăriceanu, Preşedintele Senatului României: 

„Cu profund regret și durere în suflet am aflat de dispariția dintre noi a Majestății Sale Regele Mihai I. Ziua de astăzi este una tristă pentru poporul român.

Am avut onoarea să îl cunosc pe Majestatea Sa Regele Mihai și să-i simt căldura, grija și dragostea pentru țara și poporul român.

Majestatea Sa a arătat în perioada domniei sale, în vremuri deosebit de grele, ce înseamnă să reprezinți țara cu demnitate și curaj.

A fost respectat în țară și în lume pentru modul în care s-a dedicat slujirii poporului său în spiritul apărării libertății și valorilor democratice.

Regele Mihai rămâne un simbol al patriotismului, al dragostei față de țară și popor. Îi vom păstra vie amintirea și îi vom simți lipsa. În aceste momente grele, gândurile mele se îndreaptă către Familia Regală, căreia îi transmit sincere condoleanțe.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

 

Dl. Adrian Candu, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova:

„Sunt profund îndurerat… Am aflat cu mare tristețe despre trecerea în neființă a Majestății Sale Regele Mihai I al României, care a lăsat o amprentă puternică în istoria țării. Împărtășesc marea durere a Familiei Regale și a întregului popor român pentru pierderea grea și transmit gânduri de compasiune și condoleanțe tuturor românilor. Vom păstra mereu amintirea Majestății Sale în inimile noastre. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Dl. Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor:

„Sunt profund întristat de vestea morții Regelui Mihai!

Lunga sa suferință nu a putut atenua șocul acestei vești. Aceasta este dovada cea mai palpabilă a prezenței Regelui Mihai în sufletele noastre, a importanței sale pentru noi, românii. Golul pe care îl lasă în urmă este imens. Imensă este însă și contribuția Regelui în Cel De-al Doilea Război Mondial și în salvgardarea destinului românesc.

Regele Mihai a luptat pentru o Românie întreagă, democratică și europeană, care-și respectă propria tradiție și propriile valori naționale. Testamentul său politic este limpede și nu avem decât să-l urmăm toți, indiferent de convingerile politice!

Dumnezeu să-l odihnească!”

Dl. Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, Prim-ministru al României între 1997-1998:

„Un mare şef de stat şi un reper în istoria României.”

Dl. Teodor MeleşcanuMinistrul Afacerilor Externe:

„Am aflat cu profundă tristeţe vestea dispariţiei Majestății Sale, Regele Mihai I al României.

Personal am avut prilejul să constat, de mai multe ori, preţuirea de care s-a bucurat Majestatea Sa în rândurile diplomaţiei, dar şi ale publicului larg din ţară şi din străinătate. Eforturile făcute de Maiestatea Sa Regele Mihai I pentru promovarea în diverse capitale europene a obiectivelor României privind aderarea la Uniunea Europeană și la NATO sunt parte integrantă a angajamentului şi reuşitei parcursului internaţional al ţării noastre. Pentru diplomații care au avut onoarea să-L cunoască, Regele Mihai I rămâne un exemplu de distincție, demnitate, generozitate și profund atașament față de valorile culturale românești și față de interesele României. Ne aducem aminte şi de modul exemplar în care Majestatea Sa a fost aproape de preocupările și problemele românilor din întreaga lume, atât pe parcursul anilor triști de exil cât și după aceea.

România Centenarului se datorează şi rolului jucat de familia regală, iar Majestatea Sa, prin devotamentul faţă de interesele naţionale, atât în vremuri de vicisitudini, cât şi în cele actuale, caracterizate de noi provocări, va reprezenta de-a pururi un reper pentru drumul istoric parcurs de ţara noastră, dar şi pentru valorile pe care trebuie să le împărtăşim viitoarelor generaţii.

Ne înclinăm în fața Majestății Sale, care și-a pus, cu demnitate, întreaga viață în slujba țării.

Transmitem, în aceste momente de doliu, Familiei Regale, condoleanțele și expresia înaltei prețuiri față de personalitatea Majestății Sale.”

 

Dl. Emil Constantinescu, Preşedinte al României în 1996-2000: 

„Majestatea Sa Regele Mihai ne-a părăsit aşa cum a trăit, demn şi împăcat cu istoria şi cu sine însuşi, la capătul unui destin marcat de două conflagraţii mondiale, apariţia şi dispariţia fascismului şi comunismului, şi care i-a permis să se implice cu loialitate, credinţă şi iubire la repunerea ţării noastre în marea familie europeană.

Fidel principiului „adevăr şi cinste”, a fost în ultima parte a vieţii sale un participant activ la reclădirea respectului pentru istoria şi tradiţiile noastre, la restaurarea demnităţii naţionale. Respectând principiile monarhiei constituţionale, şi-a dedicat viaţa slujirii intereselor superioare ale naţiunii române. Nu s-a lăsat antrenat în polemici şi a păstrat permanent eleganţa şi cumpătarea discursului politic superior.

Majestatea Sa Regele Mihai va rămâne modelul de moralitate de care societatea contemporană şi generaţiile viitoare au nevoie.

Condoleanţe membrilor Familiei Regale şi tuturor celor care i-au fost alături.”

Dl. Ion Iliescu, Preşedinte al României în 1990-1996, 2000-2004: 

„Am aflat cu tristețe vestea încetării din viață a fostului suveran al României, Mihai I. Viața sa, într-un secol agitat, plin de violențe și de schimbări dramatice, nu a fost nici simplă, nici ușoară. Și-a făcut datoria cu onoare, a luat decizii determinante pentru viitorul țării, în condiții dintre cele mai dificile.

A dovedit un exemplar patriotism  în anii grei ai exilului. Revenit în țară, după schimbările din decembrie 1989, a trecut peste dezamăgiri și momente dificile și a devenit avocatul României în efortul ei de integrare europeană și euroatlantică. A fost un exemplu de responsabilitate politică și civică.

În august 2004, în cadrul manifestărilor dedicate evenimentelor dramatice de la 23 august 1944, la care a participat şi Regele Mihai, spuneam: „Dacă vom judeca fără patimă şi cu obiectivitate faptele istorice, dacă nu vom mai folosi istoria ca instrument al luptei politice, vom putea cădea de acord asupra adevăratei semnificaţii a evenimentului de la 23 august 1944: aceea de act de salvare naţională. Decizia curajoasă de la 23 august 1944, de arestare a mareşalului Antonescu şi de întoarcere a armelor împotriva Axei, alături de Naţiunile Unite, s-a impus ca urmare a agravării situaţiei de pe front, fiind singura decizie posibilă, în condiţiile date, pentru a asigura supravieţuirea Armatei Române şi continuitatea statului român.”

Păstrez amintirea discuțiilor purtate în decursul timpului, după 1989, atât la Versoix cât și la București. Relația noastră nu a fost simplă, în vremurile agitate ale începutului tranziției. Rațiunea și sensul servirii interesului public, indiferent de poziția în care ne aflam, au fost mai puternice, și, împreună, am reușit să transmitem către partenerii noștri un mesaj puternic, de asumare a valorilor comunității europene.

Prin dispariția Regelui Mihai se încheie poate cel mai zbuciumat capitol al istoriei României moderne, o istorie complexă, deseori dramatică, dar care a asigurat locul cuvenit al țării noastre în Europa și în lumea contemporană.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Dl. Adrian Năstase, Prim-ministrul României în 2000-2004:

„Cu moartea sa, se incheie (sau incepe) o legenda. O figura emblematica a destinului romanesc timp de un secol, cu dictaturi, cu razboi, cu camarila, cu legionari, cu sovietici, cu comunisti, cu o familie complicata. Spectator, multe decenii, din Elvetia,  dar implicat de altii, inevitabil,  in jocuri politice.

L-am cunoscut, mai intai, indirect, prin tatal meu, care, si el, a invatat la Liceul militar de la Manastirea Dealu si care imi vorbea despre un personaj retras si timid. Cu ocazia primei vizite pe care a efectuat-o in Romania, m-am ocupat, ca ministru de externe, de stabilirea masurilor organizatorice necesare, stabilind legatura cu Ministerul de Interne.

Imi vin in minte insa, mai ales, contactele pe care le-am avut in perioada in care am condus guvernul. Nu pot uita naturaletea cu care a acceptat sa ajute eforturile derulate pentru intrarea in NATO si derularea negocierilor cu UE. In acest sens, a acceptat sa ajute la promovarea  intereselor romanesti pe langa familiile regale din monarhiile europene. Nu pot sa uit nici faptul ca la initiativa mea de a repatria osemintele regelui Carol al II-lea, tatal sau, pentru care avea -pe buna dreptate – o aversiune personala, a acceptat acest demers, intelegand ca si acea perioada (cu bune si cu rele) face parte din istoria Romaniei. Asa cum nu voi uita discursul sau din Parlamentul Romaniei, la implinirea varstei de 90 de ani si mai ales ultima fraza pe care a rostit-o atunci.

Una din amintirile mele cele mai dragi este insa momentul in care, in 2003, a urcat pe scena Operei romane pentru a-mi inmana titlul de „Om al anului”.

Se incheie, astazi, ultima fila din al doilea razboi mondial, se incheie si o etapa din razboiul rece dar mai ales se incheie una din optiunile care ar fi fost posibile dupa 1990. Acum cand lucrul acesta nu mai este posibil, unii se intreaba cum ar fi fost…

Regele Mihai va ramane o figura emblematica pentru istoria zbuciumata a Romaniei din ultimul secol, cu suferinta imprimata pe fata, cu voce molcoma, de poveste, dar cu coloana vertebrala neincovoiata de vremuri.

Dumnezeu sa-l odihneasca!”

Dl. Ludovic Orban, Preşedinte al PN-L:

„Am primit cu durere în suflet vestea că Majestatea Sa Regele Mihai al României nu mai este printre noi. Rămas bun, Majestate! (…) Din păcate, Majestatea Sa ne părăsește chiar acum când intrăm în anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri și chiar dacă nu va fi alături de noi, românii, fizic, sufletul lui va fi alături de noi și va veghea la continuarea unui destin măreț pentru această națiune. Se închide o pagină de istorie. Majestatea Sa Regele Mihai este ultimul șef de stat care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial, care era în funcție în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un destin măreț, un destin dramatic, un destin, din păcate, neîmplinit. Oare unde ar fi fost România dacă în 1945 în locul comuniștilor suiți pe tancurile sovietice Majestatea Sa ar fi putut să rămână regele României într-o Românie democratică? Oare unde are fi fost România dacă în 1990 Majestatea Sa ar fi fost repus în drepturile sale și ar fi devenit regele României? Probabil România ar fi arătat mult mai bine, cu totul și cu totul diferită față de România frământată de astăzi. Monarhia pentru România a reprezentat garanția pentru un drum european, garanția modernizării, garanția instaurării unei democrații autentice, a însemnat practic un simbol de unitate pentru poporul român.”

Dl. Dan Barna, preşedintele Uniunii Salvaţi România (USR):

„Ultimul senior al istoriei noastre s-a stins din viață azi. A fost simbolul și speranța unor generații întregi, iar de azi va fi în cărțile noastre de istorie.”

Cât de departe suntem astăzi de aceste idealuri…”

Dna. Ramona Mănescu, europarlamentar PN-L:

„Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Un mare OM si un mare ROMAN ne paraseste astazi. Lumina Sa va ramane insa mereu cu noi!
Valorile in care a crezut, pe care le-a impartasit si in care a trait timp de 96 de ani raman sa ne calauzeasca.

Sa ne aducem aminte de cuvintele Majestatii Sale, atunci cand S-a adresat Parlamentului Romaniei, in urma cu sase ani:
„Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

Dna. Iulia Scânteisenator PN-L:

„Îmi pare rău, Majestate, pentru tot…

…pentru că nu m-am născut poate mai devreme, ca să am timp să cunosc bunătatea, să învăț cum să iubesc și să apăr o țară și un popor așa cum a făcut Majestatea Voastră.

…pentru că nu v-am apărat mai ferm atunci când alții strigau cuvinte grele și neadevărate.

…pentru că azi, 5 decembrie 2017, în cea mai tristă zi pentru orice român de bună credință și iubitor de țară, unii dintre noi am fost din nou slabi, din nou prea mici pentru o Românie Mare, din nou neloiali față de istoria și originile noastre.

Îmi pare rău, Majestate, că ați plecat înainte să desăvârșim ceea ce Dumnezeu a lăsat, cu Voia Sa, pentru români și pentru țara lor: “ o ţară statornică, prosperă şi admirată în lume.”

E drept că nu am rămas singuri, dar suferința pierderii celui care a schimbat destinul României și al Europei, când nimeni nu mai credea posibil în cel de-al doilea Război Mondial, a celui numit “cel mai iubit, cel mai demn și modest dintre români”, ne copleșește.

Unii vorbesc deja despre trecut, despre capitole de istorie încheiate de parcă destinul unei țări care își va sărbători în mai puțin de o lună, Centenarul existenței moderne, se va fi încheiat aici sau azi.

“Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.” (Majestatea Sa, Regele Mihai I, discurs susținut în Parlamentul României, la 25 octombrie 2011).

Acesta este testamentul istoric și moștenirea politică pe care Majestatea Voastră ne-ați lăsat-o nouă, românilor.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ierte sufletul robului său, Mihai I, Regele românilor, să-l primească de-a dreapta sa, ca împreună să vegheze România, iar pe noi, românii, să ne țină uniți, în iubirea și ocrotirea sa.”

 

Dl. Varujan Vosganian, senator ALDE:

„Dumnezeu să te așeze la Dreapta Lui, Majestate. Și să ne ierți că nu te-am meritat…”

Daniel Gheorghe, deputat PN-L:

„Regele Mihai a plecat dintre noi. Ultimul Rege al României încheie o viață lungă în care și-a făcut datoria față de țară și în care a parcurs cu demnitate și caracter un drum greu de monarh și de om. Un Rege cât un secol tulbure, o personalitate prin a cărei mutare la Domnul, o întreagă epocă plină de mândrie și aspirații se încheie astăzi.Regele Mihai se așează la locul său în cartea de istorie a neamului românesc, lăsând un mare gol în sufletul poporului pe care l-a slujit cu loialitate și credință. Dumnezeu să-l odihnească și să îl aibă în paza Sa pe dreptul Rege, Mihai I de România!”

Dl. Victor Ponta, deputat:

„Sincere condoleante Familiei Regale si tuturor romanilor pentru aceasta uriasa pierdere!

Majesatatea Sa Regele Mihai a fost o personalitate care a marcat istoria Romaniei aproape un secol / ma consider un privilegiat pentru ca am avut ocazia sa il intalnesc personal si sa exprim respectul si admiratia.

Dumnezeu sa il odihneasca.”

…..

Administraţie

D-na. Gabriela Vrânceanu-Firea, Primarul General al Municipiului Bucureşti: „Majestatea Sa a fost un bun roman, un adevarat patriot! Transmit condoleante familiei regale, condoleante noua, tuturor romanilor, care l-am cinstit, il cinstim, il pretuim si ii vom pastra memoria nestearsa. In aceste clipe este foarte greu sa iti gasesti cuvintele, Dumnezeu sa il odihnesca in pace! Ca autoritati locale ne implicam pentru ca ceremoniile funerare sa se desfasoare fara niciun fel de incidente, avem foarte multi oaspeti straini si ne dorim ca siguranta acestora si a romanilor care vor dori sa asiste sambata la funeralii sa fie garantata.”

Dl. Vlad Oprea, Primarul oraşului Sinaia: „Vă așteptăm acasă Majestate! Condoleanțe Familiei Regale a României.”

…..

Alte partide

Dl. Aurelian Pavelescu, Preşedintele PNŢCD:

„Destinul Regelui Mihai si al Casei Regale a Romaniei seamana zdrobitor cu destinul PNTCD – marele partid al romanilor si marele sustinator al cauzei monarhiste.

Proiectul lui Corneliu Coposu din 1989, de a fi reinstaurata Monarhia Constitutionala, a esuat, fiind totalmente neinteles de o intreaga clasa politica obtuza si rapace. Presedintii Romaniei, cu totii, au divizat tara si pe romani, in lupta irationala pentru putere. Consecintele le vedem azi. O natiune mancata de ura si de neputinta, care se zbate sa supravietuiasca, aruncata in marasm moral! Am fi avut nevoie de modele morale: ca nu le-am avut, se vede in strada si in fenomenul unic in istoria noastra al exodului.

Cateva zile, probabil, in onoarea si amintirea Regelui, politicienii si oamenii care au obosit sfartecandu-se, se vor odihni. Pentru a relua marele razboi romano-roman imediat dupa sarbatori. Teribil!

Ii indemn pe cei care si-au pastrat coloana vertebrala dreapta, putini, e adevarat, sa nu renunte. Iata, Regele nu a renuntat, cat de hulit a fost: astazi il regreta si il onoreaza chiar si fostii sai dusmani!”

____

 

Arhivele Naţionale ale României:

„Vestea decesului Majestății Sale regele Mihai ne face să căutăm, în adâncul inimii, amintirile noastre frumoase de arhiviști. Ne-am bucurat de prezența Majestății Sale la Arhivele Naționale, împreună cu regina Ana, în luna mai 2006, când a avut bucuria de a revedea documente ale familiei regale, păstrate cu grijă în depozitele Arhivelor.
Dumnezeu să-l odihnească printre cei drepți!”

Muzeul Naţional Cotroceni:

„Vestea încetării din viaţă a M.S. Regelui Mihai ne-a îndurerat profund.
România este în doliu prin trecerea la cele veşnice a ultimului ei monarh.
Un monarh dedicat, modest, cu o credinţa nestrămutată în binele acestui neam.
M.S. Regele Mihai I a reprezentat pentru români un reper moral, un simbol al luptei pentru democraţie şi unitate. Iubirea de ţară l-a călăuzit de-a lungul vieţii şi nu a încetat să spere şi să creadă în salvarea ei.
În ciuda greutăţilor şi a vremurilor potrivnice, şi-a păstrat demnitatea şi onoarea.
O pagină din istoria ţării se încheie azi, însă M.S. Regele Mihai va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră.

Suntem cu gândul alături de Casa Regală a României şi transmitem sincerele noastre condoleanţe!
Dumnezeu să-l odihnească!”

____

Vezi şi

Martie 2016: Societatea românească este profund emoţionată de anunţul privind sănătatea Regelui Mihai I

August 2016: Societatea românească a aflat cu profundă întristare de moartea Reginei Ana a României

Reclame

Un comentariu la &8222;O naţiune întreagă îşi plânge Regele. Mesaje la moartea Suveranului&8221;

  1. Este mare tristețe în sufletele noastre…Regele nostru nu va mai fi aici,dar va fi Acolo Sus printre Sfinți… Domnul să-l odihnească în pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s