Horia-Roman Patapievici: „Regele nostru a fost poarta prin care nu am avut socotinţa să păşim după 1989, deşi fusese pusă acolo doar pentru noi, numai să o fi dorit.”

“Această virtute cardinală a sufletului viu – continuitatea – pretinde o facultate a inteligenţei nu mai puţin importantă, care este atenţia la unic. Ca Şef al Statului ar fi fost pentru noi un suveran al continuităţii şi al atenţiei! Ne amintim că actele pe care i le reproşează azi fie urmaşii celor care l-au detronat, fie nostalgicii lui Antonescu ori ai legionarilor sunt, pertinent, consecinţele acestei vocaţii pentru continuitate. Mihai I a fost un rege constituţional într-o epocă revoluţionară; un om politic cu insticte legaliste într-un timp în care preţuite şi eficiente erau numai loviturile de forţă şi gangsterismul politic. A fost crescut să fie un nou Carol I: strict, abnegat, modest, providenţial prin tenacitate, calm şi scrupulozitate constituţională.

Soarta a vrut ca acest rege menit să ne salveze prin continuitate să întrupeze o tragedie a rupturii şi a loviturii de forţă: făptura discretă şi demnă a acestui suveran alungat reprezintă ceea ce România ar fi putut să devină, dacă timpul ar mai fi avut răbdare cu destinul ei şi nu ar fi irosit-o. Dumnezeu ni l-a lăsat în viaţă şi după prăbuşirea sângeroasă a regimului care i-a smuls tronul: părea să fi rămas acolo, la Versoix, pentru ca românii să înţeleagă, măcar câţiva dintre ei, ceea ce România ar fi putut să fie. Regele nostru a fost poarta prin care nu am avut îndrăzneala şi socotinţa să păşim după 1989, deşi era atât de limpede că fusese pusă acolo doar pentru noi, numai să o fi dorit.”

Horia-Roman Patapievici, “Despre viaţă, destin şi nostalgie” (prefaţă la Regele Mihai. Automobilist, mecanic, pilot profesionist, Andrei Săvulescu, Humanitas, 1996, p.7; apărut şi în: revista “22″, anul VII, nr. 48 (354), 27 noi. -3 dec. 1996; Suplimentul “22 plus”, nr. 40, 27 noi. 1996, p.IV)

(apud “Politice”, Humanitas, ed. a IV-a, 2006, p.220)

________________

„22 mai 2001

Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu: comentariu:
Horia Roman Patapievici).

Problema monarhiei în Romania din punct de vedere concret.

Doua prejudecăţi mi-au fost inculcate de manualele şcolare şi de atmosfera de educaţie genrală din timpul regimului comunist.

Prima se referea la inactualitatea istorică a monarhiei şi era bazată pe o viziune a istoriei ca succesiune de etape istorice, legic, înlănţuite. Această viziune tipic marxistă pretindea că monarhia este abolită nu de oameni ci de mersul ascendent al istoriei.

A doua prejudecată inculcată se referea la succesiunea ereditară. Aceasta din urmă prejudecată era atît de iraţională încît noi toţi eram gata să acceptăm ca pe o fatalitate desemnarea lui Nicu Ceauşescu ca succesor legal al lui Nicolae Ceauşescu, dar eram intransigenţi atunci cînd respingeam ca învechit şi nedemocratic principiul succesiunii ereditare în cazul monarhiei.
Un corolar subtil al acestei din urmă prejudecăţi a fost ideea, foarte răspîndită la începutul anilor ʼ90 că regele Mihai ar putea fi, la rigoare, acceptabil, numai ca persoană însă, dar succesorii săi nu, deoarece nu au calităţile omeneşti şi nici meritele istorice ale acestuia. Prin urmare, în timpurile comuniste mediul cultural era ostil ideii de monarhie. În mod concret ideile care purtau aceasta ostilitate erau acelea că monarhia este istoric depăşită şi că regele Mihai este un personaj îngropat, undeva, sub ruinele anului 1944, care a aparţine, în mod ireversibil, istoriei.

Cînd am fost eliberat de la Jilava, în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, împreună cu contingentul meu de arestaţi s-a înfiripat între noi o discuţie despre ce anume ar trebui să urmeze după înlăturarea lui Ceauşescu. Pentru noi nu era încă deloc clar dacă se prăbuşea şi comunismul. Toţi vorbeau însă de necesitatea unor alegeri libere şi, în mod ciudat, cel puţin pentru mine, era cerută venirea armatei la putere pentru a face şi a menţine ordinea. […] Odată cu apariţia spaţiului public liber şi cu posibilitatea liberă a dezbaterilor şi a confruntărilor de idei, ideile politice referitoare la monarhie şi o cunoaştere mai exactă a rolului jucat de monarhie la propria noastră tradiţie politică şi instituţională au redevenit, în fine, posibile. Asta nu înseamnă că monarhia a devenit mai posibilă azi decît în 1990.
Dar înseamnă că, în acest proces de cunoaştere şi de destindere politică, normalitatea care s-a înfiripat azi între regele Mihai şi actualul şef al statului ar fi trebuit să se întîmple din 1990.
Ca în atîtea alte domenii, am pierdut 10 ani preţioşi. Din nebunia conducătorilor sau din nevrednicia noastră ? Nu o sa aflam niciodată cît anume din isteria istoriei ar fi putut fi preîntîmpinată dacă noi, oamenii de rînd, am fi fost mai curajoşi, mai informaţi, mai deştepţi şi mai cu discernămînt.”

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

Un gând despre &8222;Horia-Roman Patapievici: „Regele nostru a fost poarta prin care nu am avut socotinţa să păşim după 1989, deşi fusese pusă acolo doar pentru noi, numai să o fi dorit.”&8221;

  1. Cuvinte frumoase.
    Ce nu înțeleg este cum „băsiștii” ăștia ;Patapievici și Liiceanu deabia acum s-au trezit.
    Cât timp a fost Mitocanul Suprem la Cotroceni nu au suflat un cuvânt despre monarhie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s