Sergiu Iosipescu: „Monarhia coincide cu statul la români, dintotdeauna până la lovitura de stat din 1947.”

„Monarhia la români există de la sfârşitul secolului al XIII-lea, când s-au întemeiat Principatele Ţării Româneşti şi Moldovei. […] Monarhi au fost şi ducii din Transilvania. Monarhie va fi şi în Principatele Valahiei şi Moldovei, apoi Principatul România şi apoi Regatul României, până în 1947. […] Avem o perspectivă a monarhiei de 700 de ani. Monarhia coincide cu statul la români, dintotdeauna şi până la lovitura de stat din 1947, prin care monarhia a fost abolită fără consultarea poporului printr-un plebiscit.

În secolul al XIX-lea s-a început de fapt prin cazul foarte interesant al Belgiei: în 1830 izbucnind revoluţia de la Paris, care a măturat dinastia Bourbonilor, în Belgia a izbucnit revoluţia care a dus la separarea Belgiei de Ţările de Jos. Europa Marilor Puteri, Anglia, Franţa, Rusia, Prusia, l-au propus pe Leopold I de Saxa-Coburg-Gotha, un rege străin de belgieni, tocmai dintr-un stat german (care să nu fie nici francez, nici englez, nici prusian, nici austriac) – deci dintr-un stat neutru faţă de problemele care se puneau legate de Belgia şi de neutralitatea acesteia.

Urmând exemplul Belgian (noi făcusem Constituţia după modelul belgian, unul dintre cele mai avansate acte constituţionale din Europa acelor vremuri), am ales ca principe pe Filip de Flandra, care avea să fie foarte curând rudă apropiată cu Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, întrucât s-a căsătorit cu sora viitorului Regele al României Carol I, Maria. Suntem, ca să zic aşa, în familie. Filip de Flandra, care era totodată şi fiul unei prinţese din dinastia de Bourbon-Orléans, a avut în faţă opoziţia fermă a lui Napoleon al III-lea, care a socotit că nu e cazul ca dinastia de Orléans, chiar printr-un reprezentant colateral, să ajungă în România. Atunci, una dintre persoanele apropiate de Împăratul Napoleon al III-lea, Hortense Cornu, a propus ca un nepot al Împăratului, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus de Hohenzollern-Sigmaringen, să fie candidatul pentru tronul Principatelor. Elita conducătoare, atât liberalii din jurul lui Ion Ghica şi Ion C. Brătianu, cât şi conservatorii din jurul lui Lascăr Catargiu, al genealului Emanoil Florescu, Nicolae Golescu, Nicolae Kretzulescu – toţi au fost de acord de a propune până la urmă Coroana Principelui Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, sub numele de Carol I al României.

Alegerea lui Carol I era realizarea uneia dintre dezideratele exprimate în 1857 de divanurile ad-hoc prin care s-a consultat voinţa populară românească a tuturor straturilor sociale, inclusiv ţăranii, în legătură cu forma de stat. Atunci s-a propus monarhia cu dinastie străină ereditară – ca să nu se mai facă alegeri tot timpul, ci domnia să treacă în persoana fiului cel mai mare al Domnului în scaun. Astfel, din 1866, la 10 mai, am avut o dinastie ereditară de Hohenzollern-Sigmaringen […] denumită din 1916 […] de România. De altfel, ea se împământenise.

În 1911, lui Carol I i se comunicase planul german de război împotriva Franţei. […] Carol I a comunicat nepotului său de soră, lui Albert I al Belgiei, intenţia germanilor de a ataca Belgia. Acest lucru dovedeşte odată în plus că Regele Carol I socotea mai importantă independenţa popoarelor decât această alianţă. […] Regele Carol I a fost un slujitor serios al poporului român. [….]

Monarhiile au evoluat de la 1815 până astăzi şi s-au adaptat vremurilor, dar ele păstrează un aspect esenţial: o situare deasupra partidelor. Ele sunt un arbitru în numele naţiunii şi, totodată, ele aduc eleganţă şi frumuseţe, un ştaif deosebit, o anumită etichetă, care este foarte importantă pentru frumosul cotidian, pentru exactitate şi o viaţă politică lipsită de grosolănie, de mitocănie – de aceste asperităţi care fac ruşinea epocii contemporane. […]

Coroana este semnul suveranităţii. Dintre toate păsările heraldice, numai acvila noastră este veargă acum. Celalalte, şi acvila rusească, şi leul ceh, şi vulturul albanez, toate sunt încoronate ca semn al suveranităţii. […]

Pe o monedă de argint din 1946, ultima din timpul domniei Regelui, scrie, pe verso, Mihai I ,Regele Românilor. Monarhia, în România până la sfârşitul ei, nu a renunţat niciodată la România întregită.”

Ora Regelui, 29 noiembrie 2014, de la min.11:15…27:35

iosipescu2

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s