Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre

regele mihai hristos.jpg

„Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.” – Regele Mihai I, Londra, 4 martie 1948

La 6 septembrie 1940, Regele Mihai a depus jurământul de monarh în Sala Tronului din Palatul Regal, pe Crucea pe care o avea Părintele Patriarh Nicodim la piept, cu generalul Ion Antonescu ca martor. Apoi a fost uns cu Sfântul şi Marele Mir ca Rege al Românilor şi încoronat cu Coroana de Oţel de Patriarhul Nicodim Munteanu în Catedrala Patriarhală. „S-a făcut Sfânta Liturghie, Regele Mihai s-a împărtăşit şi a stat cu coroana pe cap tot timpul Sfintei Liturghii”, relatează Pr. Dimitrie Bejan.

Taina mirungerii este o veche practică. În Evul Mediu, în monarhia franceză şi în monarhia engleză, monarhii erau consideraţi regi tămăduitori, taumaturgi, aşa cum aflăm din capodopera martirului Marc Bloch, omorât de nazişti la 16 iunie 1944, aşa cum Nicolae Iorga a fost omorât de legionari la 27 noiembrie 1940, iar Gheorghe Brătianu de comunişti, probabil la 23 aprilie 1953, în praznicul Sfântului Mucenic Gheorghe.

Regele Mihai a trăit cu ambii părinţi doar până la vârsta de 6 ani. Tatăl său, viitorul Rege Carol al II-lea, l-a abandonat pentru a fugi în străinătate cu Elena Lupescu, mama sa, Regina Elena, fiindu-i singurul reazem în anii primei sale domnii, în 1927-1930. La revenirea Regelui Carol al II-lea, acesta o exilează forţat pe Regina Elena la Florenţa. Regele Mihai avea să revadă la 13 septembrie 1940, o săptămână după abdicarea tatălui pe care l-a văzut, ultima dată, când l-a petrecut, plângând, la gară.

În jurnalul său, Eugeniu Buhman consemnează, la 7 septembrie 1940: „Regele Mihai a însoţit pe tatăl său la gară. Când Regele Carol [al II-lea] s-a urcat pe scara vagonului, [Regele] Mihai, plângând, se ruga de părintele său: «Nu mă lăsa aici tată, ia-mă cu tine tată!»”[1]. În jurnalul său, Regele Carol al II-lea descrie despărţirea de fiu: „(…) el rămâne singur, victima împrejurărilor, neputincios, fără experienţă, în mijlocul acestei haite de lupi şi de hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri, el n-a voit să accepte această situaţie: a trebuit tot talentul de persuaziune al Duduiei ca să-l facă să priceapă că acest sacrificiu al său este o datorie către România, că, dacă pleacă şi el, totul se prăbuşeşte. Disperat, a primit, dar a şi făcut observaţia «dacă Tata nu a putut să reuşească, am am să pot eu». Am vorbit şi eu cu el şi, la rândul meu, am explicat că are, ca prinţ, o datorie care trece peste durerile şi inconvenienţele omeneşti: el trebuie să rămâie, dacă nu în alt rol, cel puţin în acela de port-drapel, el trebuie să ţie fâlfâind stindardul dinastiei şi României”[2]. Merită citată şi evocarea despărţirii de Iorga: „(…) priveşte evenimentele sub o prismă mai istorico-fatalistă, e mulţumit că n-am dat abdicare formală, dar, în acelaşi timp, crede că revenirea mea pe Tron nu se poate, ar fi, consideră el, ridicolă, aş putea să îndeplinesc rolul de mentor, de un fel de regent lângă Mihăiţă, care este prea tânăr”[3].

Regele Mihai I a fost apropiat de mari duhovnici români, în timpul domniei de Pr. Arsenie Boca, Fericitul Preot Martir Monseniorul Vladimir Ghika, iar după 1989 pe Pr. Ilie Cleopa, Pr. Ioanichie Bălan şi Pr. Arsenie Papacioc.

  • Pr. Ilie Cleopa: „Regele este unsul lui Dumnezeu. Regii binecuvântaţi de Dumnezeu sunt înmormântați în pridvorul Mănăstirii Curtea de Argeş, care-i ctitoria marelui domn și cărturar Neagoe Basarab. Că țara asta a avut voievozi și regi binecuvântaţi de Dumnezeu, care au făcut mănăstiri și biserici și au intrat în memoria Bisericii Ortodoxe Universale! Că toţi se gândeau la moarte. Moartea!… Moartea!… Moartea! Toţi erau convinşi că viaţa asta-i umbră și vis! Ehei… Copiii moşului… Să ne întâlnim cu toţii la Rai, dragii mamii…! Mânca-v-ar Raiul!
  • Pr. Ioanichie Bălan: „noi rege am vrea, fiindcă este unsul lui Dumnezeu. …noi vrem conducători creştini, însă nu creştini de circumstanţă, ci unul care este convins şi îşi iubeşte ţara, si se uită întai la Dumnezeu, intreabă şi pe oameni, la nevoie face şi un referendum. Regele Mihai a venit la Sihăstria. Ar fi bine ca ceea ce a început să poată termina în timpul vieţii care i-a rămas. Noi am dori ca regele să fie în fruntea ţării… E mai bine să ai un rege, un uns al lui Dumnezeu în fruntea ţării, ales de Dumnezeu și de popor. Aşa ar trebui, ar fi şi firesc.”
  • Pr. Arsenie Papacioc: „Eu am trăit şi în monarhie şi, dintr-un anume punct de vedere, pot fi considerat monarhist. Am facut şi sport cu regele, era voievod pe vremea aia… Regele nu guverneaza, el doar domneste. Nu-i dictator, el domneste si da mai multa valoare guvernantilor. …monarhia este un avantaj. Dezavantajul monarhiei în România ar fi doar daca regele ar fi dezinformat de camarila. Dar şi acesta ar fi un dezavantaj minor fata de primejdia actuală. Aşa că înclin, pentru demnitatea României, pentru regat.”
  • Pr. Ion Vicovan„În ciuda confesiunii romano-catolice a unora dintre ei,regii au ținut la acest popor peste care au fost chemați să domnească și i-au fost fideli, au susținut Biserica în activitatea ei, au fost martorii sau inițiatorii evenimentelor de seamă care s-au petrecut în România și în Biserică. În perioada regalității, orice episcop sau arhiepiscop, respectiv mitropolit sau patriarh era numit prin decret regal. Însuși regele îi înmâna cârja arhierească potrivită scaunului pentru care fusese ales. Îi urez regelui Mihai, în primul rând, multă sănătate și ajutor de la Dumnezeu. A fost și a rămas o figură distinsă care se bucură de aprecierea caselor regale din Europa și nu numai. Atitudinea sa exprimă demnitate, experiență; e o personalitate deosebită care se impune până astăzi, chiar și atunci când nu vorbește. Noi, ca Biserică, ne rugăm pentru dânsul și pentru familia dânsului.”

Regele Mihai I a luptat aproape de unul singur, până la 30 decembrie 1947, împotriva colosului sovietic. „Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vină în fire, aşteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăşi. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric. Aşteptarea şi credinţa. Iubirea şi simţul datoriei. Dar în lunga mea viaţă am cunoscut şi momente binecuvântate. Dumnezeu a vrut să fiu în prima linie a revenirii ţării mele în familia demnă a naţiunilor libere, prin intrarea României, ca membru deplin, în Uniunea Europenă şi în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Familia mea şi cu mine am muncit mult în ultimii douăzeci şi cinci de ani de la Căderea Comunismului, pentru o Românie democratică, prosperă, liberă şi demnă. Nu vom înceta să facem acest lucru până la sfârşitul zilelor noastre, convinşi fiind că instituţia Casei Regale este parte a identităţii noastre statale şi naţionale. Comunismul s-a născut în România în acelaşi an cu mine, în 1921. Acum, după mai bine de nouă decenii, am fericita ocazie să mă adresez vouă, sărbătorindu-i căderea. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”, afirma Regele Mihai I la 8 noiembrie 2014.

„De la bun început am înțeles să fiu Rege pentru absolut toți românii, și pentru cei aflați în pribegie, și pentru cei mulți de acasă.  Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărțit niciodată pe categorii. În cei peste șaizeci de ani în care am făcut față istoriei și demenței continentului, puțini mi-au stat alături, în momente grele.  Cel puțin în România, a fost aproape un obicei să rămân singur în clipe cruciale, din 1940 încoace.  Așadar, nu cred că există nici măcar un singur om în viață, pe acest pământ, care să aibă dreptul moral de a-mi cere socoteală. Ceea ce eu, familia mea și țara au pierdut în anii comunismului nu este măsurabil.  Nu se poate, deci, pune problema ca eu să primesc avantaje materiale, de la nimeni.  Ceea ce a fost furat este incomensurabil: în termeni materiali, morali și de demnitate națională”, afirma Regele Mihai I la 26 ianuarie 2004, la Palatul Elisabeta.

„Regele este modelul meu uman. De la el am învăţat şi învăţ «pe nevăzutelea» cum să împlinesc exigenţele Modelului meu divino-uman. De exemplu, acesta pretinde [posibilă] imposibila iubire a vrăjmaşilor. Aud comanda şi mă uit la Rege. Are [mulţi] duşmani. De ce nu se răzbună? Fiindcă şi-ar atribui o autoritate şi un drept care nu îi aparţin. Aparţin exclusiv Celui care se răzbună neuman: împărţit şi neamestecat. Rezultatul: în final, în locul vrăjmaşului se prezintă un ins de treabă, şi cuviincios, şi modest! Miracol! Dar pe 23 octombrie 2006 – cu prilejul sărbătorii la Ateneul Român a celor 85 de ani împliniţi de „Regele aşteptării” […] – în primul rând al lojei oficiale puteau fi văzuţi Regele şi Regina, în vreme ce în rândul din spatele lor […] putea fi zărit tocmai puternicul prigonitor de altădată – fostul preşedinte Ion Iliescu […]. Din punct de vedere duhovnicesc, teribila privelişte de la Ateneu constituie o biruinţă a Regelui […], ca să nu mai vorbim de tacita şi implicita catehizare a lumii româneşti asupra modului în care trebuie iubiţi vrăjmaşii”, afirmă Acad. Sorin Dumitrescu.

Iată ce au afirmat despre Regele Mihai I marele personalităţi spirituale ale secolului XX:

Papa Ioan Paul al II-lea.jpg

  • Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana au vizitat Cetatea Vatican în anul 1999 și s-au întâlnit cu Sfântul Papă Ioan Paul al II-leaSfântul Papă Ioan Paul al II-lea la Palatul Apostolic. Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au vizitat Vaticanul în anul 2003 și au fost primiți în audiență generală de Papa Ioan Paul al II-lea. În anul 2005, Majestatea Sa Regele Mihai I a participat, în Cetatea Vatican, la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea.

regina-ana-si-dalai-lama

  • Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana l-au vizitat pe Dalai LamaDalai LamaDalai LamaDalai Lama în Tibet. Primind, la aniversarea de 80 de ani, albumul H M KING MICHAEL I of ROMANIA – a Tribute (2001) care îl omagia pe Rege tot la 80 de ani, Dalai Lama a afirmat despre Regele Mihai I că este un rege fără regat şi un pacifist recunoscut de comunităţile internaţionale.
  • P.F. Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noii Rome şi Patriarh Ecumenic: „Majestatea Sa a păstrat un calm exemplar şi o tăcere aproape contemplativă. În tot acest timp, dragostea sa adâncă pentru poporul român a rămas neclintită, el recunoscând şi respectând rolul unei monarhii în epoca democraţiei. […] Pentru noi este o onoare şi o plăcere deosebită că printre prietenii şi susţinătorii loiali ai Patriarhatului Ecumenic se numără şi Majestatea Sa, acest mare om cu o înţelepciune şi o experienţă remarcabile, ce reprezintă un puternic simbol al rezilienţei şi calităţilor alese ale poporului român.”

Regele Ferdinand I, catolic devotat, a fost excomunicat pentru că şi-a botezat toţi copii ortodocşi, şi a fost şters şi declarat mort de Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen pentru că, în numele năzuinţei românilor, a condus Armata Regală contra Austrio-Ungariei.

Ferdinand I a murit un rege catolic, Mihai I va fi până la final un rege ortodox. „Ultimele clipe ale Regelui îl vor găsi cu faţa către Hristos”, afirmă Mihai Ricci.

____________________

[1] Eugeniu Arthur Buhman, Patru decenii în serviciul Casei Regale a României. Memorii, 1898-1940, Editura Sigma, Bucureşti, 2006, p. 493.

[2] Carol al II-lea, Rege al României, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, ediţie îngrijită de Marcel Dumitru Ciucă, Narcis Dorin Ion, vol. II (1939‒1940), Casa de editură şi presă „Şansa”,  Bucureşti, 1996.

[3] Ibidem, p. 260.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Regele Mihai este un sfânt al zilelor noastre&8221;

  1. Da, SUSTIN CU TARIE CA Regele nostru Mihai I al Romaniei este UN SFANT, UNS DE DUMNEZEU SI NUMAI PRIN CREDINTA MAJESTATII SALE IN BUNUL DUMNEZEU ESTE ASTAZI PRINTRE NOI SI NE DA MAREA SPERANTA SA PUTEM AJUNGE LA O MONARHIE CONSTITUTIONALA.

    ACEST LUCRU NUMAI DUMNEZEU NE POATE AJUTA S-O INDEPLINIM SI MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I S-O VADA CU OCHII MAJESTATII SALE INFAPTUITA.

    DOAME DA-I PUTEREA NECESARA SA FIE SANATOR DUPA GREAUA PIERDERE A CONSOARTEI MAJESTATII SALE REGINA ANA DE BURBON DE PARMA, DUPA APROAPE 70 DE ANI DE CONVIETUIRE IMPREUNA LA BINE SI LA GREU IN EXIL.

    ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU! AMIN.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s