Scenariul detronării regilor şi vopsirii republicilor comuniste în democraţii. România şi Etiopia

Lenin.jpg

La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I al României era obligat să abdice printr-o lovitură de stat realizată de un guvern pro-sovietic, condus de Petru Groza, susţinut de ocupaţia Armatei Roşii începută la 31 august 1944, când a intrat în Bucureşti. Se împlineau 25 de ani de la tratatul creării Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) din 30 decembrie 1922. Este proclamată Republica Populară Română.

Regele Mihai I (n. 1921) a fost prima dată monarh, la 6 ani, în 20 iulie 1927, la moartea bunicului său, regele Ferdinand, urcând a doua oarăpe tron – după domnia tatălui său din 1930-1940 – la 6 septembrie 1940. La 23 august 1944 l-a arestat pe prim-ministrul prohitlerist Ion Antonescu şi a decis ieşirea României din războiul antialiat alături de Germania. Gesturi similare, de stopare a războiului antialiat, au făcut Regele Petru II al Iugoslaviei la 27 martie 1941, care a ieşit de sub regenţa unchiului său pronazist (ceea ce a dus la ocupaţia nazistă asupra Iugoslaviei!),  Regele Vittorio Emanuele III al Italiei la 25 iulie 1943, când l-a arestat pe prim-ministrul fascist Benito Mussolini (care a evadat şi a creat un stat fascist în nordul Italiei), şi Împăratul Hirohito al Japoniei, când a anunţat capitularea Japoniei la 14-15 august 1945 (iar ministerul războiului a încercat să-l aresteze!).

La 12 septembrie 1974, Împăratul Haile Selassie I al Etiopiei era obligat să abdice printr-o lovitură de stat realizată de o grupare paramilitară, Derg, condusă de Mengistu Haile Mariam, susţinută, din exterior, de Uniunea Sovietică. Fiul său, Amha Selassie, a fost proclamat Împărat contra voinţei sale. La 12 martie 1975 era proclamată Republica Populară Democratică Etiopiană.

Haile Selassie I (n. 1892), regentul Etiopiei (1916-1930) şi Împăratul Etiopiei (1930-1974) era fiul unui guvernator etiopian, vărul Împăratului Menelik II (1889-1913). Întrucât noul împărat Iyasu V (1913-1916) a abandonat creştinismul, devenind musulman, a fost înlăturat în favoarea mătuşii sale, Împărăteasa Zewditu (prima femeie şef de stat în Africa). În anul 1916, Haile Selassie I a fost numit principe moştenitor iar, după moartea împărătesei, a devenit Împărat. Ţara lui a fost invadată de Italia în 1936. În Liga Naţiunilor, printre puţinii care l-au susţinut a fost România, prin vocea lui Nicolae Titulescu. Coroana imperială etiopiană a fost asumată de Regele Italiei, Vittorio Emanuele III di Savoia. Haile Sellassie a fost readus pe tron la 5 mai 1941, cu ajutorul Angliei. La revenirea sa a ţinut un discurs de împăciuire: „Să nu răspundem răului cu rău.”

***

Republica comunistă a căzut în România în 1989. Dictatorul român, Nicolae Ceauşescu, a fost condamnat la moarte şi executat în 1989.

Regele Mihai a putut reveni în România în 1997, după 50 de ani, când a proclamat-o pe fiica sa, Margareta, drept succesor. Dinastia Română a revenit acasă. În 2007, Regele Mihai a semnat Normele Fundamentale ale Familiei Regale, prin care îi acordă fiicei sale titlul de „Custode al Coroanei”. Monarhia apare tot mai mult ca o soluţie politică pentru România.

Republica comunistă a căzut în Etiopia în 1991. Dictatorul etiopian, Mengistu Haile Mariam, a fugit la dictatorul din Zimbabwe, fiind condamnat in absentia la moarte în Etiopia. A împlinit 80 de ani la 21 mai 2017.

Împăratul Amha Selassie, fiul lui Haile Selassie I, a murit în exil în 1997. Prinţul Moştenitor, Zera Yacob Selassie (n. 17 august 1953) are 64 de ani. Monarhia apare ca o soluţie politică pentru Etiopia, aşa cum a fost pentru Cambodgia în 1992.

De ce, după căderea comunismului, autorităţile republicane s-au temut de monarhii pe care puterea dinainte i-a alungat?

Iată ce putem citi într-un articol care studiază cazul etiopian:

„… partidul care l-a înlocuit pe Mengistu a fost Frontul Revoluţionar Democratic al Poporului Etiopian, un partid social-democrat. Cu alte cuvinte, comunism în altă fază. Din păcate, nu este doar situaţia din Etiopia: am văzut-o peste tot. Când regimurile comuniste cad, partidul îşi schimbă numele, devenind social-democratic sau democrat socialist, şi continuă să facă ce făcea înainte. Au prins puterea şi se ţin de ea, organizând elegeri de formă pentru a mulţumi populaţia în timp ce continuă un regimul corupt, conflictele şi sărăcia din regimul precedent. Etiopia este încă o ţară a foametei şi represiunii, cu un guvern care continuă să denigreze monarhia.”

Înlocuiţi Mengistu cu Ceauşescu, Frontul Revoluţionar Democratic al Poporului Etiopian cu Frontul Salvării Naţionale, iar Etiopia cu România. Puteţi spune acum că nu există un scenariu?

Să mai luăm un caz european:

Regele Constantin al II-lea al Greciei, detronat în 1973, nu a putut să-şi viziteze ţara până în… 2013!
În 1991, marelui duce Vladimir Chirilovici (1917-1992), nepotul ţarului Nicolae al II-lea, a putut reveni în… Uniunea Sovietică. De ce i s-a permis? Poate fiindcă Familia Imperială a Rusiei, asasinată în 1917, nu mai reprezenta un pericol.

Constantin al II-lea a fost singurul campion olimpic al Greciei care a adus ţării sale o medalie de aur în perioada 1920-1980 (a câştigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din vară de la Roma în 1960, la yachting).

A putut reveni în ţara sa deabia în februarie 1981, pentru a asista la funeraliile mamei sale, Regina Frederica (1917-1981). Doar pentru câteva ore. Sună cunoscut?

În 1993 a încercat să revină, dar a fost obligat să plece. În 1994, reşedinţa Familiei Regale, Palatul Tatoi, a fost naţionalizată…. după 20 de ani de democraţie.

A putut revizita ţara sa în 2004, cu prilejul Jocurilor Olimpice de vară, ca membru al Comitetului Olimpic Internaţional. Aşa cum Regele Mihai a susţinut candidatura României la NATO şi UE, Regele Constantin al II-lea susţinuse candidatura Greciei pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară, în 2004.

Grecia şi-a reprimit suveranul în 2013.

În ce situaţie se află Grecia astăzi? ….

Vezi şi De ce Orientul Mijlociu are nevoie de mai mulţi monarhi

Monarhiile contemporane din lumea arabă (Iordania, Maroc, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain, Oman, Qatar), susţinute de Occident, sunt o dovadă a stabilităţii pe care monarhia o poate aduce.

În articolul Why the Middle East needs more kings, J.J. Waldron aminteşte că instabilitatea actuală din Orientul Mijlociu se datorează şi prăbuşirii monarhiilor din Orientul Mijlociu:

  • forţarea abdicării Regelui Farouk I al Egiptului (1936-1952), la 26 iulie 1952 [cu acordul britanic şi american], şi înlăturarea succesorului acestuia, nou-născut, Fuad al II-lea (n.16 ianuarie 1952), a dus la republica egipteană, deci la Nasser (1956-1970), Anwar Sadat (1971-1981) şi Hosni Mubarak (1981-2011), iar apoi la… Mohamed Morsi (2012-2013), situaţia fiind şi astăzi instabilă.
  • uciderea Familiei Regale a Iraq-ului la 14 iulie 1958 (Regele Faisal al II-lea, născut în 1935, a domnit sub regenţă până în 1953 iar, la moarte, avea 23 de ani!) de către un grup de ofiţeri – care a pus capăt dinastiei haşemite format după prăbuşirea Imperiului Otoman (1921-1958) – a dus la ascensiunea unui stat dictatorial şi a lui Saddam Hussein (1979-2003). Autorul constată că, în pofida tuturor ticăloşiilor comise (ex. genocidul kurzilor, invadarea Kuweit-ului), regimul Hussein a adus stabilitate, a fost un bastion împotriva Iranului (stat islamist din 1979, după înlăturarea monarhiei) şi, precum vechea monarhie, a protejat, în pofida persecuţiilor, minoritatea sunnită din Iraq. Înlăturarea lui, prin intervenţia americană, a dus la apariţia ISIS, ai cărui voluntari sunt culeşi mai ales din rândul islamiştilor sunniţi din Iraq (izolaţi politic de majoritatea şiită).
  • Înlăturarea Regelui Afghanistanului, Mohammed Zahir Shah (1933-1973), la 17 iulie 1973, a dus la apariţia unui stat comunist (1978-1987) şi apoi a unuia islamist (1982-2002).
  • Înlăturarea Şahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi (1941-1979), la 11 februarie 1979, care asigura un stat laic stabil, a dus la apariţia unei republici islamice, al cărei lider suprem este Ayatollah-ul.

Autorul consideră că soluţia înfrângerii aşa-zisului „Stat Islamic” stă în reintegrarea socială şi politică a sunniţior, situaţie care ar duce la scăderea susţinerii existente pentru teroriştii sunniţi. Pentru Iraq (stat majoritar şiit), „cea mai simplă, practică şi rapidă cale…. este un suveran sunnit care să limiteze tirania majorităţii şiite”, iar, pentru Siria (stat majoritar sunnit), soluţia ar fi un rege şiit.

Autorul consideră că Statele Unite ale Americii poartă o mare vină pentru actuala situaţie din lumea arabă, întrucât a desconsiderat soluţia monarhică:

„După invazia Iraq-ului din 2003, realizat de Pentagon, arată o slabă susţinere a populaţiei pentru republică. De ce, atunci, le-a fost impusă această formă de guvernământ?”

Autorul consideră că Statele Unite ale Americii poartă o mare vină pentru actuala situaţie din lumea arabă, întrucât a desconsiderat soluţia monarhică:

„După invazia Iraq-ului din 2003, realizat de Pentagon, arată o slabă susţinere a populaţiei pentru republică. De ce, atunci, le-a fost impusă această formă de guvernământ?”

„De ce, după înlăturarea lui Gaddafi, a fost ignorată soluţia monarhică în Libia?”

„De ce, în Afghanistan, vechiul Rege, Zahir Shah (n.1914-d.2007) a fost forţat să renunţe la tron, când simpla sa revenire în ţară [în 2002] i-a produs o popularitate care i-ar fi permis să fie ales şef de stat?”

Autorul aminteşte faptul că arabistul britanic Bernard Lewis şi fostul şef al CIA James Woolsey au propus restaurarea monarhiei în Iraq în 2003, dar Noah Feldman, consilider al administraţiei SUA, a respins ideea, susţinând că „Statele Unite sunt loiale democraţiei iar monarhia nu este un semn bun”.

Autorul aminteşte faptul că, conform datelor Transparency International, în top 16, 10 ţări sunt monarhii (Danemarca, Noua Zeelandă, Suedia, Norvegia, Olanda, Luxemburg, Canada, Australia, Regatul Unit, Belgia, Japonia) iar doar 5 republici: Finlanda, Elveţia, Singapore, Germania, Islanda. Astfel, autorul conchide: „Se pare că monarhia este un semn foarte bun al unei democraţii funcţionale.”

Monarhiile contemporane din lumea arabă (Iordania, Maroc, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain, Oman, Qatar), susţinute de Occident, sunt o dovadă a stabilităţii pe care monarhia o poate aduce. „Nu ne mai permitem să vedem monarhiile ca apanajul câtorva norocoşi [care şi le-au păstrat], toleraţi pentru că au reuşit să menţină o prosperitate paşnică. Este timpul să ne gândim să creem noi monarhii ca unelte de rezolvare a problemelor din diverse părţi ale lumii – cu siguranţă nu vor face mai mult rău decât celelalte forme de guvernământ încercate în lumea arabă din anii ’50 până astăzi.”

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

2 gânduri despre &8222;Scenariul detronării regilor şi vopsirii republicilor comuniste în democraţii. România şi Etiopia&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s