Cine a dorit rănirea Regelui Mihai I în vizita din 26 aprilie 1992?

1992

Interviul lui Mirel Curea (din care reproduc mai jos o parte) îl leg şi de alte mărturii privind vizita Regelui Mihai I din 26 aprilie 1992, pe care nu le pot difuza, însă, în absenţa apariţiei unor dovezi concrete.

Deocamdată, Mirel Curea a avut curajul să recunoască:

Parlamentul ar fi urmat să dea o lege pentru „liniștea“ lui Ion Iliescu, prin care membrilor Casei Regale să li se interzică pentru totdeauna accesul pe teritoriul României. […]

Una dintre ocaziile pe care le-am avut, în care să fi fost martor ocular la întâmplări de importanță majoră, istorică, a fost vizita în țară a familiei regale, în anul 1992. O vizită care ar fi trebuit să intre în istorie pe o pagină neagră, asta dacă sumbrul scenariu planificat de Puterea din acea vreme nu ar fi eșuat la milimetru. Așa cum am arătat zilele trecute, am putut participa dintr- o postură directă, privilegiată, la această vizită, dintr-o precauție a generalului Ion Suceavă, pe atunci șef al Corpului de Control al Ministerului de Interne. Însărcinat de ministrul Victor Babiuc cu organizarea măsurilor de securitate a familiei regale pe parcursul vizitei în țară, generalul Suceavă a avut flerul de a lua în calcul cel mai pesimist scenariu cu putință. Cele ce urmau să se întâmple aveau să-i dea dreptate cu vârf și îndesat!

În 1992, generalul Ion Suceavă avea toate motivele să fie suspicios. Se temea de o diversiune pusă la cale de SRI și de oamenii lui Ion Iliescu, care să se soldeze cu consecințe grave, cu victime omenești, la fel ca în decembrie 1989, la fel ca în martie 1990, la Târgu-Mureș, la fel ca la mineriada din 13-15 iunie, evenimente pe care generalul le cunoștea foarte bine. Din această cauză, m-a rugat sa-i fiu martor, să nu mă dezlipesc de el pe toată durata vizitei regale și, apoi, să scriu ce am văzut. Asta am și făcut, nu m-am despărțit de general pe tot parcursul misiunii sale, iar rezultatul a fost unul de mare valoare pentru mine. În afară de o foarte importantă cărămidă adăugată la experiența mea de viață, în afară de reușita profesională, reportajul „Am fost în Garda Regelui“ publicat în Expres Magazin, am înțeles cum în dosul unui gest binevoitor al Puterii, se pot ascunde cele mai diabolice intenții cu putință. Am învățat un lucru foarte important pentru un ziarist, acela că Puterea nu trebuie crezută niciodată.

[…]

Mii de oameni așteptau în zona Pieței Sfântul Gheorghe sosirea familiei regale. Dispozitivul care trebuia să asigure zona era al Brigăzii de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice (BAOLP), comandat de colonelul Gheorghe Lupu. În momentul în care familia regală a coborât din mașini, generalul Suceavă a văzut stupefiat că trupele BAOLP, cu tot cu colonelul Gheorghe Lupu, au părăsit dispozitivul și că suntem împresurați de o masă de mii de oameni. „Ăsta este act de trădare! Nu mai avem ce face, pregătește-te pentru ce este mai rău!“ mi-a suflat generalul precipitat. Nu mai eram decât câțiva să facem față la ceea ce avea să vină: generalul Suceavă, agentul englez de însoțire al Regelui Mihai, fost maior în trupele SAS, eu și câțiva subofițeri de Poliție Rutieră inspirați, care au lasat dirijatul circulației, pentru că au înțeles pericolul ivit și ni s-au alăturat.

Nu înțelegeam clar care poate fi pericolul într-o mulțime animată de sentimente pro-monarhiste. Am intrat, însă, în dispozitivul firav, iar tensiunea și îngrijorarea pe care le vedeam în ochii englezului și ai generalului mi-au ascuțit simțurile și m-au încordat. Tocmai bine, pentru că o ploaie de lovituri a început să se abată asupra noastră, un pumn mi-a fracturat caninul superior drept, alți câțiva mi-au scuturat capul și o lovitură într-o coapsă m-a făcut să mă clatin și să rămân doar cu foarte mare greutate în picioare. Imediat, generalul Suceavă l-a apucat pe Prințul Nicolae, mi l-a aruncat prin aer în brațe și, în timp ce o lua pe Regină pe sus, mi-a urlat, să fie sigur că-l aud: „Acoperă-l pe puști și intră cu orice preț, urgent, cu el în biserică!“. Aveam să aflu că în timpul ăsta generalul era trosnit cu mare violență peste picioare, simțea că urmează să nu mai reziste și să se prăbușească.

Englezul, lovit serios și el din cap până- n picioare, rezistase binișor, apucase să intre în biserică, în fugă, ținându-l aplecat pe Rege și acoperindu-i capul și ceafa cu mâinile, iar spatele cu corpul său, exact cum se poate vedea în filmele americane. Rupți de lovituri, bătuți la fiecare pas parcurs, în secunde care ne-au părut zeci de minute, am intrat și noi în lăcaș, sub o ploaie de pumni și picioare. Niciunul dintre membrii familiei regale nu avea nici măcar o zgârietură, toți erau neatinși. Am răsuflat ușurați, a început slujba, iar adrenalina nu ne lăsa încă să simțim, nici fizic și nici psihic, ceea ce tocmai trecusem.

Generalul a rămas cu o chinuitoare suferință, una dintre rănile de la picior i-a provocat un ulcer de gambă extins, care l-a căznit până în ultima clipă a vieții. Eu am scăpat mai ușor, a trebuit doar să-mi fie cusută buza pe interior și să-mi pun alți dinți pe partea dreapta a maxiliarului superior. Englezul, un tip trecut prin ciur și prin dârmon, ne-a spus cu un umor cum doar englezii au, că nu s-a mai distrat așa de bine din tinerețe, de când participa la operațiuni speciale în Belfast.

[…]

Ministru de Interne în 1992, Victor Babiuc nu avea încredere decât în Poliție

Victor Babiuc: „Întrebat în ședința de guvern dacă pot garanta în calitate de ministru de interne pentru aparatul ministerului cu privire la vizita Regelui din 1992, am spus că pentru această instituție pot garanta fără discuții dar, am mai precizat atunci, pentru celelalte instituții nu aș garanta deloc.“

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

Un gând despre &8222;Cine a dorit rănirea Regelui Mihai I în vizita din 26 aprilie 1992?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s