Alexandru Surcel: „Cui foloseşte dihonia dintre monarhişti?”

„Pe lângă faptul că azi e 30 decembrie, o zi de tristă amintire pentru toţi românii, căci a însemnat trecerea regimului comunist din faza autoritară în cea totalitară prin eliminarea ultimei instituţii a democraţiei interbelice care mai stătea în picioare şi începutul perioadei celei mai atroce din istoria regimului, dar mai ales pentru monarhie şi monarhişti, peste două zile intrăm în anul care va marca exact o sută cincizeci de ani de la debutul monarhiei constituţionale din România şi de existenţă a dinastiei care a dat ţării patru regi, din care trei cu merite pe care numai răuvoitorii şi ignoranţii nu vor să le vadă. 1866 a fost anul care a dat ţării principele străin, dorit de oamenii politici ai generaţiei de aur paşoptiste încă de la revoluţia din 1848, aducând toate conexiunile europene atât de necesare (da, şi pe atunci integrarea europeană era un element esenţial al viziunii unei Românii moderne), cât şi prima Constituţie demnă de acest nume şi, în plus, copiată după cea mai avansată Constituţie democratică a momentului, cea belgiană.

Este aşadar un an în care toată suflarea monarhistă, batrâni sau tineri, celebri sau iluştri necunoscuţi, ar trebui să depună eforturi pentru a convinge Parlamentul să facă următorul pas după atât de chinuita recentă recunoaştere a zilei de 10 Mai ca sărbătoare legală- nu de alta, dar este totuşi şi Ziua Independenţei-, însă la acelaşi nivel cu Ziua Pompierilor sau cu Ziua Jandarmeriei. 2016 ar trebui să fie anul în care, pentru prima dată după şapte decenii, 10 Mai ar trebui să fie zi nelucrătoare şi sărbătorită la acelaşi nivel cu 1 Decembrie.

Însă, în loc de asta, de câteva zile parcă a intrat necuratul între monarhişti. […] Nu voi intra însă în toate amănuntele acestor susţineri. […] Voi pune însă întrebarea pe care încă din antichitate ne-au învăţat romanii că trebuie pusă când astfel de lucruri se întâmplă: cui prodest? Adică cui îi foloseşte? Câştigă ceva monarhismul din încercarea de destructurare sau măcar de scindare a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, ca şi din atacarea directă, chiar de către monarhişti de prestigiu, a Casei Regale şi a însăşi persoanei Regelui? Cu siguranţă că nu. În anul jubileului de o sută cincizeci de ani, instituţia monarhică, cu o valoare şi o funcţie moral simbolică în România republicană cam lipsită de repere etice a zilelor noastre, este mai ameninţată decât a fost până şi la 30 decembrie 1947 şi asta chiar din partea propriilor pretinşi susţinători. Măcar acum şapte decenii era vorba de nişte bande extremiste susţinute de o putere imperială ocupantă.

Îşi fac contestatorii iluzii că vor putea convinge poporul de alternativa monarhică fără a propune şi o dinastie? Dacă da, sunt doar iluzii şi o spun ca unul care ia în serios această alternativă tocmai pentru valenţele instituţiei şi nu din nostalgie pentru trecut sau din idealizarea familiei regale. Pentru republicani e mai simplu, ei pot spune că la X ani se va alege preşedintele, dar pentru monarhişti ideea de a propune monarhia doar ca instituţie, fără a preciza cine ar putea fi primul suveran, este nerealist, ca să nu zic mai rău.

Încearcă contestatorii să impună, din exterior, Casei Regale să-l readucă pe principele Nicolae? Dar ce valoare va mai avea o anulare a decretului de la 1 august 2015 dacă Casa Regală va fi percepută de popor drept un cuib de profitori, manipulat de servicii? Ori, aşa cum se citeşte printre unele rânduri, doresc aceştia să forţeze o abrogare a întregului Statut al Casei Regale din 30 decembrie 2007 şi revenirea la Statutul anterior, care ar readuce pe tapet medievala şi desueta lege salică şi ar transfera dreptul de succesiune către ramura germană a Casei de Hohenzollern-Siegmaringen? Da, dar ce te faci cu faptul că şeful acestei Case a negat de ani de zile orice interes pentru coroana României, ca şi cu faptul că în 2016 Casa de Hohenzollern-Siegmaringen nu mai este nici pe departe ceea ce era în 1866. În ziua de azi, discutăm de fapt de o familie privată germană, anonimă, ai cărei membri sunt total necunoscuţi românilor şi pe care nimic nu-i recomandă. Nu mai există un prinţ Carol, nepot de sânge al marelui sprijinitor al României, împăratul francez Napoleon al III-lea, şi meritoriu ofiţer al armatei prusace.

În schimb, adevăraţii beneficiari sunt cei care doresc menţinerea actualei stări de lucruri. Cei pe care creşterea continuă a procentului de încredere în Regele Mihai I, ce a urmat discursului istoric al acestuia din Parlament din 25 octombrie 2011, i-a îngrijorat. Cei pe care i-a deranjat formarea în circa un an a unei organizaţii intitulate, fără perdea şi fără ocolişuri, Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, care în circa doi ani a putut scoate în stradă, în marş, aproximativ trei mii de oameni, o cifră remarcabilă pentru o mişcare monarhistă predominată de persoane cu vederi conservatoare, care valorizează protestul public mai puţin decât alte categorii din societatea civilă. O organizaţie care chiar a propus Casei Regale un proiect de Constituţie monarhică, poate nu perfect, dar perfectibil, dar care probabil nu va ieşi niciodată din sertarul în care se află. Poate beneficiază şi unii care au interese ceva mai puţin evidente, vizând administrarea proprietăţilor Casei Regale sau interacţiunile dintre Casa Regală şi clasa politică. De ce nu, inclusiv unii care ar vrea să vadă răzbunată ralierea Casei Regale la cauza Roşiei Montane în 2013 sau la protestele #colectiv din noiembrie 2015.

Deşi nu este exclus, nu voi spune nimic despre servicii. Spre deosebire de detractorii Regelui, ai Casei Regale şi ai Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, care o dau cu „serviciile” şi „securiştii” în stânga şi în dreapta şi insinuează că oricine îi contrazice sau îi critică trebuie să aibă legături cu zona aia, ba eventual chiar cu „rublele”, adică cu serviciile secrete ruse. Altfel, nişte buni creştini, care-şi iubesc aproapele ca pe ei înşişi…”

Alexandru Surcel

30 decembrie 2015

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Alexandru Surcel: „Cui foloseşte dihonia dintre monarhişti?”&8221;

  1. Domnule Alexandru Surel, vă rog să vă gâmdiți la Radu Duda, actor care acum are titlul de principe in Casa Regală a Româmiei. Nimdni în vremea comunismului nu putea deveni actor sau orice alt rang fără un contract de colaborare cu securitatea. Deci vă rog să vă gândiți la evoluția lui în Casa Regală şi să vizualizați atent toate imaginile cu el de la toate discursurile majestății sake. Eu nu văd decât o atitudine flegmatică față de un bătrân. Iar faptul că a ajuns în Casa Regală cu ajutorul acelei doamne iubită și favorizată de Ion Iliescu, îmi dă de gândit. Nicolae este membru al Casei Regale și era al treilea pe lista urmașilor la tron. Mă gândesc că pt unii era un pericol și a trebuit înlăturat.

  2. Principele Consort Radu este atacat constant in anumite publicatii si pe unele spatii on-line din urmatoarele motive:
    1. Oameni care se pretind monarhisti dar habar nu au ce este si cum functioneaza o monarhie constitutionala il acuza ca l-a convins pe Rege sa se reconcilieze cu fostul presedinte Ion Iliescu. Nimic mai fals! Scolita in Marea Britanie si avind un exemplu viu in domnia lunga si fructuoasa a matusii Sale, Regina Elizabeth II , Principesa Margareta a avansat inca din 1992 ideea colaborarii echidistante a a Casei Regale cu toate partidele politice, ceea ce a atras furia liderilor unui anumit partid politic, care, asa cum remarca si experimentatul ziarist Val Valcu, incerca sa-L foloseasca pe Rege pe post de agent electoral! Inacea vreme, mostenitoarea Tronuluj inca nu il cunostea pe viitorul sot!
    2. Repetatele critici ale Principelui Radu la adresa lipsei de curaj a guvernantilor in politica externa a deranjat unii „licurici” mai mari sau mai mici iar agentii de influenta din media trebuie sa-si faca treaba pentru a-si primi simbria!
    3.Principele Consort a facut in mod repetat aluzii la tendinta lui Traian Basescu de a impune un regim autoritar prezidential, in contradictie flagranta cu prevederile Constitutiei din 1991. De atunci, a devenit tinta adulatorilor basescieni din presa si a „postacilor” de pe retele aflati in slujba fostului presedinte. Culmea, tot acestia au inceput sa plinga, la comanda, pe umarul nepotului Regelui dupa inlaturarea acestuia din Linia de Succesiune la Coroana Romaniei!
    Asa ca domnule Ghita, daca sinteti cu adevarat monarhist si nu un „postac”ascuns dupa un nume/prenume, v-as ruga sa sa nu mai amestecati simpatiile sa antipatiile politice cu problema restaurarii monarhiei. De asemenea, urmariti atitudinea Principilor Mostenitori din dinastiile europene si veti vedea ca nu seamana deloc cu al unor „vedetute” de show-biz!

  3. Nicolae nu era un pericol pentru nimeni si ar fi putut deveni o soltie foarte buna pentru a VI-a generatie a Dinastiei, cu conditia sa fi fost dispus sa-si asume responsabilitatile cuvenite. Cine se gindeste ca putea fi impus Rege fara ca matusa si mama sa sa renunte explicit la drepturile dinastice e in afara problemei! Daca, prin absurd, Parlamentul l-ar fi proclamat Rege in astfel de conditii Romania ar fi avut mari probleme de ordin diplomatic, mai ales cu statele monarhice! Casele Regale nu admit o chestiune care se numeste „Uzurpare”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s