Ion Spânu: „Regina Ana vorbea atât de simplu, dar atât de profund, cum numai pe Noica l-am mai auzit.”

regele si regina draguti.jpg

„Vestea că MS Regina Ana a urcat la cer face şi mai săracă lumea aceasta a noastră, afectată iremediabil de ură, de violenţă şi nedreptate. Dacă este un simbol pentru normalitatea senzaţională, atunci numele ei este Regina Ana de România! Blîndă, iubitoare, loială iubirii ca „prietenie pe viaţă”, Regina Ana ne-a părăsit!

Am avut privilegiul s-o întîlnesc de două ori, de fiecare dată stînd de vorbă minute în şir. Abia acum, cînd Regina Ana nu mai este printre noi, îmi dau seama ce binevoitor a fost destinul cu mine, prilejuindu-mi amintiri atît de speciale.

Prima oară am întîlnit-o pe Regina Ana în aprilie 1992, cînd, după umilitoarele încercări de a reveni în ţară, familiei regale i s-a permis să vină în România. Am fost martor la impresionanta adunare care i-a aşteptat pe MS Regele Mihai şi MS Regina Ana la Biserica SF. Gheorghe din Bucureşti, cînd maşina în care se aflau abia putea merge printre oameni şi printre flori. Erau oameni veniţi din toată ţară, conştienţi că asistă nu numai la un eveniment istoric, ci chiar la o adevărată minune pe care nu voiau s-o piardă!

A urmat apoi momentul de la Hotelul Continental, unde era cazată familia Regală. Revista „Cartel”, pe care o reprezentam acolo, era trecută pe lista invitaţilor, însă numărul acestora era uriaş. Aşteptînd să-mi vină rîndul pentru a-l saluta pe MS Regele Mihai, m-am trezit alături de Regina Ana în holul de la intrarea în salonul unde invitaţii erau primiţi de Rege. Mi s-a părut că visez, căci mă aşteptam ca Regina Ana să fie alături de soţul său în salon, dar totul era real: Majestatea Sa se întreţinea cu noi, cei care stam la rînd! Atunci am avut revelaţia că nu doar Regele Mihai, pe care aşteptam cu toţii să-l salutăm, era scopul prezenţei noastre acolo, ci şi această femeie specială, al cărei zîmbet ne-a cucerit imediat, care ne vorbea cu atîta blîndeţe cum nu mai văzusem decît la bunica mea cînd eram un copil năbădăios!

Nu ştiam atunci nimic despre protocolul regal şi pentru că toate indicaţiile se refereau doar la momentul cînd urma să-l fim în faţa Regelui Mihai, m-am trezit că vorbeam cu MS Regina Ana ca şi cum Domnia Sa venise în vizită la mine! Poate că eram naiv, nepriceput, dar nu-mi păsa! Nu mai auzisem niciodată pînă atunci cum vorbeşte o Regină şi m-am lăsat purtat de conversaţie, fiind uluit de felul în care rostea cuvintele: calm, degajînd o bunătate incredibilă, Regina Ana parcă avea la îndemînă numai propoziţii memorabile!

De atunci am văzut multe interviuri realizate „live” şi tîrziu am înţeles că aşa era Regina Ana! Vorbea atît de simplu, dar atît de profund, cum nu mai auzisem pe cineva să vorbească, în afară de Constantin Noica! Acelaşi „firesc”, aceeaşi bunătate, aceeaşi inteligenţă sclipitoare. Totul ca un pîrîu, al cărui zgomot te face să te aşezi ca şi cum ai vrea să-i dezlegi tainele ascunse!

Peste cîţiva ani, familia regală a făcut o vizită la Craiova şi am avut din nou prilejul să-i fiu în preajmă. După amiaza, la Muzeul de Artă, care este, de fapt, Palatul „Jean Mihail”, a avut loc o recepţie dată de Majestăţile Lor, unde „a trebuit” să merg într-o ţinută deloc protocolară:

Nimeni însă n-a ştiut adevăratul motiv, pe care acum îl mărturisesc pentru prima oară. Programul vizitei era unul foarte dens, aşa încît organizatorii vizitei au decis ca Regina Ana să nu participe la toate întîlnirile cu personalităţile craiovene (multe dintre acestea le-au evitat cu price preţ), mai ales că Regina dorea să vadă Parcul Romanescu. Nu ştiu cine a decis ca de această parte a programului stabilit de Regina Ana să mă ocup şi eu, astfel că, într-un grup restrîns, le-am fost ghid MS Regina Ana, Principesei Elena şi Prinţului Nicolae (pe atunci un copil năbădăios) în minunăţia de parc lăsată moştenire craiovenilor de fostul primar Nicolae Romanescu, pentru că ştiam foarte bine istoria acestui adevărat monument. Regina Ana a fost impresionată de Castel, de Debarcader, de Casa pictorilor, de Teatrul de vară, chiar dacă era atunci în paragină, dar mai ales de „Chioşcul de vară”, locul de unde altădată se auzea fanfara armatei.

Acolo, în acel „Chioşc”, Regina Ana i-a adunat în jurul său pe toţi cei care făceau parte din micul său anturaj. Atunci am aflat prima oară cam tot ce aveam să aud în multele interviuri pe care le-a acordat jurnaliştilor români şi străini: cum l-a cunoscut pe Regele Mihai, ce i-a ţinut alături în ciuda vicisitudinilor pe care au fost obligaţi să le suporte etc! Dar, mai presus de aceste amintiri şi destăinuiri, Regina Ana a discutat liber cu noi despre viaţă, despre familie, despre valorile pe care le-a învăţat din copilărie. Atunci mi-am dat seama că Regina Ana era rudă apropiată cu toate familiile regale din lume şi că, prin Domnia Sa, şi noi, românii, eram rude cu locuitorii din Marea Britanie, din Spania, din Australia, din Luxembrug, din Grecia şi, în general, cu toţi cei care locuiesc acolo un există Casă Regală!

Iniţial, vizita în Parcul Romanescu trebuia să dureze o oră, numai că Regina Ana a decis s-o prelungească pînă cînd ne apropiasem de recepţia de la „Jean Mihail”! Am încercat să mă eschivez pentru a ajunge acasă, căci ţinuta mea era prea lejeră pentru un asemenea eveniment, dar însăşi Regina Ana a fost cea care mi-a spus că mă ia sub ocrotirea sa şi mă va scuza în faţa Regelui Mihai! Fără să audă cineva, mi-a spus la ureche: „Să ştii că nici mie nu-mi place protocolul! Dacă te va certa cineva, îţi voi lua eu apărarea!”. Aşa se face că în fotografia de mai sus, sub înalta protecţie a Reginei Ana, am apărut într-o ţinută care contrazice oricare protocol!

N-am nici o îndoială că atunci cînd trupul Majestăţii Sale Regina Ana va fi adus în ţară, milioane de români vor fi pe tot traseul pentru a-i aduce ultimul omagiu. Acolo, în fiinţa fiecăruia dintre noi, ceva din noi va simţi cît de mult rău ne-au făcut cei care ne-au privat de îndepărtarea forţată de familia Regală: tancurile ruseşti, ideologii ruşi trimişi aici să ne aducă „binecuvîntarea” comunismului şi numeroasele lor cozi de topor din ţară.

MS Regina Ana, aşa cum am cunoscut-o eu, ar fi fost cea mai importantă Regină a României dacă istoria nu ar fi decis altfel. L-a cunoscut pe Regele Mihai în noiembrie 1947, în cursul manifestărilor legate de nunta actualei Regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a. Abdicarea Regelui Mihai în 30 decembrie 1947 şi trimiterea acestuia în exil au împiedicat-o pe Regina Ana să urce pe tronul României măcar pentru o zi, devenind simbolul uneia dintre cele mai dureroase drame regale.

Adio, iubită Regină! Te vom pomeni în toate rugăciunile noastre, cu sentimentul că este şi vina noastră că ai fost atît de mult timp prea departe de noi!”

Ion Spânu, Drum bun, Majestatea Voastră! Vă vom pomeni în rugăciunile noastre, în „Cotidianul”

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ion Spânu: „Regina Ana vorbea atât de simplu, dar atât de profund, cum numai pe Noica l-am mai auzit.”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s