Gabriel Liiceanu: „Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde posibilitatea de a privi în sus.”

Un domn, un rege, un monarh există pentru a garanta că un popor poartă în el ceva sfânt. Când un popor îşi pierde suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă. Oamenii care îl alcătuiesc rămân împreună în virtutea inerţiei doar, a unui loc geografic şi a limbii pe care o vorbesc. Dar legătura dintre ei, care se întemeia pe legătura lor cu divinul, a dispărut. Un asemenea popor îşi pierde punctul cardinal şi el poate fi lesne dezbinat. Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde fereastra spre cer şi posibilitatea de a privi în sus. […]

Oamenii au nevoie de regi pentru ca să se recunoască şi în altceva, mai înalt decât ei. Ei au nevoie să comunice şi cu altceva decât cu lucrurile de pe pământ. Regele, ca simbol, este posibilitatea acestei comunicări. Monarhul nu este stăpân, nu este nici măcar conducător; el este doar garanţia înălţării noastre şi a legăturii noastre de oameni cu ceva care este mai presus decât noi. Regele este capul întors spre cer al unui popor întreg, fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt.

Când unui popor i se ia suveranul, lui i se ia capul întors către cer. El estedecapitat. Poporul român a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947. Începând din acea clipă, cu noi s-a putut întâmpla orice. Vorbele noastre şi-au pierdut valoarea, cuvântul dat nu a mai fost ţinut. Ne-am pierdut încrederea în noi şi ne-am pierdut-o în ceilalţi. Ne-am pierdut demnitatea, curajul şi speranţa. Am putut fi călcaţi în picioare. Am intrat în imperiul fricii şi am uitat ce înseamnă libertatea. Am devenit laşi, grosolani şi răi. Nu am mai avut în noi nimic sfânt […].

Amintiţi-vă de acele imagini din ziua de Paşti. […] 45 de ani de despărţire. Am fost cu toţii, în acest răstimp de istorie, bolnavi din lipsă de iubire: nimeni nu ne-a iubit şi n-am avut pe cine iubi. De când nu s-a mai revărsat din noi atâta iubire? Şi când, în istoria noastră, sufletul nostru colectiv, degradat în multe feluri, uscat de suferinţă şi de lipsa speranţei, s-a mai deschis cu atâta disperare şi tandreţe? Mângâiat de sute de mii de oameni. Freamătul acestei mângâieri uriaşe nu se putea naşte din altceva decât din disperarea iubiriiregăsite. […]

De ce atunci acela căruia i-am declarat iubire şi care ne-a mărturisit iubirea lui a trebuit să plece? De ce, iubindu-ne, a plecat şi de ce s-a strigat zadarnic, în urma lui, «nu pleca»? Pesemne că trăim de 45 de ani într-o poveste urâtă în care vraja blestemului nu s-a destrămat încă. Cortina a căzut, după acea zi de Paşti, peste scenariul unei iubiri neconsumate.”

Gabriel Liiceanu, “De ce regi?” (revista “22”, 8-14 mai 1992):

(apud “Apel către lichele”, Humanitas, ed. III – iulie 2005, pp.111-113)

 

Anunțuri

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca nu exista o unica istorie "obiectiva si adevarata", ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor (care ar trebui facuta de oameni de stat). In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)

4 gânduri despre &8222;Gabriel Liiceanu: „Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde posibilitatea de a privi în sus.”&8221;

  1. Cuvinte frumoase.
    Ce nu înțeleg este cum „băsiștii” ăștia ;Patapievici și Liiceanu deabia acum s-au trezit.
    Cât timp a fost Mitocanul Suprem la Cotroceni nu au suflat un cuvânt despre monarhie!

  2. Cine naiba să-i mai ia în seamă ? Zicerile foarte vechi (anii 90) ale trio-ului acesta autoîntitulat în fel şi chip,ne sunt prezentate acum,din nou, ca să ce ? Cine vorbea de lichele?Cum adică nişte indivizi SINECURIŞTI „profesionişti”,care nu s-au sfiit să practice cele mai jegoase forme de preamărire a unui personaj sordid,neisprăvit, mârlan,ticălos,etc.,şi care a vorbit şi procedat incalificabil faţă de Majestatea Sa Regele Mihai, sunt citaţi cu ziceri în care n-au crezut niciodată ? Chiar nu înţeleg ce-i cu acest blog,perete sau cum s-o fi numind( !?)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s