10 mai 2017 – 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României

Szathmari, Regele Carol si statul sau major, 10 Mai 1881

La 10 mai 2017 se împlinesc 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a Regatului României. În acest text veţi afla de ce Zece Mai a fost sărbătorită, începând din 1877, drept Ziua Independenţei, precum şi alte semnificaţii ale acestei date în istoria naţională.

Ce înseamnă 10 Mai în istoria românilor?

10 Mai a fost Ziua Naţională a României ca stat monarhic, precum şi a românilor care au menţinut spiritul naţional în afara graniţelor statului republican bazat pe actele frauduloase înfăptuite la 30 decembrie 1947.

La 10 mai 1858 începea Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri de la Paris, privind organizarea Principatelor Române ale Moldovei şi Valahiei (preludiul întemeierii statului român modern), iar la 10 mai 1859 încep lucrările Comisiei Centrale de la Focşani (care, după alegerea lui A.I. Cuza ca domn al 24 ianuarie 1859, a lucrat pentru unirea guvernelor, administraţiei şi legislaţiei Valahiei şi Moldovei).

La 10 mai 1866 a fost încoronat Carol I, Domn al Românilor, la 10 mai 1877 a fost proclamată independenţa, la 10 mai 1881 a fost încoronat Carol I, Regele României, şi Regina Elisabeta, la 10 mai 1905 aromânii au fost binevoiţi de Sultan cu un decret (iradea) care îi recunoştea ca minoritate (milet) în Imperiul Otoman, la 10 mai 1906 a fost organizată Expoziţia Generală din Parcul Carol, la 10 mai 1936 a fost inaugurat Muzeul Satului în Parcul Carol al II-lea, la 10 mai 1939 a fost inaugurată statuia Regelui Carol I din Piaţa Palatului, opera lui Ivan Mestrovici, la 10 mai 1941 Regele Mihai I a devenit Mareşal al Armatei Române, la 10 mai 1945 a avut loc în Piaţa Palatului o manifestaţie regalistă două zile după Parada Victoriei Aliaţilor. Ultimul 10 Mai sărbătorit de statul român ca Zi Naţională a fost în anul 1946.

Românii din exil, inclusiv aromânii, au sărbătorit 10 Mai neîntrerupt după abdicarea silită a Regelui Mihai I şi proclamarea republicii în România, care a ales ziua de 23 August drept Zi Naţională. După 1989, noua putere a ales ziua de 1 Decembrie. Toate cele trei date sunt strâns legate de Dinastia Română: 10 Mai de Regele Carol I şi de toţi succesorii, 1 Decembrie de Regele Ferdinand I şi 23 August de Regele Mihai I.

10 Mai a redevenit sărbătoare naţională oficială prin Legea nr. 103/2015, publicată în „Monitorul Oficial” din 18 mai 2015. Legea a fost votată de Camera Deputaţilor, cameră decizională, la şedinţa din 22 aprilie 2015: din cele 301 de voturi, 294 (deci 97,67%) au fost pentru. Au existat 6 abţineri: Bogdan-Mihai Diaconu (Partidul România Unită-PRU), Florentin Băloşin Gust  (Partidul Social Românesc-PSRO, fost PSD), Miron Ignat (Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România), Árpád-Francisc Márton (UDMR), Anghel Stanciu (PSD), Ödön Szabó (UDMR). A votat împotrivă Paul Dumbrăvanu (Partidul România Unită-PRU; în septembrie 2015 a redevenit membru PNL).

„10 Mai, prin însemnătatea sa, devine automat şi Zi Naţională a României, fiind sărbătorită an de an, cu fast şi voioşie, până în 1947. În 1948, 10 Mai a fost ştearsă din calendarul oficial, fiind înlocuită cu 23 august. După 1989, 10 Mai devine mai întâi un punct focal. Este momentul în care sentimentele celor care doresc restaurarea Monarhiei se pot exprima, în vâltoarea socială şi politică a anilor ’90.

Un singur gol rămânea. Din punct de vedere oficial, ziua de 10 Mai exista până ieri doar într-un colţ uitat de vreme, şi anume în Legea Nr. 77/1999 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Nr. 11/1998, care o consacră ca Zi a Ordinului Naţional Steaua României. Aşa a ajuns 10 Mai să fie o zi oficială a statului republican, fiind recunoscută ca zi de instituire a Ordinului Naţional Steaua României. Din legile menţionate reiese că în această zi, la Palatul Cotroceni ar trebui organizată o recepţie la care să fie invitate persoanele care au primit acest Ordin, pentru a se cunoaşte şi a sărbători cu demnitate realizările care i-au recomandat pentru această onoare.

În schimb, anual la 10 Mai, Palatul Elisabeta găzduieşte un Garden Party, unde toţi cei care au avut, peste an, legătură cu activităţile Familiei Regale, sau care au sprijinit idealurile Coroanei, sau care au avut o poziţie publică în societate demnă de recunoaştere, sunt invitaţi pentru a sărbători trecutul demn al ţării noastre, dar şi viitorul pe care chiar ei îl construiesc.

Prin iniţiativa legislativă adoptată astăzi, ziua de 10 Mai îşi primeşte din nou locul cuvenit între zilele simbolice ale Statului şi naţiunii române, arăta Ioan-Luca Vlad, avocatul Casei Regale a României.

carol i la peles
Regele Carol I la Sinaia

De ce Zece Mai trebuie considerată Ziua Independenţei?

În articolul De ce 10 Mai şi nu 9 mai a fost, este şi trebuie să fie ziua în care sărbătorim Independenţa arăt că:

  • Încă din 1878, 10 mai a fost sărbătorită ca Ziua Independenţei României. A fost sărbătorită astfel până la 1948, când comuniştii au mutat data pe 9 mai, încercând să şteargă semnificaţia regală a momentului.
  • La 29 aprilie Adunarea Deputaţilor şi la 30 aprilie Senatul, în urma actelor de agresiune turceşti (urmare a permisiunii de tranzit acordate armatelor ruseşti), au declarat starea de război între România şi Poarta otomană şi au cerut guvernului să ia toate măsurile ce se impun pentru a asigura existenţa de sine stătătoare a ţării. Iniţial mulţi deputaţi doreau să proclame atunci „independenţa absolută a ţării”, dar, sfătuiţi de miniştri, au votat numai starea de război, fapt pentru care au fost criticaţi de ziarele „Românul” şi „Telegraful”.
  • La 7 mai, într-o şedinţă a Consiliului de miniştri, prezidată de domnitorul Carol I, s-a discutat oportunitatea proclamării imediate a independenţei. Proclamarea independenţei într-o şedinţă publică a Camerei – scrie N. Iorga – era dorită acum de M. Kogălniceanu, după ce C.A. Rosetti (preşedintele Adunării Deputaţilor) se asigurase de numărul necesar de voturi (cf. Nichita Adăniloaie, „Data proclamării independenţei naţionale a României”, în Studii şi articole de istorie, LXVI, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001)
  • La 9 mai, răspunzând interpelării deputatului Nicolae Fleva, Mihail Kogălniceanu, ministrul afacerilor străine în Consiliul de Miniştri prezidat de Ion C. Brătianu, a ţinut un discurs în care afirma: „declar, domnilor, în numele Guvernului, că noi ne privim ca în război cu Poarta, că legăturile noastre cu Poarta sunt rupte, că guvernul va face tot ce va fi cu putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa la viitoarea pace (s.m.)”.  În aprilie 1877, prim-ministrul Ion C. Brătianu răspundea întrebărilor insistente ale opoziţiei pe tema cine garanteză contra Turciei în caz că aceasta va ieşi victorioasă din război sau chiar a aliatului de atunci, Rusia: „Ei bine, domnilor, această garanţie să o căutăm mai bine în noi înşine (s.m.), şi fiţi încredinţaţi că nici Englitera (Anglia – n.n.), nici Turcia nu ne vor mai trata ca ţară turcească” (Ion C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte şi documente, vol. II. 23 aprilie 1876 – 30 aprilie 1877. Partea a 2-a, Imprimeriile „Independenţa”, Bucureşti, 1912, p. 655, apud Marin Nedelea, Prim-miniştrii României. 1858-1918. Ideile politice, Editura Adevărul, Bucureşti, 1994, p.134)
  • La 9 mai, s-a întrunit Adunarea Deputaţilor (după ora 13:30), şi Senatul (după ora 15:00), care au votat moţiuni privind declararea independenţei României (o stare de facto mai veche, devenită de jure la 9 mai). Moţiunea deputaţilor arată astfel: „Camera, mulţumită de esplicările guvernului asupra urmărilor ce a dat votului ei de la 29 aprilie anul curent Ia act că resbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. Moţiunea senatorilor arată astfel: „Senatul, luând act de posiţiunea creată României de Imperiul Otoman, consideră Statul Român independent şi invita pe guvern a lucra ca independenţa ei să fie recunoscută şi garantată de marile Puteri Europene, a căror dreptate şi sprijin au contribuit în tot timpul la desvoltarea României”.
  • Conţinutul şedinţei Senatului din 9 mai 1877 a fost publicat în Monitorul Oficial la 14 mai 1877, după 5 zile, la PARTEA NEOFICIALĂ (M.O. nr. 109/14.05.1877), iar conţinutul şedinţei Camerei Deputaţilor din 9 mai 1877 a fost publicat în Monitorul Oficial la 27 mai 1877, după 18 zile, la PARTEA NEOFICIALĂ (M.O. nr. 118/27.05.1877). Găsiţi aici imagini după Monitorul Oficial.  Aşa cum corect se întreabă Dan Ghenea, „asta să fie „proclamarea independenţei de stat a României”? Dacă da, atunci de ce e publicată abia în 27 mai în Monitorul Oficial? O declaraţie de o asemenea importanţă să fie publicată după 18 zile?„. De ce nu s-au publicat pe 10 mai, în PARTEA OFICIALĂ?
  • La 9 mai, ambele camere au votat în unanimitate participarea parlamentarilor (deputaţi şi senatori) la Palatul Regal de către Regele Carol I. Preşedintele Camerei Deputaţilor, C.A. Rosetti (PNL), este „republicanul” care a propus, peste 3 ani, în 1881, proclamarea României ca Regat, la 14/26 martie 1881, iar preşedintele Senatului era, prin tradiţie, Mitropolitul-primat Calinic Miclescu. Citez din Monitorul Oficial: C.A.Rosetti: „am onoarea a aduce aminte Adunării că mâine, 10 Mai, este anul al 11-lea în care Principele Domnitor a pus piciorul în România. Prin urmare, cred că Adunarea întreagă va merge mâine la Măria Sa ca să-l salute de bună voire, să salute în anul al 11-lea această reînviere a României (aplauze prelungite). Măria Sa primeşte toată Camera mâine…”. Voci: „să mergem toţi”.
  • La 10 mai s-au aniversat 11 ani de domnie ai Regelui Carol I, din 1866. Sărbătoarea populară a unit aniversarea aşezării unei noi piete de temelii pentru modernizarea ţării („prinţul străin” dorit de paşoptişti şi de adunările ad-hoc din 1857) cu sărbătorirea independenţei României. Gândindu-mă la faptul că, în al doilea război mondial, Armata Română a aşteptat până la 25 octombrie 1944, ziua Regelui Mihai, pentru a finaliza eliberarea Ardealului, cred că, din aprilie până în mai 1877, parlamentarii şi ministrul Kogălniceanu nu au ales întâmplător ziua de 9 mai, aşa cum argumenta şi profesorul universitar Adrian Cioroianu.
  • Primul act de independenţă a fost instituirea ordinului „Steaua României”, printr-o lege votată în Senat la 9 mai 1877, de Adunarea Deputaţilor – camera decizională – la 10 mai 1877, şi promulgată de principele Carol I la 10 mai 1877. La 14 martie 1881, ridicarea României la rangul de Regat a fost însoţită, la 14 martie 1881, de înfiinţarea Ordinului Coroana României, ca prim act de suveranitate al Regatului. Înfiinţarea unei decoraţii este, deci, un act cu o însemnătate foarte puternică. Găsiţi aici dovada acestor informaţii. Chiar şi în republică 10 mai a fost Ziua Ordinului „Steaua României” (Legea Nr. 77/1999 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Nr. 11/1998).
  • Regele Carol I are un merit foarte important în proclamarea Independenţei de Stat, prim-ministrul Ion C. Brătianu şi ministrul Mihail Kogălniceanu fiind unii dintre importanţii săi colaboratori. Principele Carol I susţine proclamarea independenţei prin mai multe mesaje adresate corpurilor legiuitoare, precum cel adresat Senatului din 14 aprilie sau din 25 aprilie 1877, în care declară: „… vom fi siliţi a respinge forţa prin forţă, căci mai înainte de toate suntem datori către Ţară de a-i apăra hotarele”. În şedinţa Senatului din 23 apriie 1877, senatorul Dimitrie Ghica cerea senatorilor să răspundă mesajului principelui Carol I din 14 aprilie „cu acelaşi patriotism”. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion C. Brătianu, declara: „nimeni… nu poate nega… că, având pe prinţul Carol pe tronul nostru, este o siguranţă mult mai mare şi că a fost un mijloc de a… avea solicitudinea mai de aproape a unor puteri” (Ion C. Brătianu, Acte şi cuvântări, publicat de N. Georgescu-Tistu, vol.IV. 1 mai 1878-10 aprilie 1879, „Cartea Românească”, Bucureşti, 1932, p. 125, apud Marin Nedelea, op.cit, p.134).
  • Independenţa României s-a cucerit pe frontul de luptă, sub comanda principelui Carol I, şi a fost recunoscută la congresul de pace de la Berlin.
_DSC8215
10 mai 2016: opt mii de oameni au fost prezenţi alături de Familia Regală la Castelul Regal Peleş pentru a sărbători Jubileul de 150 de ani al Dinastiei Române.
_DSC8208
Familia Regală a oferit un concert în aer liber, dirijat de maestrul Tiberiu Soare.

De ce nu 9 mai?

Actul camerelor parlamentare din 9 mai trebuie recunoscut ca atare:

În mesajul adresat camerelor la 15 iunie 1877, la sfârşitul şedinţei extraordinare, Principele Carol a afirmat: „În ziua de 9 mai aţi proclamat independenţa completă a României […] Vă exprim, în numele ţării, recunoştinţa mea”.

În decembrie 1878, Ionel Brătianu afirma că „noi nu am voit să avem independenţa de la nimenea, aţi proclamat-o înşivă dumneavoastră, Senatul şi Camera şi naţiunea întreagă…”; „…tocmai pentru că nu voiam să o avem ca dar de la nimeni, ci să o câştigăm noi, să o datorăm bravurei şi sângelui nostru, am profitat de războiul ruso-turc şi norocul şi vitejia armatei noastre ne-au servit într-atât încât independenţa ţării, consacrată prin sângele fiilor ei, s-a impus Europei întregi” (Ion C. Brătianu, Acte şi cuvântări, publicate de N. Georgescu-Tistu, vol.IV. 1 mai 1878-10 aprilie 1879, „Cartea Românească”, Bucureşti, 1932, p. 143,  apud Marin Nedelea, op.cit, p.134).

Nu trebuie, însă, uitat, faptul că actul Parlamentului din 9 mai 1877 a fost susţinut şi impulsionat tocmai de Regele Carol I şi de prim-ministrul Ion C. Brătianu.

9 mai nu poate reprezenta o alternativă pentru Zece Mai în ceea ce priveşte sărbătorirea zilei independenţei, întrucât:

10 Mai a fost recunoscută imediat ca Ziua Independenţei de elitele politice, în urările adresate Principelui Carol la împlinirea a 11 ani de domnie. Cităm:

  • Preşedintele Senatului, Calinic Miclescu, mitropolitul primat al Ungro-Vlahiei: „Grele sunt împrejurările prin care trecem, dar sub scutul Înălţimei Voastre sunt uşoare. Ziua de 10 Mai aminteşte Românilor că providenţa Dumnezeului părinţilor noştri, cu suirea Înălţimei Voastre pe Tronul României, a legat destinul ei de Suveranul lor iubit. Aniversarea de azi a adus o înaltă inspirare naţiunei ca prin reprezentanţii săi în anii de amintire neştearsă a acestei zile, proclamarea unui act ce este coronarea tuturor acelor din epoca renaşterei noastre (s.m.), depunând Înălţimei Voastre umilitele mele felicitări, Vă urez din adâncul inimii ca şi de acum înainte bunul Dumnezeu să îndrepteze calea Înălţimei Voastre întru toate, pentru ca România în etern să se glorifice în augusta persoană şi dinastia Înălţimii Voastre. Să trăiţi, Înălţime! Trăiască Înălţimea Sa Doamna! Trăiască România!” (v.M.O. p.3218)
  • Fostul membru al Locotenenţei Domneşti (1866), general de brigadă Nicolae Haralambie, Comandant al celei dintâi divizii de miliţii, scrie: „Pentru a doua oară (s.m.) data de 10 Mai în numele de Carol I înfige în ţară măreţele acte dorite de Români, Dinastia Voastră şi Independenţa Ţării. Fidel interpret al dintâii Diviziuni miliţiane, depun la picioarele tronului călduroasele omagii şi urări pentru gloria României şi întărirea Dinastiei. Să trăiască Măria Ta! Să trăiască Măria Sa Doamna! Să trăiască România liberă şi independentă!” (v. M.O. 3222)
  • Primarul oraşului Roman: „Visul de aur, dorinţa intimă a tuturor Românilor, Măria Voastră, glorios şi mândru pe Tronul României, l-aţi realizat. Independenţa ţării este un fapt îndeplinit!” (v.M.O. p.3217)
  • comitetul judeţului Dorohoi, preşedinte comitet I.G.Calcantraur, membri Grigore Ioan Gorovei şi I.Tăutu: Măria Voastră aţi condus cu mână riguroasă destinele naţiei, proclamând independenţa Statului Român, act din cele mai măreţe” (v.M.O. p.3218)
  • preşedinte D. Popescu: „Comitetul permanent al judeţului Fălciu în numele judeţului supune la picioarele Tronului respectuoasele urări pentru aniversarea suirii Măriei Voastre pe tronul României şi simţămintele lor pentru măreţul act al independenţei... Să trăiască guvernul şi Corpurile Legiuitoare, care au ştiut ma ibine decâto ricând să corespundă dorinţelor ţării întregi.” (v.M.O. p.3220)Multe din mesajele trimise principelui Carol se încheie cu „Trăiască România Independentă”.

Independenţa României este atât de strâns legată de persoana domnitorului Carol I încât socotirea zilei de 10 drept Ziua Independenţei nu este nicidecum un simplu favor care i se face regalităţii: la 10 mai 1877, privind în urmă la realizările pe care monarhia constituţională le adusese în 11 ani, românii s-au simţit liberi şi independenţi. Nu spun că actul Parlamentului ar trebui minimalizat.

Dar să socotim 9 mai drept Ziua Independenţei, separând-o complet de semnificaţia regală a acestui moment şi de legătura cu 10 mai – este un lucru pe care numai comuniştii şi l-au permis, în 1948. Să nu uităm că regimul comunist a distrus o mare parte din elitele româneşti.

djuvara

Iată un nou argument:

10 Mai a fost recunoscută ca Ziua Independenţei de marii intelectuali români ai vremii:

  • regăţenii acad. Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri, autorul poeziei Zece Mai (1881), acad. Gheorghe Brătianu şi, în vremurile noastre, Neagu DjuvaraEmanuel Bădescu şi prof. univ. Adrian Cioroianu.
  • ardeleanul George Coşbuc, autorul lucrării Povestea unei Coroane de Oţel (1889)
  • începând cu 10 mai 1906, comunităţile aromâni au organizat manifestări la Salonic, Bitolia, Crușova şi Giumaia de Sus, care au inclus slujbe de Te Deum pentru sănătatea Suveranului Român şi cea a Sultanului, acestea fiind organizate cu concursul marilor figuri ale culturii aromâne din acea vreme, precum acad. George Murnu, acad. Theodor Capidan, Nicolae Batzaria. În zilele noastre, sunt partizanii datei de 10 mai aromânii din jurul Societăţii de Cultură Macedo-Română: maestrul Ion Caramitru, profesorul Nicolae-Şerban Tanaşoca, Emil Ţircomnicu etc.
  • au sărbătorit 10 mai în exil membrii Comitetului Naţional Român (cu sediul la New York), precum Constantin Vişoianu, Alexandru Cretzianu, Rică Georgescu, Sabin Manuilă, Emil Ghilezan, Carol Davila, Brutus Coste. Au sărbătorit 10 mai comunităţile româneşti din S.U.A., Canada, Brazilia, Argentina, Spania, Franţa, Germania occidentală, Grecia, Noua Zeelandă. În mediul francez: Grigore Gafencu, Richard Franassovici, Dimitrie Negel.

eisenhower

Statele Unite ale Americii au recunoscut Zece Mai drept Ziua Independenţei României în anul 1954!

Mesajul preşedintelui S.U.A., generalul Dwight Eisenhower:

„De acest 10 Mai 1954 ţin să trimit Poporului Român un mesaj de prietenie şi speranţă.

În încercarea lui de a rupe poporul până şi de cunoaşterea propriei sale istorii, regimul despotic din România a şters ziua de 10 Mai din calendarul sărbătorilor naţionale româneşti. Regimul actual din România a făcut aceasta crezând că, prin eliminarea acestei zile tradiţionale a INDEPENDENŢEI, ar putea convinge poporul român să accepte stăpânirea străină.

Noi, cei din Lumea Liberă, ne dăm seama că deşi ştearsă din calendarul oficial, ziua de 10 Mai va dăinui în inima poporului român, care aşteaptă restaurarea libertăţii lui cu curaj şi încredere.

Poporul american priveşte cu adâncă înţelegere suferinţele poporului român, după cum urmăreşte cu interes aşteptările lui, şi îi împărtăşeşte idealurile şi speranţele.

Anul trecut, la aceeaşi dată, am reamintit poporului român că una din aşezările politice pe care le urmărim este independenţa deplină a naţiunilor din răsăritul Europei.

Astăzi, ţin cu cea mai adâncă convingere să afirm din nou acest scop al nostru.”

(Mircea Ciobanu, Regele Mihai şi exilul românesc, Editura Princeps, Iaşi, 1995, p. 339; Institul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Zece Mai în exil, pp. 18-19)

Mesaje similare au fost trimise, în numele preşedintelui, de Departamentul de Stat al S.U.A. în 1955, 1956, 1963.

Pentru prima dată în istoria Senatului American, şedinţa din ziua de 10 mai 1954 a fost deschisă cu rugăciunea unui preot ortodox român, obicei care va fi reluat în anii următori.

La 10 mai 1958, primarul oraşului New York, Robert F. Wagner Jr.(1954-1965), a proclamat 10 Mai, sărbătoarea naţională a românilor, drept „Ziua României” (Remember Romania Day) în New York, la o intervenţie făcută de Constantin Vişoianu, preşedintele Comitetului Naţional Român. A repetat gestul în fiecare an, până la sfârşitul mandatului său, în anul 1965.

La 10 mai 1960,  guvernatorul statului New York, Nelson Aldrich Rockfeller (1959-1973), viitor vicepreşedinte al S.U.A. în 1974-1977, a dat o proclamaţie prin care a declarat Zece Mai drept „Ziua Independenţei României”. A repetat gestul în fiecare an, iar în ultimul său an de mandat, la 10 mai 1973, a proclamat 10 mai sărbătoarea naţională a României subjugate şi dedică săptămâna 10-17 mai românilor. Un gest similar l-a făcut, la 10 mai 1967, la cererea unei delegaţii române, guvernatorul statului Michigan, George Wilcken Romney (1963-1969), tatăl viitorului candidat prezidenţial Mitt Romney (2012).

theodor paleologu 3
Theodor Paleologu, unul dintre deputaţii români care au militat pentru 10 mai – Ziua Independenţei.

Cine promovează 9 mai?

Din motive republicane, antimonarhice sau de altă natură, unii vor argumenta că 9 mai este ziua independenţei. Aşa a procedat, spre exemplu, preşedintele Comisiei de Muncă, „comunistul luminat” Adrian Solomon, senatorul PSD Toni Greblă, sau Bogdan Diaconu, fost deputat PSD.

Opoziţia creată între ziua de 9 mai şi ziua de 10 mai este una falsă.

De fapt, discuţia care există este că toate statele tinere au ziua independenţei drept ziua naţională. Acesta este un argument pentru a declara 10 mai zi naţională, alături de 1 decembrie (aşa cum susţine Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei). Mă îndoiesc că vreun republican ar susţine 9 mai ca zi naţională: scopul probabil este minimalizarea datei de 10 mai. Ar fi posibilă o decizie similară pentru 9 mai, drept „Ziua Proclamării Independenţei” (proiectul deputatului Bogdan Diaconu)? Dacă nu (şi nu cred că va fi), înseamnă că 10 mai are, ca zi de sărbătorire a independenţei, ceva ce 9 mai nu are: popularitate.

10 Mai – Zi Naţională alături de 1 Decembrie

Când Attila Verestóy (maghiar) declară că 10 mai este o dată „care leagă mult mai mult decât dezbină, care adună mult mai bine un sentiment comun al apartenenţei la această ţară, va fi o zi naţională”, iar Varujan Pambuccian (armean) declară că „10 mai este unul dintre momentele care construiesc o patrie comună” – primim suficiente dovezi că 10 mai este o dată unificatoare, pentru români alături de minoritari. Nu este nicidecum un plan irendentist împotriva zilei unificării Ardealului cu România (1 decembrie): nu iredentiştii au creat o opoziţie între ziua de 1 decembrie şi ziua de 1 mai, ci cei care nu s-au învrednicit încă să declare 10 mai – ZI NAŢIONALĂ.

Ziua de 1 decembrie a fost inspirat aleasă ca ZI NAŢIONALĂ, aşa cum remarca şi Majestatea Sa Regele Mihai I într-un mesaj din 20 august 1990: „Hotărârea recentă de a declara ziua de 1 Decembrie zi naţională a României este binevenită, căci ea poate reflecta unitatea noastră spirituală şi autentica noastră identitate naţională. (s.m.)”

Dar 10 mai are o semnificaţie la fel de puternică, iar susţinătorii ei ca zi naţională sunt tot mai numeroşi.Un argument istoric: Emanuel Bădescu – începând din 1866, 10 mai a ţinut trează, an de an, năzuinţa unirii tuturor românilor. Apoi, după împlinirea ei prin încoronarea regelui Ferdinand, ziua aceasta a devenit un reper moral: Izvorul Românismului.”

De ce să spunem 1 decembrie SAU 10 mai în loc de 1 decembrie ŞI 10 mai?

Polonia care are 2 zile naţionale: 3 mai, Ziua Constituţiei, şi  11 noiembrie, Ziua Independenţei, iar Ungaria, 3 Zile naţionale (15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, 20 august, Întemeierea statului maghiar de Sfântul Ştefan şi 23 octombrie, Ziua Republicii, declarată în 1989).

Şi România poate sărbători atât ziua independenţei (10 mai) cât şi ziua reîntregirii naţionale (1 decembrie) ca ZILE NAŢIONALE.

10 mai 1943
Regele Mihai I şi Mareşalul Antonescu, paradă militară, 10 mai 1943.

 

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s