Călin Popescu-Tăriceanu: Parlamentul de la Iaşi din 1916 a fost deschis în prezenţa Regelui Ferdinand

Tăriceanu.jpg

Discursul Preşedintelui Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Prima Ședință a Parlamentului de la Iași, capitala regală – miercuri, 26 aprilie 2017


Altețele Voastre Regale,
Domnilor Președinți,
Doamnelor și domnilor miniștri,
Stimați membri ai Senatului și Camerei Deputaților,
Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic,
Înalte fețe bisericești,
Stimați invitați,Această şedință solemnă are pentru noi, membrii Parlamentului, dar şi pentru toţi cetăţenii, o însemnătate cu totul aparte. Comemorăm un moment de cumpănă al istoriei româneşti, probabil cel mai dificil din secolului al XX-lea. Naţiunea îşi pierduse mai mult de jumătate din teritoriu şi din populaţie. Capitala ţării era în mâinile inamicului. În sudul Moldovei, armata organiza o defensivă eroică. Banca Naţională trimisese în străinătate valorile cele mai importante, fără a bănui că o parte din ele vor rămâne înstrăinate poate pentru totdeauna. Parlamentul, regele, guvernul şi toate instituţiile indispensabile funcţionării statului se refugiaseră la Iaşi. Nu toată naţiunea era însă în refugiu. O parte din elite fie colaborau deja cu ocupantul, fie susţineau că singura soluţie de supravieţuire era căderea la pace cu acesta şi reorientarea politicii externe. Parlamentul, regele şi guvernul condus de Ionel Brătianu au ales însă rezistenţa şi fidelitatea faţă de aliaţi.

Oricât de amară ar fi rememorarea acestor momente deopotrivă dificile şi eroice, acestea pot constitui pentru noi şi un motiv de celebrare. Marcăm astăzi împlinirea a o sută de ani de la prima şedință a Parlamentului ţinută la Iași, pe vremea când venerabila urbe devenise capitală a României. Avem motive să celebrăm, pentru că evenimentul de acum un veac ne transmite o lecţie majoră şi poate constitui pentru noi toţi un izvor de inspiraţie. La 9/22 decembrie 1916, la ora 12, în sala Teatrului Național din Iași, au fost deschise oficial lucrările sesiunii parlamentare ordinare în prezenţa regelui Ferdinand și a membrilor guvernului în frunte cu Ion I.C Brătianu. Corpurile legiuitoare au transmis atunci un puternic mesaj de unitate și de rezistenţă.
Mesajul este simplu şi încă actual. O naţiune îşi poate pierde teritoriul, populaţia, capitala şi armata, dar rămâne vie şi trează atât timp cât continuă să fie întrupată de Parlament. Parlamentul României a fost atunci centrul rezistenţei morale și legale, fermentul care a redat românilor încrederea în viitor şi în destinul naţiunii, instituţia care, în cel mai disperat moment al istoriei româneşti, pregătea deja reconstrucția țării și unirea tuturor românilor. În cursul anului 1917, guvernul Brătianu a anunţat în Parlament introducerea votului universal şi reforma agrară imediat după încetarea războiului. A întărit în acest fel rolul integrator pe care Parlamentul l-a avut întotdeauna în consolidarea prestigiului țării, în afirmarea drepturilor naționale, în promovarea solidarității sociale şi a idealurilor poporului român.
Sunt bucuros şi onorat că putem marca împreună acest moment istoric de mare însemnătate, ce reprezintă totodată și o oportunitate extraordinară de a înțelege mai bine şi mai precis istoria noastră parlamentară, precum și de a face cât mai vizibil în spațiul public locul esențial şi unic pe care îl are Parlamentul în arhitectura constituţională a naţiunii. Toate celelalte instituţii şi puteri ale statului pot fi copleşite ori pot dispărea, dar atât timp cât Parlamentul dăinuie, atât timp cât deliberează şi legiferează, naţiunea rămâne întreagă şi neînvinsă. Deşi lucra în refugiu la Iaşi, Parlamentul nu era pribeag. Toate energiile naţiunii se regrupaseră în jurul său.
Sesiunea de la Iași a Parlamentului, care nu şi-a întrerupt activitatea în vremurile tulburi de atunci, trebuie să constituie pentru noi un simbol al rezistenței naționale, o dovadă vie a faptului că Parlamentul este inima şi mintea naţiunii. Și nu în ultimul rând, un exemplu pentru noi, parlamentarii timpului prezent. Privind acum înapoi cu un veac, înţelegem mai bine că Parlamentul nu este o instituţie printre altele, o putere alături de altele. Parlamentul este sinteza naţiunii pe care o reprezintă. Parlamentul este garantul supravieţuirii naţiunii, oricât de vitrege ar fi împrejurările. Iar naţiunea există atâta timp cât Parlamentul ei lucrează.
Evenimentul de acum un secol ne dă întreaga măsură a responsabilităţii noastre, membrii de astăzi ai Parlamentului. Așadar,  vă invit să încercăm, fiecare dintre noi, să fim la înălţimea predecesorilor noştri.
Vă mulțumesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s