De ce Orientul Mijlociu are nevoie de mai mulţi monarhi

În noul număr al publicaţiei „The Spectator” ceva va apărea mâine, 26 septembrie 2015, în ediţia tipărită, este un articol intitulat Why the Middle East needs more kings.

pahlavi

Articolul, semnat de J.J. Waldron, susţine că monarhia contituţională ar putea asigura stabilitate în Orientul Mijlociu, în state precum Libya şi Afghanistan:

„Constitutional monarchy is a cornerstone of many stable democracies – so why are we so keen to avoid it in places like Iraq, Libya and Afghanistan?”

În contextul eşecului regimurilor dictatoriale prezidenţiale din Orientul Mijlociu, monarhia ar fi o soluţie pentru pericolul islamizării acestor state şi un remediu pentru fenomenul ISIS. De ce nu putem aduce monarhi pe tronul statelor arabe?

„…new constitutional monarchies is a sensible solution to such clear and present dangers as Isis. Life without them has been a disaster in the Middle East. Why can’t we bring back the monarchs?”

Autorul aminteşte că instabilitatea actuală din Orientul Mijlociu se datorează şi prăbuşirii monarhiilor din această regiune geografică:

  • forţarea abdicării Regelui Farouk I al Egiptului (1936-1952), la 26 iulie 1952 [cu acordul britanic şi american], şi înlăturarea succesorului acestuia, nou-născut, Fuad al II-lea (n.16 ianuarie 1952), a dus la republica egipteană, deci la Nasser (1956-1970), Anwar Sadat (1971-1981) şi Hosni Mubarak (1981-2011), iar apoi la… Mohamed Morsi (2012-2013), situaţia fiind şi astăzi instabilă.
  • uciderea Familiei Regale a Iraq-ului la 14 iulie 1958 (Regele Faisal al II-lea, născut în 1935, a domnit sub regenţă până în 1953 iar, la moarte, avea 23 de ani!) de către un grup de ofiţeri – care a pus capăt dinastiei haşemite format după prăbuşirea Imperiului Otoman (1921-1958) – a dus la ascensiunea unui stat dictatorial şi a lui Saddam Hussein (1979-2003). Autorul constată că, în pofida tuturor ticăloşiilor comise (ex. genocidul kurzilor, invadarea Kuweit-ului), regimul Hussein a adus stabilitate, a fost un bastion împotriva Iranului (stat islamist din 1979, după înlăturarea monarhiei) şi, precum vechea monarhie, a protejat, în pofida persecuţiilor, minoritatea sunnită din Iraq, Înlăturarea lui, prin intervenţia americană, a dus la apariţia ISIS, ai cărui voluntari sunt culeşi mai ales din rândul islamiştilor sunniţi din Iraq (izolaţi politic de majoritatea şiită).
  • Înlăturarea Regelui Afghanistanului, Mohammed Zahir Shah (1933-1973), la 17 iulie 1973, a dus la apariţia unui stat comunist (1978-1987) şi apoi a unuia islamist (1982-2002).
  • Înlăturarea Şahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi (1941-1979), la 11 februarie 1979, care asigura un stat laic stabil, a dus la apariţia unei republici islamice, al cărai lider suprem este Ayatollah-ul.

Autorul consideră că soluţia înfrângerii aşa-zisului „Stat Islamic” stă în reintegrarea socială şi politică a sunniţior, situaţie care ar duce la scăderea susţinerii existente pentru teroriştii sunniţi. Pentru Iraq (stat majoritar şiit), „cea mai simplă, practică şi rapidă cale…. este un suveran sunnit care să limiteze tirania majorităţii şiite”, iar, pentru Siria (stat majoritar sunnit), soluţia ar fi un rege şiit:

„The answer to defeating Islamic State in Iraq lies with ordinary Sunnis, who would cease to tolerate the group if they were re-integrated into their national society and politics. And it is hard to think of a simpler, more practical or faster route to that end than a democratic government, with a Sunni sovereign maintaining a solid and self-perpetuating check on the tyranny of the majority. Syria’s situation is ominously similar, except with the bloodstained boot on the other foot; why not consider, if the opportunity comes, a Shia monarch as a replacement for the Shia Assad?”

Autorul consideră că Statele Unite ale Americii poartă o mare vină pentru actuala situaţie din lumea arabă, întrucât a desconsiderat soluţia monarhică:

„După invazia Iraq-ului din 2003, realizat de Pentagon, arată o slabă susţinere a populaţiei pentru republică. De ce, atunci, le-a fost impusă această formă de guvernământ?” // „In the aftermath of the 2003 invasion, opinion polls commissioned by the Pentagon showed no appetite among Iraqis for a republic. So why was one imposed on them?”

„De ce, după înlăturarea lui Gaddafi, a fost ignorată soluţia monarhică în Libia?” // „After the fall of Gaddafi in Libya, why was a blind eye turned to the royalist flags, a deaf ear to the royalist anthem?”

„De ce, în Afghanistan, vechiul Rege, Zahir Shah (n.1914-d.2007) a fost forţat să renunţe la tron, când simpla sa revenire în ţară [în 2002] i-a produs o popularitate care i-ar fi permis să fie ales şef de stat?” // „And in Afghanistan, why was pressure put on the old king, Zahir Shah, to rule himself out when just his quiet return to the country produced a level of support that looked likely to have him elected head of state?”

Autorul aminteşte faptul că arabistul britanic Bernard Lewis şi fostul şef al CIA James Woolsey au propus restaurarea monarhiei în Iraq în 2003, dar Noah Feldman, consilider al administraţiei SUA, a respins ideea, susţinând că „Statele Unite sunt loiale democraţiei iar monarhia nu este un semn bun”:

„The great British Arabist Bernard Lewis, together with former head of the CIA James Woolsey, suggested creating a monarchy in Iraq in 2003. Noah Feldman, however, who was advising the US administration, dismissed the idea: ‘The United States is committed to democracy, and monarchy is not a good sign.’”

Autorul aminteşte faptul că, conform datelor Transparency International, în top 16, 10 ţări sunt monarhii (Danemarca, Noua Zeelandă, Suedia, Norvegia, Olanda, Luxemburg, Canada, Australia, Regatul Unit, Belgia, Japonia) iar doar 5 republici: Finlanda, Elveţia, Singapore, Germania, Islanda.

Astfel, autorul conchide: „Se pare că monarhia este un semn foarte bun al unei democraţii funcţionale.”

Monarhiile contemporane din lumea arabă (Iordania, Maroc, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain, Oman, Qatar), susţinute de Occident, sunt o dovadă a stabilităţii pe care monarhia o poate aduce.

„Nu ne mai permitem să vedem monarhiile ca apanajul câtorva norocoşi [care şi le-au păstrat], toleraţi pentru că au reuşit să menţină o prosperitate paşnică. Este timpul să ne gândim să creem noi monarhii ca unelte de rezolvare a problemelor din diverse părţi ale lumii – cu siguranţă nu vor face mai mult rău decât celelalte forme de guvernământ încercate în lumea arabă din anii ’50 până astăzi.”

„We can’t afford to think of monarchies as just a legacy for the lucky few, tolerated because they’re somehow terribly good at maintaining peaceful prosperity. The time has come for us to think about creating new sovereigns to act as tools for troubled parts of the world — certainly they could do no worse than any other form of government that’s been tried across the Arab world since the 1950s.”

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

Un gând despre &8222;De ce Orientul Mijlociu are nevoie de mai mulţi monarhi&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s