Ion Raţiu ar fi fost prim-ministrul Majestăţii Sale Regelui după 1990. Cum vedea posibilă restauraţia

ratiu

În articolul Ion Rațiu, Regele Mihai și Monarhia, scris de profesorul Alexandru Muraru, apărut în suplimentul Timpul dedicat centenarului naşterii lui Ion Raţiu (6 iunie 1917), acesta arată că:

Ion Raţiu ar fi condus guvernul Majestăţii Sale, conform unei discuţii din 1 ianuarie 1990

„Zbyszek Racięski (redactor la Radio Free Europe, secția poloneză, secretar general al Fundației Internaționale a Jurnaliștilor Liberi) prevedea că, în cazul în care politicianul român ar reuși să-l convingă pe Regele Mihai să se întoarcă în țară, atunci acesta din urmă își va relua tronul, iar postul de prim-ministru îi va reveni lui Ion Rațiu. Discuția avea loc la 1 ianuarie 1990.”

Dacă era ales preşedinte, Raţiu ar fi făcut un referendum pentru forma de guvernământ şi ar fi convocat o Adunare Constituantă

„O lună mai târziu, Ion Rațiu îi împărtășește Principesei Margareta planul său în cazul câștigării alegerilor prezidențiale. În balconul unei camere de la Hotelul Intercontinental din București (de frică să nu existe aparate de înregistrare în încăpere), Rațiu îi dezvăluie fiicei Regelui că, în cazul în care el va fi ales președinte, va convoca o Adunare Constituantă, precedată de un plebiscit. La întrebarea Principesei dacă politicianul este pentru reinstaurarea monarhiei, acesta răspunde că întotdeauna a fost pentru „continuitatea și stabilitatea statului”. De asemenea, Rațiu opinează că Principesa Margareta ar fi „o foarte prezentabilă Regină”.”

Raţiu a susţinut în cadrul primei şedinţe a Constituantei, în 1991, că forma statului trebuie să fie decisă printr-un referendum

 

„În cadrul primei ședințe a Constituantei, în 1991, Ion Rațiu declara de la tribuna Parlamentului: „Forma statului trebuie să fie decisă printr-un referendum”. Fiul memorandistului cerea la ședința Constituantei din 10 septembrie 1991 să se recunoască faptul că PNȚCD a cerut un referendum pentru forma de guvernământ, iar la final a votat împotriva Constituției (art. 1, al. 2), care declara România Republică. Aceasta este o mărturie deosebit de importantă, ce conturează reala sa opoziție și principiile de la care nu a abdicat. Mai mult, la o întâlnire petrecută la Dej, la 17 noiembrie 1991, întâlnire la care au participat „400 de oameni”, Ion Rațiu afirma: „Am ținut să subliniez că noi, PNȚCD, nu suntem un partid monarhist. La problema asta va trebui să facem un referendum. Am declarat că eu voi vota pentru restaurarea monarhiei constituționale”. Există, de asemenea, numeroase note care relevă apropierea dintre Rațiu și Rege: convorbiri telefonice frecvente, întâlniri la Londra sau Versoix, cele mai multe direct, dar și prin principese, lideri ai exilului sau prieteni comuni. Spre exemplu, o discuție telefonică petrecută în ajunul Crăciunului din 1991 între Regele Mihai și Ion Rațiu subliniază faptul că monarhul consimțea la ideea revenirii pe tron în virtutea Constituției din 1923, pe care o considera ca fiind încă în vigoare.”

 

Cum poate fi restaurată monarhia. Scenariile lui Raţiu din 11 august 1991

Una dintre cele mai interesante și mai consistente întâlniri pe care Ion Rațiu le are cu Familia Regală se produce la 11 august 1991, la reședința familiei de la Versoix, Elveția. O întrevedere de taină, în care politicianul român prezintă patru variante argumentate de răspuns, la întrebarea Regelui cu privire la „șansele restaurării Monarhiei”.

Prima variantă, în care s-ar face un referendum, ar fi, în opinia lui Rațiu, pierzătoare pentru Monarhie: deși lumea a început firav să cunoască locul regalității în istoria statului, binefacerile Constituției din 1923 și legitimitatea formulei de guvernământ și a persoanei Regelui, „republica va prevala”.

Al doilea scenariu pentru reușita revenirii monarhiei ar trebui să înceapă, în opinia deputatului ardelean, cu perspectiva unei informări eficace a populației de către mass-media. Ion Rațiu evalua în continuare că și acest scenariu era dificil de realizat, deoarece nu existau posturi independente de televiziune, majoritatea parlamentară fiind atunci dominată covârșitor de FSN și, deci, posibilitatea picării Guvernului pe cale parlamentară era practic nulă. Un eventual succes în alegerile prezidențiale din 1992 ar fi dat șansa ca viitorul Președinte (pe care l-ar da opoziția) să organizeze un referendum în 6-9 luni de la instalare.

În situația ipotetică în care opoziția nu ar obține Președinția în 1992, a treia variantă ar merge spre (în cazul unei majorități a partidelor de opoziție de 40-45%) instalarea unui Executiv de coaliție, sub conducerea opoziției, care ar cere, printre primele măsuri, anularea abdicării din 1947 și invitarea monarhului în vederea reluării atribuțiilor sale conform legii fundamentale din 1923. Tot Rațiu marșa pe ideea că acest scenariu ar avea șanse aproape nule de reușită.

Ultimul scenariu invocat de deputatul ardelean imagina o înrăutățire naturală a situației economice a țării și a nivelului de trai, ceea ce ar fi dus la o posibilă idee salvatoare a Opoziției, prin apelul la Regele Mihai și la reinstaurarea monarhiei, cu sprijinul aliaților occidentali.

Varianta instaurării prin forță a monarhiei era exclusă în opinia sa, datorită posibilelor pierderi de vieți omenești.

La toate acestea, replica Regelui a fost: „E un cerc vicios. N-avem ieșire decât dacă revenim în țară”. De asemenea, Ion Rațiu l-a sfătuit atunci pe Rege să nu vină în țară decât dacă s-ar crea o situație favorabilă – o grevă generalizată ce ar paraliza principalele sectoare economice.”

Vizita din 25-27 aprilie 1992

„Cea mai populară vizită a Regelui Mihai în cei opt ani de opreliști și abuzuri care au urmat anului 1989 a fost cea din 1992. Cum era de așteptat, Ion Rațiu tratează acest eveniment pe măsura importanței sale, fiind foarte conectat la tot ce se întâmpla în acele zile la București. Pe 26 aprilie 1992, Ion Rațiu relatează că în Piața Palatului din București era „foarte multă lume”. La hotelul Continental, Regele primea audiențe, iar părintele Iustin Marchiș era cel care „organiza audiențele”.

O scurtă discuție cu Regina Ana relevă faptul că Ion Rațiu se arată neplăcut surprins de primire (probabil referitor la atitudinea autorităților), în timp ce soția Regelui afirmă că ei au consultat alternativele, iar Mihai I a fost cel care a luat decizia (we weighed the alternatives. It was the King’s decision, as always. He decided to come). Întâlnirea dintre Regele Mihai, Regina Ana și Ion Rațiu clarifică multe dintre pozițiile monarhului și mai ales din strategia posibilului candidat, pe atunci, la Prezidenția României din partea Convenției Democratice. Rațiu îi descrie cuplului regal situația plecării liberalilor din CDR. Cuvintele lui Mihai I referitor la acest subiect au fost: „Da, Convenția Democratică trebuie menținută cu tot prețul”. Ion Rațiu explică, de asemenea, avantajul său cu privire la popularitatea sa și la posibila candidatură la funcția supremă în stat și afirmă clar: „voi face tranziția la Monarhia Constituțională prin plebiscit îndată ce veți considera că momentul e prielnic”. Toți cei trei interlocutori erau de părere că schimbarea trebuia să se facă „fără vărsare de sânge”, iar Rațiu îi propune Regelui formula ca, în cazul retragerii voluntare a lui Iliescu în favoarea monarhului, acesta să accepte ca demnitarul român să poată pleca „cu ce vrea să ia cu el. Că nu va fi pedepsit pentru crimele comunismului”. Regele a fost în principiu de acord că nu e necesară o răzbunare, dar l-a rugat pe deputatul ardelean să nu-i comunice acest lucru lui Iliescu ca venind din partea sa. Deputatul ardelean adăuga faptul că cei doi s-au arătat extrem de mișcați de această întâlnire.”

Ion Raţiu nu a crezut că Emil Constantinescu va restaura monarhia

„În fine, se cuvine să adăugăm că, într-o discuție cu George Antoniade din septembrie 1992, când se cunoștea, în genere, faptul că Ion Iliescu va fi din nou președinte, Ion Rațiu afirma că reinstaurarea monarhiei sub proximul regim iliescian era aproape ieșită din discuție, posibilă fiind doar în eventualitatea unei noi revoluții, implicând victime. Politicianul român era convins că nici în cazul alegerii lui Emil Constantinescu la funcția supremă în stat acesta n-ar fi adoptat soluția rechemării Regelui în țară și a revenirii la Regat.”

Citiţi aici întregul articol.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s