Acad. Florin Constantiniu: „Un rege-arbitru ar putea reface solidaritatea naţională şi ar mobiliza resursele de muncă, gândire şi simţire ale românilor.”

“Când eram în clasa a IV-a primară, la o „materie/disciplină” numită, dacă îmi amintesc bine, „Datoriile omului şi ale cetăţeanului”, învăţătorul ne-a spus că statele se împart în monarhii şi republici; în monarhie, puterea se moşteneşte, în timp ce în republică, conducătorul este ales; în monarhie, a continuat el, indiferent dacă eşti deştept sau prost, ajungi rege; în republică, trebuie să ai anumite calităţi pentru a fi ales (lecţia avea loc – nota bene! – în iarna 1943-1944!). „Voi, copii – ne-a întrebat învăţătorul – care credeţi că e forma de stat cea mai bună?”. „Republica!”, a răspuns toată clasa în cor. De atunci, am rămas republican convins. Pe moment, argumentarea învăţătorului mi s-a părut corectă. Mai târziu, mi-am dat seama că nu era fără fisuri; oameni care nu aveau umbră de calităţi pentru a fi şefi de stat au fost aleşi, în diverse contexte politice, ca preşedinţi de republică. Şi, totuşi, convingerile mele de extrema stângă m-au făcut să rămân partizanul republicii. Nimic nu este mai primejdios decât a rămâne „încremenit în proiect”, de a deveni iobagul unei anumite concepţii sau ideologii. Totul – ne învaţă dialectica – depinde de condiţiile de loc şi de timp. Pentru România, astăzi, o spune cel care a fost şi troţkist şi maoist, singura şansă de salvare este restaurarea monarhiei. Precizez: o şansă, căci nu ştim dacă ea se va confirma sau nu. Dar încercarea merită să fie făcută.


Când Divanurile Ad-hoc au cerut unirea Principatelor şi domnul străin (1857), ele au dat glas unei convingeri adânc înrădăcinate în conştiinţa colectivă a românilor. [….]  Ele au deschis calea intervenţiei puterilor vecine (Ungaria, Polonia, Imperiul otoman, Imperiul habsburgic, Rusia) întrucât participanţii la luptele pentru putere apelau la sprijinul străinilor. Pentru a pune capăt acestui dezmăţ politic – acesta e termenul de utilizat – s-a considerat că un domn străin, fără legături cu familiile boiereşti autohtone, setoase de putere şi de bogăţie, va asigura stabilitatea politică a noului stat, născut din unirea Moldovei şi Ţării Româneşti. După „septenatul” lui Cuza (1859-1866), tulburat de acţiunile de subminare ale forţelor politice din interior, venirea lui Carol I a satisfăcut revendicarea Divanurilor Ad-hoc şi le-a confirmat aşteptările. Domnul străin a adus pacea internă şi, chiar dacă nu a avut dinamismul reformator al lui Cuza, a asigurat consolidarea statului român modern şi progresul lui.

Astăzi, privind înapoi, înţelegem că monarhia a fost factorul determinant, capital, în toate marile momente ale istoriei naţionale, începând cu independenţa (1877) şi terminând cu Marea Unire (1918). Deşi germani, atât Carol I, cât şi Ferdinand I s-au identificat cu interesele vitale ale naţiunii române şi le-au slujit cu un devotament, care îi onorează. Să ne imaginăm, o clipă, ce a însemnat, în 1916, pentru germanul Ferdinand de Hohenzollern, „să tragă spada împotriva neamului său”, aşa cum a spus el însuşi, pentru ca să se realizeze eliberarea Transilvaniei, Bucovinei şi Banatului. În două împrejurări, regele Mihai şi-a asumat – cu riscuri personale – salvarea ţării: la 23 august 1944, când, în vârstă de 23 de ani, s-a dovedit cel mai curajos şi cel mai energic participant la actul care a smuls România din orbita Reich-ului, scurtând războiul cu circa jumătate de an, iar apoi, în timpul „grevei regale” (august-decembrie 1945) când, înfruntându-l pe Stalin, a încercat, de astă dată fără succes, din pricina abandonării sale de către SUA şi Marea Britanie, să stăvilească procesul de comunizare a României.

Instituţia monarhică este indisolubil legată de progresul ţării noastre. Independenţa de stat (1877), amplul proces de modernizare a structurilor şi instituţiilor ţării în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, întregirea neamului (1918) sunt legate de monarhie. Regalitatea a adus României stabilitate şi prestigiu. Din nefericire, nu toate sectoarele vieţii sociale au progresat satisfăcător. Polarizarea societăţii, condiţiile precare de existenţă ale ţărănimii (de aici marea răscoală din 1907), gravele carenţe ale democraţiei au apăsat greu asupra ţării, dar responsabilitatea este împărţită de monarhie cu clasa politică. În decembrie 1989, când s-a pus capăt capitolului deschis de includerea României în sfera de hegemonie a Uniunii Sovietice, firesc ar fi fost să se revină la situaţia de dinainte de abdicarea de la 30 decembrie 1947, impusă de ocupantul sovietic şi executată de marionetele sale de la Bucureşti. Nu s-a procedat însă aşa, iar populaţia, după patru decenii de propagandă şi manipulare, nu ar fi acceptat – în cazul consultării ei prin referendum – restaurarea monarhiei.

Astăzi, avem experienţa a peste două decenii de republică postdecembristă. Ea s-a dovedit o calamitate pentru România. Republica sărăciei, a corupţiei, a clientelelor politice, a clanurilor mafiote […] (agravată) de absenţa unei tradiţii de autentică democraţie, de înapoierea generală a ţării, de absenţa spiritului civic. [….] În condiţiile actuale, instituţia monarhiei, aflată deasupra partidelor, ar putea stăvili apetitul acestora pentru putere şi pentru ciolan. Un rege-arbitru, nu un preşedinte-jucător, care a scindat societatea românească, ar putea reface solidaritatea naţională, situată deasupra opţiunilor politice ale fiecăruia, şi ar mobiliza resursele de muncă, gândire şi simţire ale românilor, în slujba interesului naţional.

Evident, este vorba de o posibilitate. Totul depinde de români. Ei sunt marii vinovaţi ai stării catastrofale de astăzi. [….] Poate, o tresărire de revoltă şi de demnitate se va produce, totuşi, şi, atunci, ea va înţelege că, deocamdată, monarhia îi dă o şansă de a reveni la o viaţă normală şi de a-şi recăpăta speranţa.

(“Republică sau monarhie?”, Florin Constantiniu, Revista Istorie si Civilizatie – Anul III, nr.26 – noiembrie 2011!)

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

8 gânduri despre &8222;Acad. Florin Constantiniu: „Un rege-arbitru ar putea reface solidaritatea naţională şi ar mobiliza resursele de muncă, gândire şi simţire ale românilor.”&8221;

  1. M-am nascut in anul in care au plecat rusii de la noi. Nu stiu, poate ca am o gena care mi-a marcat modul de a gandi in ciuda incercarilor de a ma educa in spirit comunist, in mod inconstient inclusiv de parinti, nu numai de mediu. Asa s-a facut ca pe vremea când eram adolescent, la mitingurile tovului, aveam curajul sa strigam (vreo 5 habaugi inconstienti de consecinte)…: HU…RAAAA ! Bineinteles partea a doua aparea când se intorceau priviri curioase catre noi. Cata vreme unconducator este ales de o anumita parte, cealalta va trage inapoi, iar prima isi va cere recompense. Un rege arbitru- cu un prim ministru destept poate aduce stabilitate in bine nu stabilitate in rau de tip stangist. Mai discutam.

  2. Desigur totul ar fi altfel, am fi altfel vazuti afara, si am mai pune stavila la parlamentari de a mai face ce doresc, fara sa tina seama de vointa nationala. De unde sa mai luam un rege nascut din os domnesc ( M S Regele Mihai fiind prea batran si bolnav saracul ) ?

  3. Republica sau Monarhie?Un Rege sau Regina arbitru situat deasupra tuturor partidelor debusolate de coruptie?Solidaritate nationala prin iubire regala sau ura eterna „rosie” intre romanii frati,generata de clanurile rapace si penale care au saracit si vor continua sa saraceasca Romania si poporul roman?Adevar si dreptate sau tembelism promovat pana la varf,in defavoarea adevaratelor valori ale tarii?Tineretul are datoria sfanta ca impreuna cu adevaratele valori si Casa Regala sa descalceasca acest infernal fir al istoriei,trecut si prezent.Tineretul,copii patriei si varstnicii au dreptul si datoria de a fauri un viitor prosper pe deplin meritat.

    1. generatia tinara nu este educata in acest spirit al valorii si demnitatii. Cei mai multi dintre tineri prefera o existenta plina de demagogie si populism, fara a infaptui un act de reparatie morala fata de generatiile parintilor si bunicilor lor, jertfite pentru a avea ei – nepotii , o Tara in care sa traiasca cu decenta si mandrie.
      Nihil sine Deo, nihil sine Rex .

  4. Numai MONARHIA mai poate schimba Romania !
    Atata timp cat in republica presedintele este numit de partidul castigator in alegeri, automat va sustine acel partid.
    Monarhia este cea care nu face politica, REGELE este cel care respecta CONSTITUTIA si hotararile luate si aprobate de catre CAMERA DEPUTATILOR si SENAT !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s