John Médaille: „Monarhia este cea mai înaltă formă de democraţie.”

John C. Médaille, On Democracy and Kings, Remnant Columnist, Texas, 20 septembrie 2010. Traducere de Irina Bazon

Sunt monarhist pentru că sunt democrat. Prin urmare, cred că forma oricărei ordini politice ar trebui să fie determinată de aspecte precum voinţa poporului, tradiţiile şi obiceiurile lui, preocuparea pentru familie şi comunitate, precum şi pentru viitorul unei ţări. Iar monarhia este cea mai înaltă formă de democraţie

crown jewels

La aceasta mi se va răspunde, în primul rând, că democraţia se bazează tocmai pe o astfel de ordine, pe care tirania o neagă; că democraţia pune în primul plan voinţa poporului, iar monarhia, voinţa tiranului. Totuşi, este limpede pentru mine că, mai ales în forma de democraţie caracteristică vremurilor noastre, aceasta permite impunerea voinţei unei minorităţi bine situate, deţinătoare a puterii financiare, conduce la anihilarea obiceiurilor şi tradiţiilor unui popor şi nu este preocupată de viitorul unei ţări. E adevărat că un rege poate fi tiran, dar aceasta este mai degrabă o excepţie decât o regulă.

Tirania reprezintă o deviere de la forma adevărată de monarhie şi se instaurează, în general, în vremuri de declin, dar, chiar şi atunci, regele trebuie să îşi arate susţinerea faţă de o forţă aflată deasupra lui, de pildă, o armată puternică sau o oligarhie comercială. Un rege, la fel ca şi un preşedinte, trebuie să cântărească bine forţele şi interesele din regatul său. Dar regele este liber să chibzuiască asupra justeţii argumentelor, pe când preşedintele nu poate decât să numere voturile. Şi chiar dacă preşedintele ar putea încerca să se ataşeze de o anumită doctrină, până la urmă, singurul lucru de care va fi ademenit va fi puterea; iar puterea aparţine celui care controlează voturile şi care va ajunge, foarte probabil, să controleze şi banii. Şi regele poate fi atras de putere şi bani, dar are libertatea de a fi şi un susţinător al dreptăţii. Şi chiar atunci când regele este un tiran, el poate fi identificat. Mult mai grav este atunci când oamenii trăiesc într-o tiranie pe care nu o pot numi, într-un sistem în care formele democraţiei servesc doar pentru a masca o realitate caracterizată drept tiranie. Este situaţia din vremurile noastre.

Această teză necesită o analiză mai detaliată, pe care o voi efectua în trei părţi. În prima parte voi face o critică a democraţiei electorale de astăzi. În a doua parte voi realiza o analiză a monarhiei ca formă de guvernare. În ultima parte voi examina instituţiile americane care, în vremuri de restrişte, au putut să se dezvolte în forme monarhice (aşadar, mai democratice).

1

On Democracy and Kings

Este democraţia democratică?
Ne putem întreba dacă ordinea politică actuală este cea pe care ne-am dorit-o cu adevărat, dacă voinţa reală a poporului este reprezentată de instituţiile noastre. […] Sugerez că răspunsul se află în absolutismul modern. Un lucru este cunoscut prin ceea ce îl limitează în mod firesc, iar un lucru care nu are limite devine opusul lui însuşi. În acest fel, democraţia, sacralizată şi absolutizată, se transformă în contrariul ei, într-o oligarhie prost deghizată, care foloseşte toate mijloacele de propagandă pentru a convinge publicul că votul fiecăruia contează.

2

A Real Catholic Monarchy

Preeminent among our sources is St. Thomas Aquinas. In his letter to the King of Cypress, he identified monarchy as both the best and worst form of government; best when the king acted for the common good, and worst when he did not. But of course, kings and queens are but men and women in regal robes, and greed rages in their hearts no less than in the hearts of the commons, and a king no less than a commoner is likely to be ruled by unruly passions. So just as a democracy needs a monarchial limit, the monarchy needs aristocratic and democratic limits. As to how this is to be accomplished,  St. Thomas says:

Accordingly, the best form of government is in a state or kingdom, wherein one is given the power to preside over all; while under him are others having governing powers: and yet a government of this kind is shared by all, both because all are eligible to govern, and because the rules are chosen by all. For this is the best form of polity, being partly kingdom, since there is one at the head of all; partly aristocracy, in so far as a number  of persons are set to authority; partly democracy, i.e., government by the people, in so far as the rulers can be chosen from the people and the people have the right to choose their leaders.

3

Monarchy and the American Constitution

The mixed constitution of the United States has provided a relatively stable regime for 229 years. Although America is considered a young country, it is actually the oldest regime in the world. Some might think that honor goes to Britain, but the many constitutional “reforms,” notably the Reform Acts of 1832, 1867, and 1884, have changed that government from a mixed constitution to a nearly pure democracy.

[…] I said at the beginning of this series that I am a monarchist because I am a democrat (small “d”); that is, I believe governance is by consent of the governed. But this consent cannot be reduced to the fashionable passions of the moment; rather it must respect both the past and the future, and this respect is best expressed in proper aristocratic and monarchical institutions. And I believe that it is only in traditionalism that one can apply the wisdom of the past, flawed as it might be, to the problems of the present to produce a more just future. For traditionalism is not, as our critics allege, about living in the past, but about understanding the gifts of the past and applying them to a sober evaluation of the present. I believe that we are coming to the end of empire, and we face dark days ahead. But I also believe that it is only the traditionalist who has the tools to bring light into the coming darkness.

[…] One final word. Last year, Archduke Henri of Luxembourg vetoed a bill to allow euthanasia. It was the last kingly act in Europe, since he was stripped by the legislature of his veto powers, and now joins his kingly colleagues as a mere robed figurehead. But a constitution which can be changed by a simple act of parliament is no constitution at all, or at best a constitution at parliamentary sufferance. In such a radical democracy, even Magna Carta is not safe while Parliament is in session.  Americans, at least, have a more stable Constitution (ignoring, of course, the Supreme Court), one capable of providing a more stable and just order.”

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s