Principele Moştenitor Alexandru al Serbiei: „Suntem monarhie de 800 de ani. Tatăl meu nu a abdicat niciodată, nu am renunţat la titlul de rege.”

Principele Alexandru
Principele Alexandru în sala de mese. © Royal Central

Alteţele Lor Regale Principele Moştenitor Alexandru al Serbiei şi Principesa Katarina au oferit un interviu jurnalistului Oskar Aanmoen, corespondent Royal Central Europa, pentru Royal Central, publicat vineri, 7 iulie 2017. Îl prezentăm în traducere românească.

Principele Moştenitor Alexandru

Oskar Aanmoen: Alteţa Voastră Regală v-aţi născut la Londra în 1945. Din ce am auzit, este o poveste extraordinară. Poate Alteţa Voastră să ne spună, în propriile cuvinte, ce s-a întâmplat în timpul naşterii sale la Londra în 1945?

Principele Moştenitor Alexandru: M-am născut la Claridge’s Hotel, după un plan, iar locul a fost declarat teritoriu iugoslav, ceea ce a fost un gest foarte frumos din partea prim-ministrului Winston Churchill.

Ce poveste extraordinară.

Neobişnuită, într-adevăr, dar s-a întâmplat, de asemenea, şi Familiei Regale Olandeze în Ottawa.

După ce tatăl vostru, Regele Petru, a murit în 1970, aţi refuzat să luaţi titlul de Rege. De ce?

Nu l-am refuzat. Am afirmat că am acest drept, dar să folosesc titlul de Rege ar fi fost foarte neobişnuit la acest moment. Iugoslavia era în plin comunism. De aceea, tot ce am făcut a fost să afirm că am aceste drepturi şi că nu renunţ la ele.

Cât aţi fost în exil v-aţi gândit că veţi reveni vreodată în Serbia?

Nu chiar, fiindcă mă gândeam că va fi un stat comunist pentru totdeauna. Erau ani grei în 1970. La fel au fost în anii 1980, dar au început schimbările. Bineînţeles, vă amintiţi căderea Zidului Berlinului în 1989 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice. Atunci am crezut diferit, că ar fi o şansă dar, din păcate, evenimentele au luat o turnură periculoasă, anume războiul între statele fostei Iugoslavii, provocat de naţionalişti sau mai degrabă lideri ai fiecărei ţări care foloseau religia şi naţionalismul în mod negativ.

Eventual aţi revenit în Serbia, Cum a fost să fiţi acasă?

A fost un moment extrem de emoţional. Prima dată am revenit în 1991. Opoziţia contra puterii era unită şi ne-a cerut să venim să le susţinem eforturile contra regimului. Am acceptat. Era prima dată când venisem pe teritoriu iugoslav, ajungând la Belgrad. Eram cu fiica mea şi cei trei copii, şi am petrecut aici trei zile. Eram foarte emoţionaţi. Am fost întâmpinaţi de sute de mii de oameni. Apoi n-am mai revenit până când unchiul meu [Principele Tomislav – n.r.] a devenit foarte bolnav [a murit în iulie 2000 – n.r.]. El locuia aici [se stabilise din 1992 – n.r.] şi, când am revenit, am văzut dezastrul care avea loc, tragedia războiului, curăţirea etnică şi toate aceste lucruri oribile. Mi-am spus că trebuie să lucrez mai greu pentru a rezolva asta.

M-am întâlnit cu opoziţia democratică şi m-am împrietenit cu cel care a devenit viitorul prim-ministru, Dl Zoran Đinđić [prim-ministru al Serbiei în 2001-2003 – n.r.]. După bombardamentele asupra Serbiei, care au fost criminale, am avut întâlniri, conferinţe la Budapesta, Bosnia, Atena, ultima organizată la Kennedy School of Government din Harvard. Toate pentru a uni opoziţia democratică împotriva regimului de atunci [Slobodan Milošević – n.r.]. A fost un succes, regimul a anulat alegerile care au avut loc în septembrie 2000 iar opoziţia a câştigat. Toată lumea a ieşit pe străzi pe 5 octombrie 2000, iar regimul a căzut. Cinci zile după aceea, prim-ministrul m-a sunat, mi-a cerut să mă întorc şi mi-a spus „Vă mulţumim foarte mult; vă aşteptăm.” De aceea ne-am întors.

Alteţa Voastră Regală s-a întâlnit cu mulţi dintre membrii Familiilor Regale la dineuri şi nunţi. Alteţa Voastră Regală are în mod firesc o relaţie specială cu Familia Regală Britanică, în care Regina Elisabeta vă este naşă. Poate Alteţa Voastră Regală să ne spună mai multe despre relaţia cu Familia Regală Britanică, în special cu Majestatea Sa Regina?

Întotdeauna a fost o relaţie foarte bună. Tatăl ei, Regele George VI, a fost naşul meu. Majestatea Sa a fost foarte bună cu mine. Ocazional ne întâlneam la Palatul Buckingham sau la Castelul Windsor. Erau foarte plăcute discuţiile pe care le aveam. Regina este foarte informată şi profund respectată. TOtodată, am fost coleg de şcoală cu Principele Charles la Gordonstoun în Scotland, şi eram foarte bucuroşi când a venit să ne viziteze în Serbia. A fost o ocazie extraordinară. Astfel, relaţiile cu Familia Regală Britanică sunt foarte, foarte bune dar la fel sunt şi cele cu alte familii regale. Suntem foarte legaţi unii de alţii.

(…)

După căderea comunismului în Serbia, am văzut o susţinere semnificativă pentru restaurarea monarhiei, cu Alteţa Voastră ca monarh, iar în 2008, „Asociaţia pentru Regatul Serbiei” a fost creată de studenţi sârbi. Ce spune despre viitorul monarhiei sârbe faptul că Alteţa Voastră Regală şi Familia Regală Sârbă au parte de o susţinere atât de mare din partea tinerilor sârbi – viitoarea generaţie? 

Nu este nicio îndoială că există un mare interes. Soţia mea şi eu călătorim în toată Serbia şi suntem primiţi foarte bine în toate localităţile indiferent de partidul politic cu care sunt asociate. Totodată facem donaţii de echipament la toate spitalele şi centrele de sănătate. Este fundaţia soţiei mele, ea vă va explica mai mult.

Observăm o înţelegere considerabilă a istoriei ţării noastre. Mereu am fost o monarhie. Anul acesta celebrăm 800 de ani de monarhie. Tatăl meu nu a abdicat niciodată în 1945. Regatul [Serbiei] i-a fost furat la 29 noiembrie 1945.

Aceşti tineri de care aţi vorbit [Asociaţia pentru Regatul Serbiei – n.r.] sunt oameni foarte buni, au organizaţii în toată Serbia. Sunt o asociaţie care explică ce este monarhia constituţională. Obiectivul este monarhia constituţională, nu monarhia absolută. Îi respectăm pe toţi, indiferent de religie, origine etnică sau simpatie politică, cât timp cred în procesul democratic.

Acest guvern [Ana Brnabić – n.r.] a fost format ieri [29 iunie 2017 – n.r.], soţia mea şi eu am fost în Parlament la depunerea jurământului, iar preşedintele adunării [Maja Gojković – n.r.] ne-a respectat prezenţa. Acesta este un lucru pozitiv, dar sunt multe lucruri care s-au întâmplat aici în anii dictaturii. De exemplu, mereu când era un scandal în timpul comunismului, îl acuzau pe tatăl meu pentru că ar fi părăsit ţara cu un tren plin cu aur. Acest lucru nu s-a întâmplat şi a fost dovedit. Sunt încă oameni care o cred. Astăzi folosim foarte mult internetul, şi avem la dispoziţie ziare care publică articole, sunt foarte bune. Oamenii au libertatea să comenteze, ceea ce de asemenea este foarte bine. Dar am observat că sunt unii oameni care fac comentarii groaznice care sunt minciuni absolute care cred că în America sunt numite azi „fake news” [ştiri false – n.r.].

Restaurarea monarhiei este sprijinită de mulţi parlamentari sârbi şi unele partide politice. De ce nu a fost ţinut un referendum pe această chestiune când poporul vă doresc ca Rege?

Aşa cum am menţionat, tatăl meu nu a abdicat niciodată. De ce să facem un referendum? Soluţia este o adunare constituantă alcătuită din diverse partide politice care să ne întâlnească într-un cadru legislativ şi să discute calea de urmat pentru viitor. Aţi observat că referendumurile au căzut. Vă dau un exemplu; Grecia a fost o tragedie, unde a căzut în mod dramatic.

Nu sunt aici pentr ua vorbi despre politică la televizor, radio sau presa scrisă. Partidele ar trebui să discute politică şi că punctul de convergenţă între unitate şi continuitate este Regele care nu e partizan. Nu pot face parte din dezbatere. Nu candidez pentru o funcţie politică.

Credeţi că veţi fi vreodată încoronat Rege al Serbiei?

Aceasta depinde de voinţa poporului şi a lui Dumnezeu.

Principesa Katarina

Oskar Aanmoen: Cum a fost pentru Alteţa Voastră Regală să intraţi într-o familie regală aflată în exil?

Principesa Katarina:  Am avut şansa de a-mi sprijini soţul şi familia. Cred în monarhie ca un factor unificator şi sunt foarte mândră de soţul meu care a devenit un simbol al unităţii, stabilităţii şi continuităţii. Cred că monarhia, în vremurile noastre, este cel mai important lucru pe care lumea îl poate avea fiindcă este neutră. Monarhii sunt aici pentru oameni, pun oamenii pe primul loc şi asta ne lipseşte astăzi în lumea în care trăim.

Cum a fost pentru Alteţa Voastră Regală să veniţi în Serbia în 1991?

A fost un sentiment incredibil. Când l-am întâlnit pe soţul meu [în 1984 – n.r.], s-a uitat cu mine cu lacrimi în ochi şi a spus, „Nu am fost niciodată acasă, dorinţa mea este să revin. I-am promis tatei, singurul Rege înmormântat în America, că îl vom aduce acasă. Şi i-am promis să-l aduc acasă unde eu nu fusesem niciodată.” Astfel sunt foarte bucuroasă şi sunt foarte emoţinonată, şi apreciez eforturile soţului meu. Nu suntem aici pentru că el este soţul Regelui Petru. Suntem aici pentru că el a readus democraţia în ţara noastră.

Monarhia nu mai este ceea ce a fost. Trebuie să câştigi această oportunitate. O poţi moşteni, dar trebui să aduci o schimbare în viaţa oamenilor. De aceea suntem aici – pentru a le oferi o viaţă mai bună şi o sansă să se simtă în siguranţă, fericiţi şi mulţumiţi şi mândri de ţară, aşa cum suntem noi.

Alteţa Voastră Regală aţi făcut eforturi pentru a îmbunătăţi condiţiile copiilor bolnavi din Serbia. Alteţa Voastră Regală aţi fondat o organizaţie care are acest scop. Ne poate spune Alteţa Voastră Regală de ce aţi creat această organizaţie?

Sunt foarte bucuroasă că am această şansă. Părinţii mei m-au învăţat bucuria de a dărui, nu de a lua. Nu mi-au spus-o doar; şi-au trăit viaţa dăruind. Tatăl meu era unul dintre cei mai mari filantropi din Grecia şi sunt foarte mândră de ce am învăţat de la părinţii mei. M-au pregătit pentru acest rol fără să ştie ce-mi va aduce viitorul. Eram foarte tânără şi când înveţi bucuria de a dărui când eşti foarte tânără nu o uiţi niciodată. M-am rugat lui Dumnezeu pentru şansa de a dărui eu însumi fiindcă asta este fericirea, iar Dumnezeu mi l-a dat pe Alexandru şi toată această ţară. Când te rogi, trebuie să fii sigur ce îţi doreşti.

Alteţa Voastră Regală sunteţi patronul organizaţiei americane “Lifeline” care lucrează pentru a-i ajuta pe sârbi. Vă rog să ne povestiţi mai multe despre organizaţie şi de ce aţi acceptat să o patronaţi.

Am venit în Serbia în 1991, iar primul echipament medival l-am donat spitalului pentru copii din Belgrad acum 25 de ani. Bucuria pe care am simţit-o, văzând toţi acei doctori şi asistente uimiţi că primeau acest echipament m-a făcut să simt că acesta este doar începutul. Este încoronarea unei şanse. „De ce nu fac mai mult?”, mi-am zis. Astfel, în 1993, am deschis primul birou în Chicago. Apoi am mers la New York, la Toronto în Canada, Londra, Atena, Grecia şi Belgrad când am revenit aici [în 2001 – n.r.]. Pentru mine, acesta este un efort de într-ajutorare incredibil. Aceasta a fost cea mai bună lună din toţi anii, 1,7 milioane de dolari pentru echipament medical, patru sterilizatoare şi un aparat pentru mamografii, care este foarte cerut din cauza ratei mari de cancer la sân – cea mai mare din Europa.

Cum a fost Alteţa Voastră Regală primită de alte familii regale din Europa?

Suntem apropiaţi de aceste familii şi avem nevoie de această apropiere, toţi. Fiindcă acest rol este un rol măreţ care ne oferă împlinire dăruind o atât de mare parte din tine şi fac oamenii să îl respecte, să îl preţuiască şi să te iubească. Când eşti împreună cu familiile regale în jurul lumii, te simţi relaxat. Toţi trăiţi vieţi asemănătoare, avem încredere, avem dragoste. Iar soţul meu, fiind unicul copil, fără să aibă o ţară în care să crească, cu părinţii în exil, familia a însemnat pentru el mai mult pentru că familiile regale au fost cele care l-au îngrijit, păzit, cum a fost Familia Regală a Greciei, bunicul său fiind Regele Greciei şi având o relaţie specială cu familia sa. Era minunat; a petrecut mai multe veri cu ei. Dar în general toate familiile [regale] din Europa sunt într-adevăr uimitoare, le admirăm pe toate. Cea suedueză, cea norvegiană, cea britanică, desigur, naşa soţului meu (Regina) şi Regele George, naşul ei. Avem un respect nemăsurat şi o admiraţie pentru ei şi, bineînţeles, Alteţa Sa Regală Principele de Wales, soţia sa şi copii săi. Toţi sunt minunaţi. Suntem foarte, foarte bucuroşi să facem parte din această familie [marea familie regală europeană – n.r.] care face atâta bine, fiecare dintre ei, în ţările lor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s