Succesiunea Dinastiei Române, pe înţelesul tuturor

rege succesiune

Tudor Vişan-Miu – Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei

Succesiunea Dinastiei Române, pe înţelesul tuturor

Majestatea Sa Regele Mihai I al României a desemnat-o pe prima sa fiică, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta, drept Principesă Moştenitoare, conform intenţiei anunţate într-un discurs public din 30 decembrie 1997[1], prin Normele Fundamentale alea Familiei Regale din 30 decembrie 2007[2].

Motivaţia acestei decizii a fost explicată astfel de Majestatea Sa Regele, în discursul din 1997: „Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtășesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Când a fost scrisă Constituția din 1923, pe care am repus-o în drepturi la sfârșitul războiului și pe care comuniștii au înlăturat-o acum cincizeci de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi și erau excluse de la succesiunea la Tron. De atunci multe s-au schimbat. Femeile acum votează și sunt alese în poziții de mare responsabilitate peste tot. Cele mai multe democrații europene au făcut de mult aceste schimbări. Constituțiile monarhiilor moderne au fost și ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am sugerat niciodată că tradițiile noastre ar trebui păstrate împotriva realităților prezente. În acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. Nu am crezut niciodată că Românii au nevoie de zeci de ani ca să revină la normalitate, cum unii sociologi au sugerat. Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată alături de mine, Regina Ana (s.n.). Statutul Familiei va fi amendat în consecință în viitorul apropiat. Conștient de responsabilitățile mele constituționale, pun soarta ei și a mea, ca întotdeauna, în mâinile poporului român. Finalmente, poporul va decide ceea ce eu doresc astăzi. Dar cred că înțelegeți de ce acum, și nu în altă zi, am dorit să vă împărtășesc punctul meu de vedere.”

Decizia Majestăţii Sale Regelui Mihai I, anunţată în 1997 şi oficializată prin promulgarea Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României din 2007 este, după aproape 20 de ani, insuficient cunoscută şi înţeleasă. În cuprinsul acestui ghid, ne propunem să oferim o mai bună înţelegere a semnificaţiei şi consecinţelor succesiunii Dinastiei Regale.

 

Statutul Casei Regale a României

Casa Regală a României este o instituţie fondată la 10 mai 1866 care şi-a continuat neîntrerupt existenţa, în exilul Regelui (1947-1997) şi după revenirea în ţară. În perioada monarhiei constituţionale, statutul Casei Regale a României a fost reglementat de prevederile constituţiilor din 1866[3] (1866-1923), 1923[4] (1923-1938; 1944-1947) şi 1938[5] (1938-1940). În perioada 1947-2007 organizarea Casei Regale a României a fost concentrată, până la confundare, în jurul Casei Majestăţii Sale Regelui Mihai I.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României, Şeful Casei Regale a României începând din anul 1940, a promulgat Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României pentru a oferi Casei Regale a României un statut de organizare public şi oficial, în absenţa posibilităţii unei alte reglementări în cadrul regimului republican care l-a reprimit în ţară deabia în 1997.

În eventualitatea restaurării monarhiei constituţionale în România, statutul Casei Regale a României va fi reglementat de prevederile constituţiei monarhice pe care Noul Regat al României o va adopta. Această eventuală constituţie monarhică va lua în considerare Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, ca un act de voinţă al ultimului Rege al României încoronat.

Diana Mandache, istoric al regalităţii, explică statutul Regelui Mihai I după lovitura de stat din 30 decembrie 1947 şi alungarea sa din ţară: „În ziua de 4 martie 1948, aflat la Londra, Regele Mihai a făcut cunoscut presei internaţionale adevărul despre actul semnat sub imperiul constrângerii, subliniind că dreptul său legitim de suveran al României nu s-a pierdut şi că jurământul pe care îl depusese pentru ţară menţinea vie misiunea sa şi a Familiei Regale. În cazul pierderii teritoriului – patria – de către un monarh, acesta nu-şi pierde drepturile de suveran, ci le conservă. Mihai a rămas în continuare Rege, căci un titlu nu se pierde. Există o suveranitate neteritorială, pe care a purtat-o cu sine şi departe de România, în exil.”[6] Normele Fundamentale din 2007 reprezintă, astfel, expresia acestei „suveranităţi neteritoriale”, aşa cum arată şi Dr. Av. Ioan-Luca Vlad, consilier privat onorific al Familiei Regale: „Tocmai natura mixtă (public-privat; naţional-internaţional) a mănunchiului de norme juridice care guvernează Dinastia română face ca existenţa ei să dăinuie, atât în mentalul colectiv, cât şi în afara reglementărilor juridice pozitive din România. Odată forţat să plece din ţară, Regele a rămas singurul factor constituţional activ şi existent , păstrând totodată şi calitatea de Şef al Casei Regale, cu alte cuvinte de fons juris (sursă a dreptului), potrivit normelor autonome ale Dinastiei, preluate din patrimoniul juridic bizantin şi germanic. Numai aşa se poate explica de ce Regele a reprezentat „factorul constituţional” la care s-a raportat Comitetul Naţional Român (care a vrut, dar nu s-a manifestat ca un guvern în exil, din motive geopolitice); de ce el a fost tratat în continuare ca Suveran de către puterile străine ; şi de ce el a putut să confere decoraţii regale şi să stabilească norme şi sancţiuni privitoare la propria familie, incluzând şi acordarea de titluri pentru membrii ei. Şi aşa apare ca evidentă legitimitatea adoptării Normelor Fundamentale de la 30 decembrie 2007.” 

 

Succesiunea Dinastică explicată

Din punct de vedere al cutumei regale, abolirea legii salice (care împiedica includerea femeilor în succesiunea dinastică) a reprezentat regula Caselor Regale europene. Singura monarhie de pe continent care păstrează în continuare legea salică este Principatul Liechtenstein-ului, stat care nu este membru al Uniunii Europene.

Din punct de vedere al dreptului internaţional, menţinerea legii salice reprezintă o încălcare a prevederilor egalităţii de drepturi între bărbaţi şi femei conţinute de Convenţia Europenă a Drepturilor Omului din 1950 (art. 14). Astfel, un viitor Regat al României, stat membru al Uniunii Europene din 2007, nu ar putea menţine legea salică prevăzută de ultima constituţie monarhică, cea din 1923.

Istoric, includerea femeilor în succesiunea unui monarh fără urmaşi masculini nu reprezintă o noutate, fie că vorbim de cazurile celebre precum desemnarea drept succesoare a Împăratului Bizantin Constantin al VIII-lea Porfirogenetul a unicei sale fiice, Împărăteasa Bizantină Zoe (1028-1050), care a domnit alături de consorţii săi, fiind continuată de Împărăteasa Bizantină Teodora (1055-1056); desemnarea drept succesoare a Regelui Henric I al Angliei a unicei sale fiice, Matilda, în 1141; împărţirea domniei maghiare şi polone a Regelui Ludovic I al Ungariei, în 1382, între fiicele sale Maria (în Ungaria) şi Hedviga (în Polonia); domniile Reginelor Angliei Maria I (1553-1558) şi Elisabeta I (1558-1603); desemnarea Principesei Cristina a Suediei drept succesoare a Regelui Gustav II Adolf (1611-1632) de la naşterea sa în 1626; prima regină a Marii Britanii, Ana I (1707-1714); şi toate reginele moderne începând din secolul al XVIII-lea. Deşi folosesc mai puţin analizei noastre, merită amintite cazurile reginelor urcate la tron printr-un act de voinţă regală, precum Împărăteasa Bizantină Irina (797-802) sau Împărătesele Rusiei, Ecaterina I (1725-1727), consoarta Împăratului Petru I Romanov; Ana  (1730-1740); Elisabeta (1741-1762); Ecaterina a II-a (1762-1796).

Aspectul religios este, dintre toate, cel mai sensibil. Într-un interviu din 2011, Dan Ciachir şi-a exprimat consideraţia că Biserica Ortodoxă Română nu ar accepta transmiterea prerogativelor Regelui Mihai I către fiica sa, dat fiind că „femeie nu poate intra în Sfântul Altar decât în momentul în care este sfinţită o biserică”[7]. Dacă în spaţiul catolic sau protestant domnia unei regine nu ridică nicio problemă din punct de vedere al validării spirituale prin ceremoniile tipice, şi în spaţiul ortodox avem precedentul mirungerii Împărăteselor Bizantine şi Împărăteselor Rusiei ca monarhi domnitori şi a altor Regine sau Împărătese consoarte alături de monarh. Totodată, nu trebuie uitat faptul că Regele Ferdinand I şi Regina Maria au fost încoronaţi împreună, la 15 octombrie 1922, în Catedrala Ortodoxă de la Alba Iulia. Încoronarea şi eventual ungerea unei Regine domnitoare de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române nu ar fi, deci, imposibilă.

 

Concluzie

În cazul pierderii teritoriului – patria – de către un monarh, acesta nu-şi pierde drepturile de suveran, ci le conservă”, afirmă Diana Mandache. Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României din 30 decembrie 2007 reprezintă expresia „suveranităţii neteritoriale” exercitate de un monarh alungat, în absenţa posibilităţii reglementării statutului Casei Regale a României prin prevederile constituţionale specifice unui regim monarhic.

Abolirea legii salice, intens discutată în societatea românească, nu este, într-un Regat stat membru al Uniunii Europene, o chestiune facultativă: Convenţia Europenă a Drepturilor Omului împiedică şi interzice menţinerea ei. Un viitor Parlament Regal va trebui să ia în considerare succesiunea stabilită de Majestatea Sa Regele Mihai I al României, având însă posibilitatea de a o amenda conform voinţei majorităţii, pentru alegerea succesorului pe care-l consideră cel mai potrivit.

Autorul acestui text îşi explină deplina încredere că Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României, Custodele Coroanei, va fi acceptată de societatea românească şi reprezentanţii politici drept viitoarea Regină a României.

___________________

[1] http://www.romaniaregala.ro/atitudini/democratia-nu-este-un-sistem-de-guvernare-ci-un-mod-de-a-trai/

[2] http://www.familiaregala.ro/familia-regala/normele-fundamentale-ale-familiei-regale-a-romaniei

[3] Art. 82-96. Despre Domn.

[4] Art. 77-91. Despre Rege.

[5] Art. 34-47. Despre Rege.

[6] Diana Mandache, „REGELE MIHAI. ALBUM ISTORIC”, Editura Litera, 2013, pp. 8-9.

[7] http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/de-ce-il-ignora-patriarhia-pe-regele-mihai-69339.html

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

8 gânduri despre &8222;Succesiunea Dinastiei Române, pe înţelesul tuturor&8221;

  1. Sper ca dupa explicatiile complete si competente ale domnului Tudor Visan-Miu nicio persoana de buna-credinta sa nu mai vinture pe spatiul public aberatia „Duda-Rege” iar cei care o fac deliberat, in scop diversionist, sa fie contracarati rapid. As vrea sa mai adaug ca statutul de Principesa Mostenitoare si de Custode al Coroanei detinut de ASR Margareta a Romaniei este recunoscut de toare Casele Regale si Imperiale ale Planetei, fie ca sunt domnitoare sau nedomnitoare!

  2. Multumim dlui Cristian Sandu ca a punctat forte clar citez:
    ” Statutul de Principesa Mostenitoare si de Custode a Coroanei detinute de A.S.R.Principesa Margareta a Romaniei care este recunoscut de toate Casele Regale si I Imperiale ale Planetei, fie ca sunt domnitoare sa nedomnitoare”
    iar Duda – Rege nici nu ar putea exista nefiind descendent al unei familii regale.

  3. Un parlament regal necesita aprobarea unui rege pt a se constitui. Reinstaurarea monarhiei in Romania se poate face doar conform constjtutiei din 1923 care interzice femeii accesul la tron. Deci succesiunea la tron conform dorintei M. S. Regele Mihai se va putea realiza doar dupa reistaurarea monarhiei. In aceste conditii este necesar ca mjestatea sa Regele Mihai sa revina pe tron si apoi sa aprobe o noua constitutie care sa elimine legea salica.

  4. Domnule Hele, la eventualitatea nedorită, dar posibilă, ca la data luării deciziei politice de rereinstaurare a monarhiei MS Regele să nu mai fie printre noi v-ați gindit? Rog ignorantii în materie de știință a dreptului constituțional să se abțină de la a mai comenta anapoda!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s