Arhive zilnice: mai 10, 2015

Nicolae Iorga: „Zece Mai este Ziua Independenţei, din care se desface o morală.”

foto5«Zece Mai este „sărbătoarea care uneşte două mari amintiri. Amintirea aşezării Dinastiei româneşti, prin care s-a put capăt luptelor pentru domnie care au otrăvit trecutul ţării noastre […] şi cealaltă amintire: a zilei în care ne-am desfăcut prin însăşi a noastră voinţă, şi nu din mila unui mai puternic, din acele legături cu împărăţia otomană, moştenitoare a Romei bizantine supt care ne adăpostisem ca un drumeţ în clipa furtunii de copacul al cărui trunchi nu înţelege să rămâie legat până la istovire. […]

Aceste steaguri care flutură în vânt, aceste oţele care scânteie la soare, aceste uniforme legate de toate gloriile şi suferinţile noastre sunt, la fiecare întoarcere a sărbătorii naţionale, nu numai amintirea lui Zece Mai 1877, a Independenţii […], ci şi încă ceva mai mult: hotărârea noastră de a păstra cu orice preţ această independenţă întreagă şi definitivă (s.m.) […]

Aşa fiind, o morală se desface din ziua de Zece Mai. […] aceea de a suferi orice, cum mult mai rău au suferit înaintaşii noştri prin foc şi sabie duşmană, numai să se păstreze această comoară nepreţuită […] care e România unită şi liberă. […]»

Nicolae Iorga, conferinţă radiofonică Zece Mai, 11 mai 1932, apud 10 Mai. Casa Regală a României în cronici radiofonice (1930-1944), Editura Casa Radio, pp.37-38

Reclame

Gheorghe Brătianu: „Zece Mai este ziua dintâi a Neatârnării noastre.”

index«Zece Mai a însemnat în primul rând ziua Dinastiei. La Zece Mai 1866 a depus Domnitorul Carol de Hohenzollern jurământul în faţa Adunării ţăii [….] Astfel se îndeplinea condiţia fundamentală a dezvoltării noastre, în secolul ce va urma să însemne în istorie triumfiul ideii de naţionalitate, condiţie pe care o formulaseră în chipul cel mai categoric toţi fruntaşii mişcării noastre de renaştere […]. Convingerea aceasta pătrunse atât de adânc şi de temeinic în mintea contemporanilor, că însuşi Cuza Vodă, întâiul Domnitor al acestor Principate, unite prin alegerea sa, considera coroana ce i se încredinţase doar ca „un depozit sacru”, iar în primele zile ale anului, în care era să-şi încheie stăpânirea, răspundea unui demers al consulilor străini, cu o nobilă dezinteresare, că cel mai bun mijloc de a aduce liniştea în ţară ar fi să-i încredinţeze cârmuirea unui principe străin. […] Unsprezece ani mai târziu, aceste convingeri aflau încă un răsunet în realismul pe care îl arată la 10 mai 1877 Ion C. Brătianu în dezbaterile Parlamentului: răspunzând unui deputat, care se împotrivea ca noua decoraţie a Stelei României să se poată da şi civililor, deoarece aceasta ar fi însemnat o abatere de la principiile democraţiei, primul-ministru îi răspundea: „Nu veţi fi decât doi sau trei cu aceste idei, iar toţi ceilalţi vor face totdeauna sacrificii chiar a convicţiunilor celor mai intime pentru interesele Ţării Româneşti. Eu n-am avut sfială să vin aici în Cameră sub regimul convenţional ce instituia principiul monahiei constituţionale […] eu nu m-am sfiit a declara că într-adevăr sunt republican şi aş dori pentru ţara mea regimul republican: dar fiindcă văd că nu se poate, de aceea…. voi face tot pentru ca să prospere ţara mea sub regimul monarhic. Cei mai republicani […] au fost îndemnaţi de un instinct de conservaţiune a admite în cele din urmă domnie ereditară”. Citește în continuare Gheorghe Brătianu: „Zece Mai este ziua dintâi a Neatârnării noastre.”